11,594 matches
-
forma unui manual pentru catehumeni. Opera este de dată incertă și a fost trimisă unui laic, Petru, care urma să plece în pelerinaj la locurile sfinte și voia să aibă cu el un instrument cu ajutorul căruia să facă față eventualelor obiecții ale ereticilor. Apoi, Despre întruparea Fiului lui Dumnezeu și despre creatorul animalelor fără însemnătate, lui Scarila, într-o carte (De incarnatione Filii Dei et vilium animalium auctore ad Scarilam liber unus): numai Fiul, nu și celelalte Persoane ale Treimii, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștină din vremea lui Grigorie, însă această operă nu trebuie nicidecum disprețuită ca semn al unui creștinism elementar, deoarece constituie un prețios document de credință populară și poate fi interesantă și pentru cercetătorii din domeniul istoriei religiilor. Gillet observă că obiecțiile pe care le-a provocat credulitatea lui Grigorie, așa cum transpare din aceste Dialoguri, sînt cel puțin nejustificate în raport cu aprobarea generală de care se bucură, în schimb, Dialogurile lui Sulpicius Severus, cu mult inferioare celor ale lui Grigorie în ce privește finețea, grația
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pild. 8, 22; Evr. 12, 2; Filip. 2, 9; Col. 1, 15) par să indice inferioritatea Fiului și caracterul său de creatură. Numai capitolele 33 și 34 se ocupă de natura divină a Duhului Sfînt. în general, Chiril prezintă întîi obiecția adversarului, apoi o desființează prin metode logice: silogismul, reducerea la absurd și așa mai departe. Fotie (Biblioteca, cod. 136) considera că Tezaurul ar fi opera cea mai clară a lui Chiril, mai ales pentru cei ce înțeleg metoda silogistică. De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atacată și ideea de a-i atribui Fiului o filiație nenaturală, însă produsă prin voința Tatălui, ca în cazul ființelor omenești. Tema e dezvoltată în al patrulea dialog, menit să demonstreze că Fiul nu este o creatură. Al cincilea respinge obiecția celor care afirmă că Fiul, întrucît primește de la Tatăl propriile prerogative, trebuie să-i fie inferior. Al șaselea răspunde unei serii de obiecții bazate pe texte din Scripturi unde pare să existe un temei pentru inferioritatea Fiului: soluția rezidă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dezvoltată în al patrulea dialog, menit să demonstreze că Fiul nu este o creatură. Al cincilea respinge obiecția celor care afirmă că Fiul, întrucît primește de la Tatăl propriile prerogative, trebuie să-i fie inferior. Al șaselea răspunde unei serii de obiecții bazate pe texte din Scripturi unde pare să existe un temei pentru inferioritatea Fiului: soluția rezidă în faptul că toate enunțurile care, în sine, nu sînt potrivite cu divinitatea sînt aplicabile Fiului din cauza economiei întrupării (e vorba de communicatio idiomatum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-au păstrat și în traducere latină și siriacă) nu este menționat Efessul, așa că trebuie să fi fost redactate în prima parte a anului 431. în fiecare din ele, Chiril procedează sistematic: reproduce de fiecare dată un anatematism, urmat de obiecțiile adversarilor și apoi de propriul răspuns. în scrierea contra orientalilor, apărarea se sprijină în mai multe cazuri pe citate extrase din „sfinții părinți”, Chiril vrînd să demonstreze că respectă tradiția ortodoxiei catolice. De altfel, în scrierea lui Andrei erau vizate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lovitura de lance în coasta lui Isus (II, 13). Cu totul alt ton au răspunsurile lui Macarie, care nu are nici o înclinație pentru chestiunile critice și iese de obicei din încurcătură prin interpretări alegorice. Astfel, de exemplu, filozoful (într-o obiecție ce cade exact înainte de începutul textului de la Atena, însă poate fi reconstruită din răspunsul care urmează) socotește inumană afirmația lui Isus conform căreia acesta a venit pentru a dezbina familiile și a aduce sabia pe pămînt (Mat. 10,34). Macarie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Eusebiu de Cezareea, însă s-a insistat în special asupra filozofului neoplatonic Porfiriu din Tyr, de la care ne-au rămas numeroase fragmente care par să facă parte dintr-o scriere în 15 cărți contra creștinilor, unde se găsesc practic toate obiecțiile filozofului din Apokritikos. A. Harnack, de pildă, s-a gîndit că Macarie n-ar utiliza direct opera lui Porfiriu, ci o culegere în două cărți cuprinzînd extrase din aceasta. în acest caz însă ar trebui să admitem că Macarie n-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
2, 1804-1900) este alcătuită din Mărturiile sfinților, care, la rîndul lor, se compun din: (a) o expunere doctrinară; (b) un florilegiu patristic pentru apărarea doctrinei celor două naturi, urmat de critica unor falși apolinariști; (c) răspunsurile la o serie de obiecții monofizite privind valabilitatea conciliului de la Calcedon. Genul literar al acestei secțiuni este cel al „întrebărilor și răspunsurilor”. încheierea scrierii (coll. 1900A rînd 9 - 1901A rînd 2) este o interpolare ulterioară. Totodată, începutul Aporiilor dovedește că problemele propuse monofiziților sînt urmarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
