4,446 matches
-
Finstad, d. 23 iulie 1373, Roma) a fost o călugăriță suedeză, întemeietoare de ordin călugăresc, sfântă. S-a născut în Suedia, la Finstad, în apropiere de Uppsala, în anul 1303, într-o familie de nobili (Folkunger). Căsătorită de timpuriu cu nobilul Ulf Gudmarsson, a avut opt copii (dintre care Sf. Ecaterina a Suediei), pe care i-a educat foarte bine. A intrat în Ordinul al treilea al Sfântului Francisc, iar după moartea soțului, pe care l-a iubit foarte mult, a
Brigita a Suediei () [Corola-website/Science/303282_a_304611]
-
multe steaguri din cele capturate de la turci, la fel și Papei de la Roma, ca semn al biruinței de la Vaslui, împreună cu o scrisoare: Ștefan cel Mare nu ezită să ceară ajutor și să-i pună în gardă pe ceilalți principi europeni: Nobilii lituanieini au receptat mesajul lui Ștefan, cerând Principelui Poloniei să trimită ajutor (Lituania și Polonia formau atunci un singur regat), arătând că este mai bine să se lupte pentru apărarea vetrelor moldovenilor, decât pentru ale lor, dar regele polonez nu
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
important să înțelegem spiritul care animă, din cauza istoriei din spate, Muay Thai, de atunci până azi. Din trecutul agitat al țării au rezultat tradiții foarte individualizate și diferite de ale sistemelor marțiale japoneze și chineze. Un feudal japonez sau un nobil al vastului imperiu chinez nu puteau avea sub nici o formă o gândire "democratică" asupra artelor marțiale, întrucât în Japonia aceasta ar fi însemnat accesul la secretele marțiale al unui rival gelos, iar în China - o amenințare la adresa statului imperial atotputernic
Muay Thai () [Corola-website/Science/302401_a_303730]
-
și pioasă realizând acțiuni de binefacere, de educație în școli și mănăstiri ceea ce îi făceau să se bucure de respect. În colectivitățile buddhiste, brahmanii erau lipsiți de privilegii și erau nevoiți să practice profesiuni laice obișnuite. Casta Kșatriya (casta războinicilor), nobili care dețineau funcții de conducere în instituțiile statului. În această castă se încadra și regele care împreună cu nobilii din anturajul său trebuia să studieze Veda pentru a cunoaște metodele de comandă în luptele de apărare a poporului. Alături de brahmani, carta
Castă () [Corola-website/Science/302418_a_303747]
-
de respect. În colectivitățile buddhiste, brahmanii erau lipsiți de privilegii și erau nevoiți să practice profesiuni laice obișnuite. Casta Kșatriya (casta războinicilor), nobili care dețineau funcții de conducere în instituțiile statului. În această castă se încadra și regele care împreună cu nobilii din anturajul său trebuia să studieze Veda pentru a cunoaște metodele de comandă în luptele de apărare a poporului. Alături de brahmani, carta războinicilor se bucura de multe privilegii sociale. Casta Vaisya (casta oamenilor liberi), proprietari, negustori și cei ce aveau
Castă () [Corola-website/Science/302418_a_303747]
-
îmbogățească sau să ocupe unele funcții publice. Casta Sudra (casta servitorilor) din care, la început, au făcut parte dravidienii autohtoni cuceriți de arieni, apoi în această cartă intrau cei săraci sub aspect economic, meseriașii și mulțimea agricultorilor (iobagi pe pământurile nobililor). De regulă, nu aveau acces la temple, purtau veșminte uzate și mâncau resturile de la masa stăpânilor. Permanent constrânși să efectueze cele mai umile munci, dacă un sudra îndrăznea să recite un imn din Rig Veda i se tăia limba sau
Castă () [Corola-website/Science/302418_a_303747]
-
să sponsorizeze turniruri de luptă, călătoriile la Kyoto, sporturile, discriminările, poezia, gheishele și actorii de teatru Kabuki, lecțiile de iaijutsu - arta scoaterii sabiei din teacă și duelurile. Asociațiile de negustori se puneau sub protecția marilor clienți. Marile temple, mănăstirile și nobilii posedau porturi întregi, din care nave mici, cu o capacitate maximă de 100 de persoane la bord, atingeau coastele Coreei și ale Chinei, în timp ce navele mai mari, cu o capacitate maximă de 300 de persoane la bord, făceau comerț de-
Negustorul și cămătarul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302869_a_304198]
-
boi, nu de cai. În cadrul curții imperiale, pentru femei era prevăzută o scară de ranguri, titluri și funcții, similară cu cea a bărbatului. În mare cinste era ținută muzica la curțile împăraților, unde muzicanții și cântăreții erau de obicei călugări, nobili sau samurai. De la restaurația Meiji din anul 1868 și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, împăratul va fi conducătorul guvernului și armatei.
