4,483 matches
-
Ogrezeni este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Hobaia și Ogrezeni (reședința). Comuna se află în nord-estul județului, pe malul drept al Argeșului, aproape de limita cu județul Ilfov. Este străbătută de șoseaua județeană DJ412A, care o leagă spre nord de Bolintin-Vale și spre sud-est de Grădinari, Buturugeni, Mihăilești (unde se intersectează cu DN6) și Adunații Copăceni (unde
Comuna Ogrezeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300441_a_301770]
-
în DN5A) și spre vest de Valea Dragului, Vărăști, apoi mai departe în județul Ilfov de Vidra și Berceni (unde se intersectează cu centura Bucureștiului) și București. La Vărăști, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ401B, care duce spre nord-est în județul Călărași la Budești (unde se termină în DN4). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Herăști se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (76
Comuna Herăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300436_a_301765]
-
mobil. Solurile acestea necesita amendamente cu îngrășeminte chimice și naturale. Predominante sunt solurile de luncă, solurile aluvionare nisip-argilă. Climatul este continental cu influență premediteraneană, cu veri călduroase și ierni blânde dar umede, precipitații suficiente cu vânturi dominante din nord și nord-est. Temperatura medie anuală este de +10,2 °C. Temperatura medie a verii (iulie-august) depășește 20 °C. Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie), este de 2,5 °C, prin urmare iernile sunt blânde. Iarna este mai rece pe fundul
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
înregistrate într-un aer uscat. Precipitațiile sunt suficiente, cantitatea medie anuală fiind de 753 mm. Se observă două perioade de precipitații maxime: începutul verii (mai-iunie) și toamna (octombrie-noiembrie). Regimul vânturilor: cele mai frecvente vânturi sunt cele din direcția nord și nord-est, urmate de cele din sud-vest. Căile de comunicație care asigură circulația pentru satele componente ale comunei Barbatesti sunt reprezentate în principal de: Pe teritoriul comunei se află trei zone în care se găsesc următoarele obiective istorice și de arhitectură: Conform
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
Mătăsari este o comună în județul Gorj, Oltenia, România, formată din satele Brădet, Brădețel, Croici, Mătăsari (reședința) și Runcurel. Orașul Mătăsari e situat în partea de nord-est a Olteniei, zona vestică a Podișului Getic, la îngemănarea acestuia spre nord cu o largă zona intracolinara și de depresiuni, suind către Subcarpații Olteniei. Având în vecinătatea să vestică și nord-vestică depresiunile Bujorăscu, Ciuperceni, Tismana (străbătuta de pârâul Jilțul Mare
Comuna Mătăsari, Gorj () [Corola-website/Science/300462_a_301791]
-
din orașul de reședință și din satele Brădet, Brădețel, Runcurel și Croici. Este o zonă cu aspect colinar, cu o variație de altitudine între 200 și 390 m. Orașul Mătăsari se află într-o depresiune subcarpatica față de „Subcarpații getici” din nord-estul acestei regiuni, dintre râurile Motru și Gilort-Olteț, învecinată cu alte depresiuni, cum sunt depresiunea Celei-Tismana, Padeș-Motru și în chiar marginea a ceea ce s-ar putea numi depresiunea Bujorăscului, acolo unde aceasta e impusă de vârfurile de lance ale luncilor dinspre
Comuna Mătăsari, Gorj () [Corola-website/Science/300462_a_301791]
-
Tulgheș (în , colocvial "Tölgyes" este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România. Localitatea Tulgheș este așezată în partea de nord-est a județului Harghita la o altitudine medie de 650 m, pe cursul inferior al Râului Bistricioara . Aceasta izvorăște din Călimani de la o altitudine de 1.350 m și străbate în total 68,5 km. Bazinul hidrografic al Bistricioarei pe teriotriul
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]
-
Ștefăneștii de Jos (în trecut, si Ștefănești-Lipovățul și Ștefănești) este o comună în județul Ilfov, Muntenia, România, formată din satele Crețuleasca, Ștefăneștii de Jos (reședința) și Ștefăneștii de Sus. Este așezată în partea de nord-est a Bucureștiului, la o distanță de . Comună Ștefăneștii de Jos se află în centrul județului, la nord-est de București, în câmpia Vlăsiei, pe malurile râului Pasărea, iar relieful ei este cel specific zonei de câmpie. Comună se întinde pe o
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
comună în județul Ilfov, Muntenia, România, formată din satele Crețuleasca, Ștefăneștii de Jos (reședința) și Ștefăneștii de Sus. Este așezată în partea de nord-est a Bucureștiului, la o distanță de . Comună Ștefăneștii de Jos se află în centrul județului, la nord-est de București, în câmpia Vlăsiei, pe malurile râului Pasărea, iar relieful ei este cel specific zonei de câmpie. Comună se întinde pe o suprafață de 29 km², localitățile aflându-se de o parte și de alta a bălților formate de