om, ci și Dumnezeu; VI. Logosul nu e un om purtător de Dumnezeu, ci Dumnezeu întrupat; VII. despre formularea „unul din Sfînta Treime a pătimit”. Richard subliniază că și această operă aparține genului întrebărilor și răspunsurilor; fiecare capitol începe cu obiecția nestorianului, care este apoi respinsă. însă nu e vorba de un nestorianism real, ci de o construcție a polemicii calcedoniene, diametral opusă monofizismului. Leonțiu s-a străduit în special să scoată noțiunea de ipostas din acea impasse în care ajunsese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ilduin, a cerut să se facă o traducere latină, cu destule imperfecțiuni, îmbunătățită ulterior de Ioan Scotus Eriugena care, și prin intermediul propriei opere, a făcut cunoscută în Evul Mediu occidental teologia lui Dionisie. Lorenzo Valla a formulat în mod lucid obiecții contra autenticității acestui corpus, comentînd Faptele 17 în scrierea sa Observații asupra Noului Testament, publicată de altfel abia în 1504 de Erasm din Rotterdam, adică la multă vreme după moartea autorului (1457). De atunci, susținătorii autenticității corpusului au rămas tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un studiu de arheologie, în sensul foucaltian, a căutării înseși. Care sînt reflexele mentalitare ale unei investigații aplecate asupra unei asemenea probleme, ce fel de premise teoretice sau ideologice presupune ea, precum și care e mecanismul de gîndire ce articulează eventualele obiecții - acestea sînt direcțiile în care avansează analiza autorului. Chestiunea pare a fi tranșabilă, simplificat firește, în felul următor: cei care căutau să stabilească existența unei limbi comune au oferit drept soluții fie ebraica (Sfîntul Augustin), fie o alternativă la ebraică
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
perspectiva abordării astfel: 1. În loc de a vă Întreba de ce este Încăpățânat, Întrebați-vă ce nevoi nu Îi sunt satisfăcute. 2. În loc să Îl Întrebați „Ce ai vrea?”, Întrebați-l „De ce vrei așa?”. 3. În loc de a-l Întreba la ce anume are obiecții, Întrebați de ce are acele obiecții. 4. În loc să-l Întrebați „De ce te opui?”, Întrebați „ Ce anume te-ar mulțumi?”. Folosiți ultimatumul ca pe o ultimă șansă. IX. Bucurați-vă de succesul lor. Nu ratați ocaziile de a recunoaște Îmbunătățirile din activitățile
COMPORTAMENTE DIFICILE, ATITUDINI NEPOTRIVITE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena ANDONE, Emanuel ANDONE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2187]
-
a vă Întreba de ce este Încăpățânat, Întrebați-vă ce nevoi nu Îi sunt satisfăcute. 2. În loc să Îl Întrebați „Ce ai vrea?”, Întrebați-l „De ce vrei așa?”. 3. În loc de a-l Întreba la ce anume are obiecții, Întrebați de ce are acele obiecții. 4. În loc să-l Întrebați „De ce te opui?”, Întrebați „ Ce anume te-ar mulțumi?”. Folosiți ultimatumul ca pe o ultimă șansă. IX. Bucurați-vă de succesul lor. Nu ratați ocaziile de a recunoaște Îmbunătățirile din activitățile lor. De ce Încălcăm această poruncă
COMPORTAMENTE DIFICILE, ATITUDINI NEPOTRIVITE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Elena ANDONE, Emanuel ANDONE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2187]
-
Șerban Cioculescu, Perpessicius, Petru Comarnescu, Pompiliu Constantinescu (fostul profesor de la „Sf. Sava” al lui I.), G. Călinescu. Fapta - așa cum constata peste câțiva ani Călinescu - a scandalizat, cu toate că „autorul nu se dovedea chiar așa de negativ și-și permitea doar câteva obiecții ce prevesteau un talent de polemist cu fraza alertă, franțuzească.” Surprinde însă că țintele ironiei lui I. sunt mai ales purtătorii ideilor moderniste, și nu numai în literatura română, pentru că și exemplele alese din alte literaturi sunt circumscrise concepției potrivit
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
nu de pe pământ, ci din cer. Riscul unei astfel de „analogii” nu scapă percepției catehetului. În capitolul 17, el îi admonestează pe eventualii contestatari, dar fără vreun argument just: „Să nu se ridice vreodată, în inima vreunuia dintre ei [această obiecție]: A făcut Cristos mai mult? Cu ce putere lucrează acesta minuni?”. Dar care sunt criteriile prin care putem distinge fără echivoc între lucrarea Anticristului și cea a adevăratului Cristos? Nu există nici un element de diferențiere convingător. Și unul, și celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor fi supuse lui, atunci și Fiul i se va supune celui care i le‑a supus lui pe toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul întru toate. În replică la interpretarea literară a lui Marcel, Chiril opune două tipuri de obiecții: canonice (citate din Scriptură care contrazic fragmentul paulin: In. 8,35; Lc. 1,35; Dan. 7,13‑14; 2,44; Ps. 101,26‑28 etc.) și hermeneutice. În opinia sa, banala expresie ΠΔ4 ≅®椀 „până ce” sau „până în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