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
funciară. Loturile de pământ acordate nobilimii, pentru rang și funcție, rămâneau în folosința persoanelor respective atâta timp cât își păstrau funcția sau rangul, adică pe timp limitat. Aceste loturi erau de la 40 până la 1.250 ori mai mari decât lotul unui țăran. Nobilii mai puteau primii și donații, pe care împăratul le făcea pentru merite deosebite (de exemplu: familia Fujiwara va primi o suprafață mare de pământ pentru sprijinul pe care l-a acordat în revoluția Taika, din anul 645). Aceste loturi intrau
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
în revoluția Taika, din anul 645). Aceste loturi intrau în proprietatea definitivă a aristocratului respectiv. Cu timpul dreptul de folosire pe timp limitat a pământului începe să capete un caracter formal și se transformă de fapt în proprietate definitivă a nobilului. Terenurile defrișate deveneau, de asemenea, proprietate definitivă a nobilului care întreprindea acest lucru, fapt legiferat în anul 743. Fiecare clan ("uji") avea dreptul să-și bată moneda proprie, și astfel banii nu puteau circula liberi în orice parte a arhipelagului
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
în proprietatea definitivă a aristocratului respectiv. Cu timpul dreptul de folosire pe timp limitat a pământului începe să capete un caracter formal și se transformă de fapt în proprietate definitivă a nobilului. Terenurile defrișate deveneau, de asemenea, proprietate definitivă a nobilului care întreprindea acest lucru, fapt legiferat în anul 743. Fiecare clan ("uji") avea dreptul să-și bată moneda proprie, și astfel banii nu puteau circula liberi în orice parte a arhipelagului. Până la urmă, situația daimyo-ilor s-a înrăutățit, deoarece veniturile
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
poligami, având mai multe soții dintre care una era principală și se numea “doamna din odăile dinspre miazănoapte” ("kitanokata"), întrucât locuia, conform obiceiului, în pavilionul nordic al palatului. Celelalte soții locuiau în câte o clădire separată primită de la părinții lor. Nobilul coabita liber cu fiecare soție sau concubină pe rând. Femeia aristocratică era strict subordonată soțului. De obicei, tinerii căsătoriți locuiau la părinții soției, în sarcina cărora rămânea întreținerea familiei nou înjghebate. Alteori, fiecare membru al tânărului cuplu locuia la părinții
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
medieval toată viața. Orice nume nou, fie el pseudonim, poreclă sau titlu, se trecea în tabelele genealogice, registrele templelor, în cronici și în alte documente oficiale. Aceasta numai în ce privește bărbații, copilul de sex feminin nefiind înregistrat în nici un act oficial. Nobilii și funcționarii imperiali erau obligați să țină seama de o anumită etichetă referitor la îmbrăcăminte. În perioada Heian luxul în îmbrăcăminte va atinge culmea. În mediul aristocratic se purta o haină foarte lungă, cu mâneci atât de largi încât, atunci când
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
hakama") erau de asemenea atât de largi încât păreau o fustă. Pe cap se purta o bonetă neagră, de hârtie lăcuită sau de tifon, legată sub bărbie cu o panglică de mătase. Forma și culoarea veșmântului variau în funcție de rangul persoanei. Nobili de la curtea imperială purtau veșminte cu atât mai lungi, cu cât erau de rang mai înalt, rang pe care îl indicau în primul rând prin forma pălăriei. De ea atârna la spate un fel de tub de lemn prin care
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
în șosete de bumbac sau de mătase. Noaptea, atât femeile cât și bărbații dormeau îmbrăcați ca în timpul zilei, scoțându-și doar pantalonii și veșmintele mai groase. Se întrebuințau batiste de hârtie subțire, care după o primă întrebuințare se aruncau. Casele nobililor aveau o grădină mare în față, eventual cu un lac alimentat de un fir de apă deviat dintr-un râu din apropiere. Un element esențial al casei nobilului japonez era grădina. Casa se integra armonios în grădină care avea funcția
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
batiste de hârtie subțire, care după o primă întrebuințare se aruncau. Casele nobililor aveau o grădină mare în față, eventual cu un lac alimentat de un fir de apă deviat dintr-un râu din apropiere. Un element esențial al casei nobilului japonez era grădina. Casa se integra armonios în grădină care avea funcția de a încorpora casa în natură. Încăperea cea mai frumoasă a casei trebuia să dea spre grădină. Grădina japoneză nu căuta să ordoneze, să modifice natura, ci să
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
