4,294 matches
-
satului alcătuiește o unitate colectivă. La fel, totalitatea terenurilor, fie că este vorba de terenuri cultivabile, pajiști, pășuni, păduri, lacuri sau heleșteie, formează o unitate funciară ce aparține nu fiecărui membru în parte, ci unității colective a țăranilor care alcătuiesc obștea. „Fiecare individ de parte bărbătească [ajuns la vârsta maturității - n.n.] are dreptul să reclame uzufructul unei parcele de pământ egală cu cea a celorlalți membri din care este alcătuită obștea. Pădurile, pășunile, dreptul de vânătoare și de pescuit neputând fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
membru în parte, ci unității colective a țăranilor care alcătuiesc obștea. „Fiecare individ de parte bărbătească [ajuns la vârsta maturității - n.n.] are dreptul să reclame uzufructul unei parcele de pământ egală cu cea a celorlalți membri din care este alcătuită obștea. Pădurile, pășunile, dreptul de vânătoare și de pescuit neputând fi supuse împărțirii, rămân devălmașe și la dispoziția tuturor. În schimb, țarina sau terenul arabil și pășunile sunt efectiv împărțite. Ce mijloace utilizează așadar obștea pentru a împărți în mod drept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
celorlalți membri din care este alcătuită obștea. Pădurile, pășunile, dreptul de vânătoare și de pescuit neputând fi supuse împărțirii, rămân devălmașe și la dispoziția tuturor. În schimb, țarina sau terenul arabil și pășunile sunt efectiv împărțite. Ce mijloace utilizează așadar obștea pentru a împărți în mod drept terenurile arabile, atât de diferite ca valoare, după cum sunt mai mult sau mai puțin fertile, mai apropiate sau mai depărtate de sat?” - se întreabă în final Haxthausen (1847, vol. I, 112). Grupul domestic al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
accidentate fiind de obicei lăsate ca rezervă. În spațiul românesc, unitatea fiscală arhaică de strângere a impozitelor era satul (impozitul global astfel perceput purtând numele de cislă), iar în cazul particular al Vrancei, Vrancea întreagă. În acest sistem, al cislei, obștea sătească era cea care repartiza suma ce revenea fiecărei gospodării în parte, ținând seama în principal de numărul de vite și de copii apți de muncă. În cazul Vrancei, „adunarea cea mare a Vrancei” repartiza partea ce revenea fiecărui sat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a statului, care a impus un impozit individual, pe cap de contribuabil. Astfel, au rezultat situații în care, deși impozitul era perceput de stat individual, de la fiecare contribuabil în parte, totalitatea contribuabililor dintr-un sat continuau să se întâlnească în obște, pentru a redistribui suma ce revenea fiecăruia (Stahl, 1998, vol. II, 68-71). Dacă la români nu există o unitate socială de tipul tiaglo-ului rusesc, se întâlnește în schimb ideea conform căreia odată cu nunta ia naștere o nouă unitate socială. Felul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ceva mai lung, indică o calitate inferioară și așa mai departe până la cel mai lung, ce indică terenul cel mai prost. Toate loturile sunt în acest fel inegale ca suprafață, dar egale ca valoare” (Haxthausen, 1847, vol. I, 113). „Măsurătorii obștii [les arpenteurs] încep prin a face un inventar general al întregii suprafețe a pământului. Odată încheiată această muncă, ei trec la estimarea comparativă a diferitelor părți ce îl alcătuiesc și la împărțirea acestora în părți egale. În pământurile aparținând coroanei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
muncă, ei trec la estimarea comparativă a diferitelor părți ce îl alcătuiesc și la împărțirea acestora în părți egale. În pământurile aparținând coroanei, cantitatea de loturi ce trebuiesc delimitate este determinată prin numărul de suflete, adică de țărani care alcătuiesc obștea; iar în pământurile ministerului agriculturii sau în cele ale particularilor, după numărul de tiaglo”. Numărul de parcele este așadar egal cu numărul de țărani sau de tiaglo dintr-o comunitate anume, la care se mai adaugă câteva părți de teren
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Porțiunile neregulate de teren, unghiurile, curbele imposibil de regularizat se numesc zapoloski, adică resturi de benzi sau porțiuni. O bucată de pământ rămasă liberă după moartea unui membru [al comunității - n.n.] revine colectivității, fiind inclusă în rezervă. Cu toate acestea, obștea se străduiește, pe cât posibil, să acorde dreptul ei de folosință fiului sau familiei celui dispărut, pentru ca munca depusă de tată pe acel teren să nu fie pierdută pentru urmași. Din acest motiv, familiile preferă să rămână unite și resping orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
