5,154 matches
-
care o consideră funciară: aceea între faptele brute și faptele instituționale. Primele există independent de existența instituțiilor sociale constituite de oameni, cele din urmă sunt tocmai produsul unui acord între ființele umane. Cu ajutorul acestei disjuncții inițiale, Searle evită confuzia dintre ontologic și epistemologic, care poate fi explicată astfel: Faptul că obiectivitatea epistemică totală e dificilă, dacă nu imposibilă cunoașterea fiind condiționată de contexte, de motivații, de perspective culturale complexe ș.c.l. -, e o premisă absolut corectă epistemologic. Dar din ea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
explicată astfel: Faptul că obiectivitatea epistemică totală e dificilă, dacă nu imposibilă cunoașterea fiind condiționată de contexte, de motivații, de perspective culturale complexe ș.c.l. -, e o premisă absolut corectă epistemologic. Dar din ea nu se pot trage concluzii ontologice, conform cărora realul nu există independent de reprezentările noastre"333. Mai mult decât atât, din perspectiva analizei pe care o propun aici, rezultă că faptele instituționale sunt produsul a ceea ce Searle numește intenționalitatea colectivă. Alături de aceasta, în aparatul conceptual pe
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
urmăresc fundamentarea epistemologică a demersurilor ce analizează ideile politice. Spre exemplu, circumscriind domeniul de analiză a doctrinelor politice, anumiți autori subliniază că, "prin natura și funcționalitatea sa, fiecare dimensiune a doctrinologiei politice aduce un anumit specific. Fundamentare obiectuală prin dimensiunea ontologică, obiectivitate și științificitate prin dimensiunea epistemică, valoare și opțiune prin cea axiologică, angajare și eficiență prin dimensiunea praxiologică"361. Dincolo de recuperarea dezideratului pozitivist al îndeplinirii standardelor de științificitate valabile în zona de cercetare a științelor naturii, regăsim într-o astfel
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
atinge standardele acelei științe considerate "exemplare" în sfera cunoașterii naturii. Din această perspectivă, cunoașterea socială s-a construit, încă din zorii apariției sale moderne, ca una care încerca să ofere răspuns la două întrebări. Este vorba, mai întâi, de "întrebarea ontologică", referitoare la ceea ce determină comportamentul subiectului: lucruri existente în interior sau lucruri existente în exterior? În al doilea rând, avem de-a face cu "întrebarea epistemologică", care privește posibilitatea ca subiectul să fie conștient de lucrurile care îi determină comportamentul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în care am analizat conceptul de ideologie pe parcursul acestei cărți, apreciez că este mai important să delimităm maniera în care ideologia poate servi adaptării indivizilor și grupurilor la aceste schimbări sociale și poli-tice, prin menținerea a ceea ce Giddens numește "securitate ontologică" în sfera identitară 487. Și asta cu atât mai mult în condițiile lumii postmoderne, care, în ambiția de a respinge metanarațiunile modernității, a creditat inclusiv punerea în discuție a unor concepte care conferiseră sens legăturilor sociale într-o etapă istorică
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
universaliste ale acesteia în sensul unei de-diferențieri a ceea ce modernitatea afirmase ca diferit li se opun tendințe fragmentare, lucru posibil tocmai datorită logicii multicauzale ce caracterizează procesul socio-istoric al globalizării. În contextul în care tendințele globalizante presează asupra "securității ontologice" a unei anumite comunități, aceasta răspunde prin reafirmarea valorilor proprii identităților comunitare particulare. Această primă formă de manifestare ideologică este opusă, în final, celei de a doua, care alunecă înspre utopie, în sensul pe care l-am conferit acestui termen
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în războaie, se poate remarca existența unei poziții relativ protejate în spațiu și timp513. Nu doar la nivel social, ci și la nivel individual, apartenența populației subiect al omogenizării naționale la statul-națiune a fost însoțită de ceea ce Giddens numește "securitate ontologică"514. Cu timpul însă, etapa formării statelor-națiune se transformă în circumscrierea unei ordini mondiale, care se bazează tocmai pe aceste entități autonome și suverane. Acesta e momentul în care regăsim cel de-al doilea termen ce aparține tensiunii inițiale. Internaționalizarea
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