subțiri sau pe cuverturi groase, care se aduceau seara iar dimineața se ascundeau în dosul unor panouri glisante. Pentru a fi asigurate contra incendiilor, toate obiectele de preț erau păstrate în afara casei, într-un depozit cu pereții de lut. Fiii nobililor începeau școala de la șapte ani, învățând scrierea japoneză și chineză și, pe de rost, sutre budiste, poeme japoneze și fragmente întinse din clasicii chinezi. Adesea înalta aristocrație își trimitea copiii să fie educați și instruiți în mănăstiri. Aici rămâneau până la
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
ceai, de parfumuri sau de bulbi de iris. La vârsta majoratului fiicele aristocraților își rădeau sprâncenele și își căutau un soț sau făceau tot ce le sta în putință să ajungă una din concubinele imperiale. Căsătoria era aranjată de părinți. Nobilii daimyo obișnuiau să se reunească, într-o ambianță de lux și rafinament, să servească o masă compusă numai din rarități și, la sfârșit, să se retragă într-o mică încăpere - “sala de ceai” - unde aristocraticul divertisment consta în a gusta
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
într-o mică încăpere - “sala de ceai” - unde aristocraticul divertisment consta în a gusta și a ghici nuanța băuturii, încercând să distingă între 70 și 100 de varietăți de ceai. De asemenea se practica ceremonia ceaiului (cha no yu). Curțile nobililor adăposteau adeseori trupe de muzicanți ambulanți. Cei trei daimyo considerați a fi unificatorii Japoniei medievale au fost: Oda Nobunaga, Toyotomi Hideyoshi și Tokugawa Ieyasu. Toyotomi Hideyoshi (1582-1598), unul dintre generalii lui Oda Nobunaga, a continuat politica de unificare începută de
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
apreciatul „Shogun” să nu fie recunoscut în Japonia contemporană. Concluzionând, trebuie afirmat că nu putem vorbi despre un daimyo, fără a-l considera un samurai și că nu putem vorbi despre un shogun excluzând faptul că acesta este un important nobil feudal japonez.
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
și omul de stat Grigori Potemkin. După 1801, după încorporarea Georgiei în Imperiul Rus, diferitele titluri nobiliare (de comit) ale aristocraților locali au fost traduse în limba rusă (slavonă), deseori într-un mod controversat, prin "cneaz". În mod similar, numeroși nobili mărunți tătari (sau din așa numita de greci "Tartaria", litoralul de nord al Mării Negre) au pretins dreptul de a se numi "cneji" (deoarerce și ei erau comiți încă până la trecerea întâetății în Rusia la Marele cnezat al Moscovei). Între 1809-1917
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
de stat proprietarilor, iar țăranii trebuiau să plătească guvernului banii în rate, plus dobânda, într-o perioadă de 49 de ani. Deși bine gândită din punct de vedere legislativ, reforma nu s-a desfășurat fără probleme în practică. Moșierii și nobilii erau plătiți cu obligațiuni ale statului, iar debitele lor erau scăzute din suma de bani mai înainte de plată. Valoarea obligațiunilor a scăzut în scurtă vreme, la aceasta adăugându-se proasta pricepere în materie de afaceri a proprietarilor de pământ. Legislația
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
Armand-Jean I. du Plessis de Richelieu, intrat în istorie cu numele de , (n. 9 septembrie 1585 în palatul Richelieu, departamentul Indre-et-Loire; d. 4 decembrie 1642 în Paris) a fost un cleric, nobil și om politic francez. A avut titlurile de Marquis du Chillou, episcop de Luçon (1608), cardinal (1622), prim duce de Richelieu (1631) și prim duce de Fronsac (1634), abate de Cluny, Cîteaux și Prémontré. De asemenea numit "Eminenta roșie", a
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
capucin, care mai tarziu devine unul din oamenii săi de încredere. Încă din tinerețe, Richelieu dovedește interes pentru arena politică și presupunându-se că ar fi luat parte la întrunirea de la Loudon, unde se duceau tratative cu privire la o revoltă a nobililor, la care a participat și du Tremblay "Père Iosif" reprezentând interesele reginei Maria de Medici. De la acesta Richelieu află amănunte despre mersul tratativelor, în el crescând o aversiune contra Habsburgilor; mai tarziu, atunci când Richelieu a devenit cardinal, "Père Iosif" numit
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
în țară. În principal ea s-a bazat pe Nicolas de Neufville, seigneur de Villeroy, Noël Brûlart de Sillery și Pierre Jeannin. Maria a urmat o politică moderată, confirmând Edictul de la Nantes. Ea nu a putut, totuși, să prevină rebeliunea nobililor condusă de Henric al II-lea de Bourbon, prinț de Condé, următorul în linia de succesiune la tron. Conde s-a certat cu Maria în 1614, a format în scurt timp o armată însă a primit puțin ajutor și Maria
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]