era abandonată, pornindu-se în căutarea alteia ș.a.m.d. (Stahl, 1998, vol. I, 272-275). Din dorința de a împiedica izbucnirea unor conflicte, terenurile mai bune decât altele (datorită fertilității deosebite sau apropierii de sat) erau supuse controlului riguros al obștii și împărțite în mod „egalitar și cu caracter statornic” între cei îndreptățiți (indivizi, gospodării sau cete). Loturile astfel obținute, deși egale inițial, puteau ajunge să aibă dimensiuni diferite ulterior, fiind fie subîmpărțite prin moștenire sau vânzare, fie, dimpotrivă, cumulate (Stahl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
toate direcțiile; ei au obiceiul de a călători cu un lung șir de căruțe și de cai, în lungi caravane, asemănătoare cu cele ale hoardelor nomade. Nu de pământul satului se simt ei legați, ci de familiile, de vecinii, de obștile lor, într-un cuvânt, de persoane. Ei iau cu ușurință decizia de a emigra cu tot bagajul și sunt mereu dispuși să pornească spre cele mai îndepărtate provincii pentru a fonda colonii, cu condiția ca întreaga obște să ia parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de vecinii, de obștile lor, într-un cuvânt, de persoane. Ei iau cu ușurință decizia de a emigra cu tot bagajul și sunt mereu dispuși să pornească spre cele mai îndepărtate provincii pentru a fonda colonii, cu condiția ca întreaga obște să ia parte la emigrare și să rămână în societatea părinților și vecinilor lor. Singurul regret pe care îl resimt în asemenea situații este acela de a nu mai avea clopotul satului lor și mormintele strămoșilor”(Haxthausen, 1853, vol. III
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și la alte populații europene în secolul al XIX-lea. Dintre acestea putem menționa: tehnicile defrișării prin incendiere, formele arhaice de agricultură itinerantă acompaniate de forme de proprietate temporară, sistemul economic și social al celor trei tarlale, rolul hotărâtor al obștii sătești, rolul precumpănitor al bătrânilor, deosebirile dintre loturile cultivate, aflate în proprietate individuală (terroir), și cele devălmașe (communaux) și mai ales atât de importantul principiu al distribuirii egalitare a terenurilor. b) Printre deosebirile cele mai evidente existente între satele românești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și activitatea desfășurată de Pavel D. Kisseleff în Rusia, în acest context, vezi Grunwald (1946, 179-182) și Riasanovsky (1961, 209-212). La Russie en 1839, Paris: Amyot, 1843. Despre Kisseleff, Haxthausen (1847, vol.I, 109) notează faptul că acesta dorea menținerea obștii sătești și asigurarea posibilității acesteia de a se guverna singura, din convingerea că astfel se vor asigura nu numai libertatea individuală, ci și ordinea internă în țară. Starr, op.cit., 469. Ibidem, 469-470; Dennison și Carus, op.cit., 567-568. Traducerea engleză va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
IV (1928-1929), 379. Ibidem, 380-381. Deși subliniază distincția existentă între comunitatea sătească rusească, mir-ul, și conceptul commune din limba franceză, în versiunea franceză a textului lui Haxthausen acesta din urmă este în mod frecvent utilizat în desemnarea deopotrivă a obștei, a satului sau a comunității sătești. Din acest motiv, în traducerile realizate după această versiune, am ales să înlocuim conceptul commune cu obște, comunitate sau sat, în funcție de contextul în care se regăsește. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.III
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
franceză a textului lui Haxthausen acesta din urmă este în mod frecvent utilizat în desemnarea deopotrivă a obștei, a satului sau a comunității sătești. Din acest motiv, în traducerile realizate după această versiune, am ales să înlocuim conceptul commune cu obște, comunitate sau sat, în funcție de contextul în care se regăsește. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.III, 130. Ibidem, 131. Ibidem, vol.I, VI. Ibidem, IX. Ibidem, vol. III, 134. Anatole Leroy-Beaulieu surprinde și el legătura dintre familia patriarhală rusească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
130. Ibidem, 131. Ibidem, vol.I, VI. Ibidem, IX. Ibidem, vol. III, 134. Anatole Leroy-Beaulieu surprinde și el legătura dintre familia patriarhală rusească și mir: „Obștea pare a se trage din familie; una pare a fi făcută după modelul celeilalte. Obștea rusească poate astfel fi privită ca o familie lărgită, în care pământul rămâne proprietatea colectivă a comunității, fiecare bărbat sau fiecare gospodărie primind spre exploatare o parte egală” (1990, 357). Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.III, 150-151. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
s-au extins treptat pe văi, începând dinspre marginea arealului păduros spre interior. * Referitor la evoluția vieții social-economice a populației din Colinele Tutovei, se apreciază că: > În feudalismul timpuriu (adică în secolele 10-13 e.n.) se păstrează sistemul de organizare în obști sătești, deci de folosință (stăpânire) în devălmășie a teritoriului din vecinătatea așezărilor rurale (atât cât era posibil de întreținut și necesar existenței populației respective), așezările urbane (de tip Bârlad, Vaslui, Bacău) fiind abia la început de conturare, și deci cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
