13,698 matches
-
-ncolțească precum grânele-n câmpie, Soarele să strălucească pe un cer surâzător Fără trăsnete și fulger, fără urmele de nor. Hai să râdem fără teamă de ursită, de necaz Și să facem din durere un tablou pictat cu haz, Pe obrazul care plânge să-nflorească doar bujorii, Să ne fie viața viață până ne apucă zorii... Hai să râdem fraților, chiar de pâinea nu-i pe masă, Chiar de lemne nu avem și pereții-s reci în casă, Râsu-i dat de
ODĂ RÂSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382945_a_384274]
-
blând... pe umăr m-ai bătut și-am ridicat privirea-nlăcrimată și erai tu...minciună...te-ai întors să-mi faci mormântul și mai rece și mai crud, privindu-mi zvârcolirea cu-atâta răutate și cu-atâta ură lăsându-mi pe obraz sărutul otrăvit lăsându-mă să mor acolo-n asfințit în iarba ce mă cheamă să-i fiu izvor, să-i fiu doar hrană tresalt și-ascult cum stau de veghe viermii cum se roagă să mă grăbesc, să vin, că
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
un gând curat ce vine din iubire în care eu m-am îmbrăcat în mire, iar tu, venită-n albul iernii reci în rochie de seară mă petreci la poale de fântână-acum altar unde sărutul transformat în jar ne mistuie obrajii reci și gura și-mi leapădă-n omăt încet făptura, și las să ningă peste mine tot... sărutul, clipa, mă dezbrac și-nnot, da, mă dezbrac de mine, de neliniști, de tot ce m-a umbrit, de ochii triști, tu, ce
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid pe geamuri, Pe obrazul unei mame curge-o lacrimă sărată... Numai ea în miezul iernii nu îngheață,-i prea curată. Sursa foto-internet Referință Bibliografică: SALT PESTE TIMP- Scrisoare către Eminescu / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2212, Anul VII, 20 ianuarie 2017
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
s-a opărit, fă ceva, nu te uita la mine...Cristina-și revine-n simțiri și geme de durere în brațele mamei. -Te doare?... nu te mișca, o să-ți scot pantalonașii să văd ce-ai pățit. Cu lacrimile potop pe obrazul ei, dezbracă fetița și încearcă să o liniștească. -Nu mai plânge, te ducem la spital, să nu te miști. Între timp bunica cheamă salvarea dând un telefon din vecini. Se-ntunecă din nou cerul și ploua mărunt, stropii reci se
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
făcu pe Karon să revină la realitate. Se auzi un scrâncet înfundat de durere în tăcerea nopții ,de parcă ar fi fost singurul suflet existent pe pământ.Încercând să se ridice,șuroaie de lacrimi sărate și amare i se prelingeau pe obrajii altădată de culoarea rozelor, însă acum își pierduseră farmecul. Își puse în gând că trebuie să se odihnească, să se ascundă ,deoarece acasă nu se mai putea întoarce. Își ridică capul greoi, plin de gânduri negre și privirea îi fu
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
Știu că nu vei întoarce timpul astfel încât eu să nu-l fi cunoscut pe William dar alină-mi măcar durerea pe care o simt. De ce nu-i poți porunci inimii să nu mai iubească?!” Strigă lăuntric Karon ,stergându-și lacrimile de pe obraji. Și închizând ochii, amintiri fugare îi veneau în minte iar printre picăturile perlate ce-i udau obrajii se întreba cum a ajuns în această poveste care la momentul acela din noapte părea doar un vis.. Referință Bibliografica: Karon / Violeta Catincu
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
-mi măcar durerea pe care o simt. De ce nu-i poți porunci inimii să nu mai iubească?!” Strigă lăuntric Karon ,stergându-și lacrimile de pe obraji. Și închizând ochii, amintiri fugare îi veneau în minte iar printre picăturile perlate ce-i udau obrajii se întreba cum a ajuns în această poveste care la momentul acela din noapte părea doar un vis.. Referință Bibliografica: Karon / Violeta Catincu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
KARON de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382983_a_384312]
-
dau foc la rugi și atâta nebunii Morții cațără cruci, nu e timp de dormit, Mai aleargă prin jar cu călcâiele fripte, Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic, Adunând gloanțe vii și pumnale înfipte De la mame și fii cu obrazul cianotic, Parcă urlă și luna prinsă-n cer sângeriu, Chiar și lupii s-au dus, s-au ascuns prin păduri, Numai clopotul bate, nesațul, parcă-i viu Se aud încă voci prinse-n dărâmături. Unde sunteți părinți? Unde sunt frații
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Alții dau foc la rugi și atâta nebuniiMorții cațără cruci, nu e timp de dormit,Măi aleargă prin jar cu călcâiele fripte,Cu cenușă-n genunchi, câțiva oameni, haotic,Adunând gloanțe vii și pumnale înfipteDe la mame și fii cu obrazul cianotic,Parcă urlă și luna prinsă-n cer sângeriu,Chiar si lupii s-au dus, s-au ascuns prin păduri, Numai clopotul bate, nesațul, parcă-i viuSe aud încă voci prinse-n dărâmături.Unde sunteți părinți? Unde sunt frații mei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
au mai putut: / Lehamite li s-a făcut De așa trai, dar cea mai mică / Se dovedise fără frică Și-a hotărât că a sosit / Timpul în care-i potrivit Să pună capăt la necaz, / Să-i facă soacrei pe obraz. Și să împartă, totodată, / Averea ei, printr-o „diată”. Peloc, un plan a conceput / Și iată-apoi ce a făcut: „Cumnatelor, precum se știe” - / A zis ea când s-au dus la vie Și singure s-au pomenit - / „Cu soacra nu