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
în marginea vestică a satului, cuprinde o așezare geto-dacică, una daco-romană, una din secolele al III-lea-al IV-lea e.n. și una din secolele al IX-lea-al X-lea; situl de la Ștefăneștii de Jos, aflat în marginea de nord-est a satului, cuprinde așezări din Epoca Bronzului, epoca geto-dacică și secolele al IX-lea-al X-lea. Celelalte două obiective sunt clasificate că monumente de arhitectură biserică cu hramurile „Sfinții Împărați Constantin și Elenă” și „Sfanțul Nicolae” din Crețuleasca, construită
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
Țegheș. Comuna se află în sud-vestul județului, la vest de București, pe malurile râurilor Ciorogârla și Sabar, și pe malul stâng al Argeșului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ602, care duce spre est în București (zona Prelungirea Ghencea) și spre nord-est către Ciorogârla și mai departe în județul Giurgiu la Joița și Săbăreni, revenind apoi în Ilfov la Chitila (unde se intersectează cu DN7) și la Buftea (unde se termină în DN1A). La Domnești, acest drum se intersectează cu șoseaua județeană
Comuna Domnești, Ilfov () [Corola-website/Science/300498_a_301827]
-
sud-vest cu municipiul București, limita dintre cele două fiind fixată pe râul Colentina. La vest se învecinează cu mica comună Dobroești, iar la nord-vest cu orașul Voluntari pe o mică porțiune. Înspre nord, Pantelimon se mărginește cu comuna Afumați, înspre nord-est cu comuna Găneasa, înspre est cu comuna Brănești (limita fiind pe râul Pasărea), iar spre sud cu comunele Cernica și Glina. Hidrografia Pantelimonului este reprezentată de cele două râuri care îl mărginesc la vest și est, respectiv Colentina (care formează
Pantelimon () [Corola-website/Science/300505_a_301834]
-
altfel ar trece prin Brănești. Rețeaua de străzi are 99 km, dintre care însă în 2007 doar 18 erau modernizați, primăria identificând aceasta ca fiind una din principalele probleme ale orașului. În perioada ce a urmat, extinderea orașului atât spre nord-est, cât și spre sud-est, a adus necesitatea extinderii rețelei de străzi și s-au desfășurat mai multe lucrări în acest sens. În ce privește transportul feroviar, Pantelimonul are o gară pe calea ferată București-Constanța, gară aflată în partea de nord a orașului
Pantelimon () [Corola-website/Science/300505_a_301834]
-
la ieșirea către Urziceni, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Conform recensământului din anul 2011, are o populație de de locuitori, fiind cel mai mare centru urban al județului Ilfov din punct de vedere demografic. Orașul este situat în partea de nord-est a municipiului București, între două cursuri de apă: Colentina și Pasărea. De-a lungul acestor râuri s-au format câteva din cele mai vechi localități din această parte a țării: pe valea Colentinei s-au format localitățile Plumbuita, Fundeni și
Voluntari () [Corola-website/Science/300514_a_301843]
-
este în prezent principala sursă de apă potabilă a Brașovului. Clima este specifică depresiunii, cu brumă toamna timpuriu și friguri persistente în iarnă. Precipitațiile sunt variabile și cad neregulat, cele mai mari cantități înregistrându-se vara. Vânturile bat predominant dinspre nord-est. Predomină pădurile de brad, molid și fag. Circa 10% din suprafața municipiului Săcele se caracterizează printr-un relief plan sau ușor ondulat, cu soluri fertile, favorabile culturii plantelor agricole. Restul teritoriului se situează în zona de munte, unde se întâlnesc
Săcele () [Corola-website/Science/300519_a_301848]
-
naimanilor, să-i instruiască fii. Ghinghis le-a făgăduit mongolilor că au dreptul să stăpânească întreaga lume . Începe expansiunea mondială. Sunt supuse triburile de la nord de China în prima fază și regatul tanguților( China era împărțită în Imperiul Jin în nord-est , regatul Xia xia în nord vest și regatul Song în Vest). Impune tribut regatului Xia. Din 1211 încep campaniile împotriva Imperiului Jin. Nu reușește să definitiveze cucerirea, dar reușește să cucerească o bună parte din Imperiu, inclusiv Beijing-ul de
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
Ogodai trăia. Între timp, Ogodai a continuă să invadeze India, devastând Uchch, Lahore și Multan al Sultanatului de la Delhi și a staționat observatori mongoli în Kashmir , până când invazia asupra Indiei a eșuat și au fost forțați să se retragă. În nord-estul Asiei, Ogodai a acceptat să încheie conflictul cu Goryeo făcând din Coreea un stat clientelar și trimițând o prințese mongole să se căsătorească cu prinții Goryeo. A consolidat "keshiq-ul" cu coreeni cu forțe militare și diplomatice. Ogodai stabilește "Ulus"(zona