singură, un veritabil tratat. Amploarea scrisorii se datorează, pe de o parte, complexității temei abordate, pe de alta, răspunsului nemulțumitor și iritant în același timp al episcopului Salonei. Pot fi distinse trei secțiuni, bine delimitate între ele: a) cap. 1-24: obiecții aduse conținutului scrisorii lui Hesychius, precum și respingerea câtorva opiniones communes; b) cap. 25-51: interpretarea propusă de Augustin (teoria celor trei referenți posibili); c) cap. 52-54: rezumat și concluzie (cuvântul celor trei slujitori). a) Încă din primele rânduri ale scrisorii sale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și Înălțarea lui Isus sunt două evenimente fundamentale, care inaugurează perioada eshatologică, „sfârșitul lumii”, în sensul voit „dilatat” al cuvântului. În concepția lui Augustin, opinia potrivit căreia această hora ar reprezenta „o zi de șase sute de ani” se lovește de obiecții serioase. În primul rând, partizanii acestei teorii pot fi destabilizați printr‑o simplă schimbare de optică, perfect legitimă de altfel. Calculele lor se sprijină pe împărțirea cu totul convențională și arbitrară a „zilei de o mie de ani” în douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
principiului „armoniei părților” atât în bine, cât și în rău, este de ajuns ca un singur membru să fie afectat pentru ca toți ceilalți să sufere împreună cu el, atunci un singur Anticrist este de ajuns pentru a dezbina întreaga Biserică. Această obiecție nu este însă valabilă. Desfășurând metafora sa, Augustin spune că anticriștii nu sunt părți/mădulare ale trupului bisericesc, ci „umori maligne”, străine de trup: sic sunt in corpore Christi, quomodo humores mali. Quomodo euomuntur, tunc releuatur corpus: sic et mali
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tematică. În volumul al treilea al Istoriei..., în rândul forțelor cu acțiune de frânare a procesului de formație revoluționară este înregistrată și mentalitatea națională, cu expresia ei creatoare, cultura: „Procesul de formație a sufletului nu e revoluționar, ci evolutiv”. Printre obiecțiile aduse criticului foarte frecventă a fost și aceea privind o presupusă confuzie între civilizație și cultură, prima de esență materială, iar cealaltă de natură spirituală. Diferența dintre acestea fusese ani de zile și avea să fie și mai târziu calul
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
în loc de a-l ajuta în sensul dezvoltării sale istorice, întreaga ideologie a culturii române a căutat să-l stăvilească și să-l fixeze sub forma lui primitivă, condiționată de o stare socială de mult depășită”. În această explicație rezidă temeiul obiecțiilor lovinesciene la adresa oricăror curente și atitudini tradiționaliste, de la sămănătorism până la gândirism etc. Și tot de aici pornind, se organizează și pledoaria pentru modernizarea literaturii române. Aplicând conceptul de s. în studiul literaturii, Lovinescu avertiza că „scriitorii vor fi judecați și
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
aparține, de care te simți străin, o acțiune pe care o faci prin constrângere, la care nu ai avut decât o participare secundară, Întrucât intenția nu-ți aparține, căci ea aparține celui care a ordonat această acțiune. Se ridică Însă obiecția că ai fi putut refuza, sau că te-ai fi putut opune. Dar cu ce preț? Adesea este necesară o mare forță morală interioară, care să te poată ajuta să te Împotrivești intenției, ordonate de către alții, de a face ceea ce
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
important dintre toate pe care și le-a adresat Eliade. Căderea vălurilor, rapidă și beatifică, fiind imaginea potrivită, cum ar spune Eliade, pentru ruptura de nivel dintre cele două universuri. Exemplele sunt Însă nenumărate. În una dintre cele 61 de obiecții dialectice la filosofia lui Ïaòkara, Dasgupta nota că, pentru Ïaòkara și școala sa, dacă această „cădere a vălurilor”, dispariția falsității aparenței lumii, nu poate fi explicată altfel, ea trebuie socotită imediată, instantanee 2. Un motiv care nu a fost probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tehnica pregătirii: „Cu cât rezultatele tehnicii yoghinicesunt mai uluitoare, cu atât mărturisirile lui sunt mai reticente” (ibidem). Rezultatele sunt deja concludente, căci Zerlendi poate avea percepția unei alte persoane, poate unifica cele patru regimuri ale conștiinței și poate furniza primele obiecții radicale cu privire la scopul său, acela de a corecta, de a ameliora coordonatele experienței psiho-fizice În modernitate, adoptând un continuism istoric care va adopta și teme teozofice. „Oamenii moderni nu mai sunt În stare de un asemenea efort mental. Sunt risipiți
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]