domnilor fanarioți și revenirea la cei autohtoni, Tratatul ruso-turc de la Adrianopol din 1829, cu desființarea monopolului comerțului de cereale al Principatelor Române față de Turcia, evenimente care au favorizat dezvoltarea agriculturii și al shimburilor comerciale, ceea ce a condus treptat la destrămarea obștilor țărănești devălmașe în proprietăți private, respectiv la destrămarea feudalismului și începutul relațiilor capitaliste moderne. Acest proces de înnoire la nivel statal a fost resimțit mai evident tot în așezările urbane și rurale de pe văile mărginașe ale Colinelor Tutovei, interiorul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
prin relieful său deluros și masiv împădurit, a creat condiții strategice excelente de refugiu, ca și izolarea ei față de căile principale de acces ale popoarelor migratoare asiatice (îndeosebi tătarii), încât vremurile feudal-medievale, respectiv secolele 13-19 au permis o tihnită dezvoltare obștilor sătești și, apoi, a răzeșimii pe aceste meleaguri. Dacă pentru acele timpuri izolarea și greutatea pătrunderii în regiune au constituit o binefacere, pentru timpurile moderne și, mai ales, actuale, aceste condiții devin obstacole ce frânează pătrunderea emancipării infrastructurale și suprastructurale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
D.Gâlcă) se dau și detalii asupra stării locuitorilor din Stâncășenii anului 1772. 3 mazili (răzeși însărcinați cu strângerea birurilor) 2 văduve 4 oameni liberi 1 în serviciul de poștă 10 cisle (gospodării cu cotă parte din bir fixată de obștea sătească după avere) 20-30 proprietari plătitori de bir. Deducem că, în această perioadă, satul Stâncășeni era încă relativ mic și sărac din faptul relatat de istoricul I.Antonovici că în anul 1775, în timp ce, de exemplu, de la Voinești s-a încasat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a călătorit foarte mult, dar chiar dacă nu a fost, cuvintele lui ne vorbesc parcă de femeile satului. Iar dacă adăugăm la aceasta și credincioșenia, atașarea femeilor în deosebi, dar și a bărbaților lor, față de Biserică și față de toate cele ale obștei, istorie port, obiceiuri (de la cele față de cei duși dintre noi întru lumea lui Dumnezeu până la cele de naștere, nuntă, sărbători, botezuri, hori etc.) am descrie mai concret satul. O meserie cu veche tradiție, milenară, este olăritul, ulcelele, străchinile, talgerele, oalele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
a călătorit foarte mult, dar chiar dacă nu a fost, cuvintele lui ne vorbesc parcă de femeile satului. Iar dacă adăugăm la aceasta și credincioșenia, atașarea femeilor în deosebi, dar și a bărbaților lor, față de Biserică și față de toate cele ale obștei, istorie port, obiceiuri (de la cele față de cei duși dintre noi întru lumea lui Dumnezeu până la cele de naștere, nuntă, sărbători, botezuri, hori etc.) am descrie mai concret satul. O meserie cu veche tradiție, milenară, este olăritul, ulcelele, străchinile, talgerele, oalele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
reprezintă "uzurpări și deformări ale duhului creștin originar", adevărate derogări de la textul scripturistic, identificând, în mod fraudulos, ordinea interioară a Împărăției lui Dumnezeu cu cea terestră a Împărăției Mamonei. Ecclesia lui Luther este presbiteriană, "adică supusă autorității pur spirituale a obștei conduse de bătrâni păstori de suflete, încercați în credință, dar fără altă vocație specială". Doctrina catolică cu privire la relația dintre papalitate și succesiunea apostolică este una extrem de clară pentru tradiția apuseană replica îndreptățită a tradiției răsăritene nu a întârziat să apară
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și aspect umanoid, ca niște cîini turbați care se respectă, am distrus această țară, huzurind în același timp pe seama <<prostimii>> . “ în marile orașe, în toate localitățile, timp de 23 de ani nu s- a construit mai nimic în folosul obștei, în schimb dealurile din împrejurimi s-au umplut de vile somtuase. ,,Ca niște cretini onorabili așa cum ne pretindem și așa cum sîntem în realitate, din banii jefuiți și cu munca altora, am ridicat niște ziduri reci (cavouri de lux) fără gust
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
În Trupul și Sângele Său, căci L-a trimis ca să ne asume. Sfânta Împărtășanie Îi unește pe credincioși cu Mântuitorul Iisus Hristos, dar Îi unește și Între ei prin aceeași credință și prin dragoste creștinească; ei sunt una și aceeași obște creștinească În fața aceluiași sfânt altar, Împărtășindu-se de toate darurile dumnezeiești din unul și aceiași potir. Nu este numai o Taină, ci și o jertfă reală, nesângeroasă, adusă lui Dumnezeu, Jertfa trupului și a sângelui lui Iisus Hristos. Același Hristos
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Palamariu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92310]