Imperiul Mongol () [Corola-website/Science/298572_a_299901]
-
în partea de nord și nord-vest cu raioanele Cahul, Taraclia și UTA Găgăuzia din Republica Moldova, în partea de sud-vest cu raionul Reni, în partea de sud cu raionul Ismail, în partea de est cu raionul Arciz și în partea de nord-est cu raionul Tarutino. Raionul Bolgrad este frontieră de stat cu Republica Moldova. În acest raion, funcționează 4 puncte de trecere a frontierei în/din Republica Moldova și anume: Din suprafața raionului de 136.400 ha, apele ocupă o suprafață de 5.167
Raionul Bolgrad () [Corola-website/Science/298628_a_299957]
-
la costisitoarea politică ofensivă din Germania, rechemând n anul 16 la Roma pe Germanicus, nepotul său, și stabilind frontiera imperiului pe Rin. Regatele clientelare Moesia, Commagene și Cappadocia sunt transformate în provincii romane. Răscoala antiromană din Africa și cea din nord-estul Galliei sunt reprimate cu violență de generalii săi. Tiberius moare bolnav în drum spre Roma, la Misenum, pe 16 martie 37.Multi istorici sustin ca un general trimis de nepotul sau,Caligula, l-ar fi ucis prin sufocare,dupa ce
Tiberius () [Corola-website/Science/298632_a_299961]
-
apă. Acesta a pierdut 100 de mile pătrate (260 km²) în urma retrocedării porțiunii sudice statului Virginia în 1846. Suprafața atuală a capitalei constă doar în terenul cedat de statul Maryland. Washingtonul este, prin urmare, înconjurat de statele Maryland la sud-est, nord-est și nord-vest și Virginia la sud-vest. Districtul are trei cursuri de apă majore: Râul Potomac și afluențiii acestuia, Râul Anacostia și Rock Creek. Tiber Creek, un curs de apă care odată trecea prin National Mall, a fost închis complet în
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
graiurilor din cele patru regiuni, acestea înscriindu-se în aria nordică a teritoriului locuit de români. Graiul maramureșean este vorbit în mare parte în regiunea istorică Maramureș, azi împărțită între România și Ucraina. În România, zona dialectală acoperă partea de nord-est a Județului Maramureș, de-a lungul văilor râurilor Tisa, Vișeu, Mara, Iza și Cosău; mulți vorbitori sunt concentrați în Sighetu Marmației, Vișeu de Sus și Borșa. În Ucraina, vorbitorii în principal în partea de est a Regiunii Transcarpatia (Maramureșul de
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
pe Siret și Jadova, unde începe să-și schimbe direcția de curgere către sud-est. Își continuă curgerea prin orașul Storojineț și prin satele Ropcea, Camenca, Volcineț și Cerepcăuți. Șiretul abandonează apoi teritoriul Ucrainei și intră în România prin partea de nord-est. În prima parte, formează granița dintre județele Suceava și Botoșani, continuând să se mențină pe aceeași direcție de sud-est. Trece prin orașul Siret, fostă capitala a Moldovei, apoi prin localitățile Grămești, Zvoriștea și Liteni. În dreptul orașului Liteni, la aproximativ 20
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
arteră navigabilă. Pe malul Odrei sînt situate orașele Ostrava (în Cehia), Opole, Wrocław, Szczecin (în Polonia), Frankfurt an der (în Germania) ș.a. Izvoarele Oderului se află în Cehia, în apropiere de orașul Olomouc. Pe cursul superior, fluviul se îndreaptă spre nord-est, pornind către teritoriul Poloniei. Trece prin orașele poloneze Racibórz, Opole, Wroclaw, Kostrzyn și Szczecin, apoi se varsă în Marea Baltică. Oderul comunică prin intermediul unor canale cu regiunea industrială a Sileziei Superioare în Polonia, iar pe teritoriul estic al Germaniei, cu apele
Oder () [Corola-website/Science/299540_a_300869]
-
și poluare a aerului să fie blocate în Valea Centrală în timpul iernii. Guvernul a încercat să reducă poluarea prin încurajarea industriilor grele sa se mute din vale dar această masură a avut efecte limitate. Râul Mapocho, care traversează orașul de la nord-est la sud-vest, tăind Valea Centrală, este contaminat de deversările industriale si rezidențiale nefiltrate si de minele de cupru din amonte (există câteva mine de cupru în Anzi, la est de Santiago). Guvernul a adoptat recent o lege care obligă industria
Santiago de Chile () [Corola-website/Science/299533_a_300862]
-
concentrate aproape 1 milion de vehicule, care constituie peste 37% din totalul parcului auto al țării. Pentru a face față unui asemeanea flux de mașini, orașul beneficiază de o rețea foarte extinsă de drumuri. Orașul, e traversat de la sud-est la nord-est de bulevardul "Libertador General Bernardo O'Higgins" (cunosut de asemeni ca "Alameda"), care la rându-i intersectat de numeroase străzi și bulevarde importante. La începutul anilor 1990, încercânduse soluționarea transportului urban, cu ajutor guvernamental, sa introdus sistemul de transport "micros
Santiago de Chile () [Corola-website/Science/299533_a_300862]