încă un rol privilegiat. Astfel de considerații relevă, așadar, imaginea unei lumi în care umanitatea rămâne încă divizată prin rasă, religie și bunăstare, încât "unitatea fizică" (spațio-temporală) a globului, caracteristică a lumii multicentrice, nu trebuie confundată cu o "unitate morală" (ontologică)518. În plus, se pare că epoca prezentă este martora unei proliferări a statelor-națiune, iar nu a transcenderii acestora. Cum se explică însă această tendință în cadrul procesului globalizării? Globalizării politice i se opun, în conformitate cu dialectica internă universalism-particularism, de care am
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dimensiunea culturală a globalizării, proiectată în imaginarul lumii postmoderne ca un veritabil Leviathan ideologic, afectează nu atât condițiile fizice specifice dezvoltării diferitelor forme particulare de identitate culturală, ci și pe cele care pot fi numite, într-un sens mai larg, ontologice. Să ne întoarcem la modernitate, pentru a constata că, deși nașterea sa nu depinde în mod necesar de limite spațio-temporale, o cultură particulară de tipul celor articulate într-un astfel context devine, cu timpul, circumscrisă acestora. În interiorul acestor limite, cultura
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
apariției statului-națiune a fost aceea a unei poziții relativ protejate în spațiu și timp. Odată cu postmodernitatea, procesul globalizării impune însă o nouă provocare spațio-temporalității atribuite de obicei statului-națiune, o provocare ce afectează nu doar siguranța sa fizică, ci și securitatea ontologică a comunității pe care o subîntinde. Această provocare globalizantă constă în ceea ce teoreticienii contemporani au numit fie "distanțiere spațio-temporală"537, fie "comprimare spațio-temporală"538. Prima sintagmă are în atenție faptul că, întrucât globalizarea poate fi considerată una dintre cele mai
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
afectează interrelațiile dintre evenimente diferite, ci le accentuează, ca urmare a procesului de globalizare, Harvey descrie mai clar condițiile în care această interdependență are loc. Consider, de aceea, că poate fi reținută ideea modificării condiției nu doar fizice, ci și ontologice, a societăților particulare și a identităților care le caracterizează, modificare ce se datorează fenomenelor care au loc în cadrul dialectic al procesului socio-istoric al globalizării. Pe de altă parte, trebuie subliniat că realitatea socială postmodernă nu demonstrează că emergența unei culturi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
face altceva decât să ofere niște soluții tehnice la problemele tehnice generate de procesul globalizării. Ca atare, caracteristicile unei astfel de "culturi" ar fi "eclectismul", "universalismul", "atemporalitatea" și "tehnicismul"540. Spre deosebire de proiectul culturii globale, care influențează, așa cum indică Giddens, securitatea ontologică a culturilor particulare (ce presupun, la rându-le, o identitate colectivă, însă relativ delimitată și stabilă în spațiu și timp), acestea din urmă se caracterizează prin particularism, temporalitate și expresivitate. Ele incumbă anumite credințe și valori cu privire la sensul continuității unei
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în ele" (Idem). Rezultă deci că holismul "acordă un statut privilegiat totalităților sociale, privite ca unități organice, ca întreguri culturale, ca sisteme funcționale sau ca structuri determinante. Sub aspect metodologic, susține că numai factorii sociali au valoare explicativă. Sub aspect ontologic, exclude reducerea socialului la individual. Ca doctrină morală și politică, holismul subordonează binele individual celui colectiv" (cf. David Miller, coord., op. cit., p. 350). 309 Adrian-Paul Iliescu, Introducere în politologie, Editura All, București, 2002, p. 139. 310 Ibidem. 311 John Stuart
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
of late capitalism", în New Left Review, No. 146, 1984, p. 89). 485 Gabriel Troc, op. cit., p. 191. 486 Fredric Jameson, "Postmodernism and the market", în Slavoj Žižek, Mapping Ideology, Verso, Londra:1995, pp. 278-296. 487 Teoreticianul britanic relaționează "securitatea ontologică" și "încrederea", după cum urmează: Expresia se referă la siguranța pe care cele mai multe ființe umane o au în ce privește continuitatea propriei lor identități-de-sine și constanța mediilor social și material ale acțiunii. Un simț al autenticității persoanelor și lucrurilor, atât de esențial pentru
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care cele mai multe ființe umane o au în ce privește continuitatea propriei lor identități-de-sine și constanța mediilor social și material ale acțiunii. Un simț al autenticității persoanelor și lucrurilor, atât de esențial pentru noțiunea de încredere, este fundamental pentru construirea sentimentelor de securitate ontologică; prin urmare cele două sunt strâns legate din punct de vedere psihologic" (Anthony Giddens, op. cit., p. 89). 488 Mihaela Constantinescu, op. cit., pp. 54-55. 489 Sintagma este utilizată de Ernesto Laclau, în studiul său "The impossibility of society", publicat în Canadian