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Nora cea mică, înainte. Bărbații n-au luat aminte La ce vorbeau. Au dejugat / Boii și-apoi au întrebat: „Mămuca ce face? E bine? De ce-nainte-ne nu vine?” Nora cea mică, dintr-odată, / A devenit îngrijorată. Cu mâinile de-obraji se ține, / Zicând: „Vai-vai! Nu face bine! Cum mă gândesc, are de gând / Ca să ne lase în curând!” „Cum?” - ziseră cei trei bărbați, / Scăpând, cât fost-au de speriați, Resteiele pe jos, de-ndat’ / După ce boi-au dejugat. „Cinci-șase zile
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
pe pahar și chiui: iuhuu! Haideți, fetelor și voi! Sus, paharul, sus! Că viața-i frumoasă, oricum ai trăi, dacă ești tânără și sănătoasă! Sus, paharul, suuus! Și-l bău până la fund. Uluite și descumpănite, tinerele musafire, cu lacrimi pe obraji, luară și ele de pe masă paharele, le ciocniră și le băură până la fund. Irina chiui și ea: iuhuuu! Trăiască tanti Maria, cea plină de viață! Totuși, Nicoleta, zâmbind trist, o întrebă: - Și de ce crezi, tanti, că trebuie să mai trăiesc
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
cu micuțul anișor! Că-i vai și-amar dacă nu-l primim. Și le umplu paharele goale. La televizor începu numărătoarea inversă: cinci...patru...trei! Toate patru ciocniră paharele, fără să-și ureze ceva. Deși zâmbeau, lacrimirile le curgeau pe obraji. Irina ieși pe balcon să privească cerul înflorit de artificii. O urmară și celelalte. În atmosferă, urletele și pocniturile reverberau cu chiotele de veselie și bucurie. Iar pe cer înfloriseră atâtea vise și speranțe, ce se azvârleau în străfundurile întunecoase
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
de ani. A adunat în ei: sori călători, luceferi și flori albastre, geneza, apocalipsa și timpul estetic, lacul, cetina și teiul sfânt, salcâmul, buciumul și trandafirul, îngerul, demonul și visul, luna, lumânarea și steaua, balta, trestia și părul de aur, obrazul ca mărul, ochii mari și mâna rece, Venere, Madona și amintirea, marea, moartea și plopul. O listă nesfârșită a lui trei în multiplicare și iar multiplicare, în continuă reașezare. Azi îl chemăm pe cel treaz cu spiritul să audă vocile
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «cât istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Mâna
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
I. DEZAMĂGIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017. Nu m-ai chemat nicicând în visul tău, Nici palmele-ți n-au vrut să-mi mângâie obrazul; N-ai vrut să-mi sprijini umărul, la greu, M-ai amăgit c-o vorbă și c-un zâmbet. Am fos o biată pasăre în zbor, Petala unei roze trecătoare; Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
patru zări, Flămândă și-nsetată de iubire; Un vagabond cerșind pe lângă gări, În așteptarea unui tren ce nu mai vine. Citește mai mult Nu m-ai chemat nicicând în visul tău,Nici palmele-ți n-au vrut să-mi mângâie obrazul;N-ai vrut să-mi sprijini umărul, la greu,M-ai amăgit c-o vorbă și c-un zâmbet.Am fos o biată pasăre în zbor,Petala unei roze trecătoare;Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
desfătare și cântec,Nectar într-o cupă de crin.Sărutul iubirii, pe frunte, O clipă de dor și alint.... XVII. DOAR TU, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017. În zori mi-ai sărutat obrazul, Lumină blândă, fremătând; Cireașa gurii, aromată, Un zâmbet dulce, un cuvânt. Mi-ai șters o lacrimă din geană, M-ai alintat cu palma ta! Mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă! O floare gingașă,...o stea! Că vrei să
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Mă vei purta pe brațe calde, Să nu beau fiere, ci nectar! Vom fi copaci legați de ceruri, De soare și de albi-nori! Mărgăritare într-o scoică, Lumini și aripi de condori! Citește mai mult În zori mi-ai sărutat obrazul,Lumină blândă, fremătând;Cireașa gurii, aromată,Un zâmbet dulce, un cuvânt.Mi-ai șters o lacrimă din geană,M-ai alintat cu palma ta!Mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă!O floare gingașă,...o stea!Că vrei să
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
-i frig, În mine-i Polul Nord! De plec spre Iarna veșniciei mele, Să-nchizi fereastra, Focul să-l aprinzi. De-o fi să-mi fie frig Sau dor de casa mea, Să mă întorc Din tainicele zări, Să-mi încălzesc Obraji-n palma ta, Și trupul-sloi, La vâlvătăi de foc! Mă iartă, mamă, Gândurile dor! Și primăvara-ntârzie prea mult! E alb și-i ger, Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorul Mă cuprind! Citește mai mult Mă iartă, mamă,Vântul
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Citește mai mult Poate și-n clipaCe-și cerne apusul,Au fost stropi de miereși stropi de venin.Poate, lumina i-așters asfințitul,Și ceru-i doar
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Și ceru-i doar cântecși flori și senin.Poate, valul seZbate năpraznic!Și marea-i furtunăși geamăt cumplit! Își plânge aleanul,Pe-un petic de plajăși-și cerne nisipu-nClepsidre de-argint.Poate-i viață!Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipindPe obraji de copil!O dulce-cireașă,O floare de lotus,Un fluture galben,Un spic auriu.... XXXI. UN ZÂMBET PRINTRE PLOI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. Străine, Visul e al meu! Și cântecul și
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
sfârcurile ca niște mici alune, cu bănuțul rozaliu, erau vineți la baza lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața ovală, cu doi ochi negri, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]