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de a fi natural. Această poziție a fost împărtășită de mai mulți interpreți ai lui Toma, printre care Anthony Lisska. Acesta definește cunoscătorul accentuând tot rolul intenționalității în raport cu cel al imaterialității, spunând că „un cunoscător are capa citatea sau abilitatea ontologica, înrădăcinată în esență sau natură cunoscătorului, de a dobândi în mod intențional forme sau structuri ale altor lucruri“. Mai mult, Lisska vede în distincția dintre esse intenționale și esse naturale un acord între Toma și Franz Brentano, care, încercând să
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
o voi înțelege, specia nu este acțiunea vederii. Cineva s-ar putea să dorească să trateze specia astfel, dar cred ca este cel mai bine că acțiunea să fie lăsată că o categorie aparte sau să fie considerată ca fiind ontologic distinctă sau redusă la altceva. De asemenea, specia nu este o caracteristică a ac tiunii, cum ar fi într-o teorie adverbiala. Mai degrabă, specia este o modificare a puterii cognitive. Este, spre exem plu, acea stare a puterii cognitive
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de a fi în mintea subiectului cunoscător; (2) dublul aspect sub care se poate înfățișa o formă: că accident în minte și că universal pentru că asigura cunoașterea. În genere, atunci când se vorbește despre reprezentationalism, se are în vedere varianta lui ontologica: nu avem niciodată acces la obiectele din lumea extramentala, ci doar la reprezentări din mintea noastră; dar acest tip de reprezenta tionalism iese din tiparul tomist al cunoașterii, deoarece Toma din Aquino afirmă explicit că avem întotdeauna acces la obiectele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
un anumit disconfort intelectual; chiar dacă prima impresie a cititorului poate fi aceasta, sper totuși că, după parcurgerea întregului set de argumente pe care le-am propus, să fi devenit mai clar faptul că Toma nu pune în joc un reprezentationalism ontologic, ci doar unul epistemologic, asadar unul care nu are nicidecum consecințe grave, precum scepticismul sau relativismul în cunoaștere, ci are repercusiuni mai mult asupra ordinii în care se desfășoară procesul cunoașterii. Ceea ce doresc să spun este ca, fiind constrâns de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a quiditatii unui obiect extramental ce trebuie mai întâi cunoscută Pentru a putea înțelege realitatea pe care o reprezintă. Repre zen tationalismul lui Toma de la nivelul conceptului este unul „nevinovat“ din punct de vedere epistemologic și fără consecințe la nivel ontologic: într-un astfel de context, subiectul cunoscător are acces nedistorsionat la esență obiectelor extramentale. În fond, aș putea spune ca interpretarea hibrida, realistă și reprezentationalista, pe care o aplic operelor lui Toma nu are pretenția de a oferi o perspectivă
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Mi siune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993, p. 6. footnote>. 5. Transcendența constituie astfel punctul de întâlnire al unuidialog constructiv între metafizică și teologie. Și aceasta pentru în-țelegerea conceptului central al oricărei gândiri veritabile: Ființa, -ființa fiindului uman (metafizico ontologic) și Dumnezeu-Tatăl, Ființa în sine, nedespărțită. Cheia înțelegerii la care ne referim se află tocmaiîn această nedespărțire, fie că ne situăm în perspectivă teologică,fie că ne îndreptăm spre metafizică. În moduri diferite, ambele per spective ne pun în fața unei
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
pe măsură erau și operațiunile sufletului: inteligența (noesis),discursivitatea (dianoia), în-credințarea (pistis), și iluzia (eikasia) (511e). Epistéme sunt doar achizițiile primelor două; celelalte țin de doxa,pentru că nici chiar lucrurile, necum umbrele - skiai, imagini ale lor,nu-și sunt suficiente ontologic. Prin urmare, convingerea privitoarela ele, ca în cazul aceleia retorice, nu se întemeiază pe cunoaștere.Ceea ce mai curând nu este decât este, nu poate fi cunoscut de în-dată ce tocmai ceea ce este de cunoscut nu-i e propriu. Sau, cel
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
erau extrem de grave. Dacă Logosul nu estepersoană cu adevărat divină și Iisus Hristos, Cuvântul întrupat, nueste Dumnezeu, nu mai poate avea loc mântuirea reală, nemaifiindo lucrare teandrică, ci una mai mult umană și doar de ordin moral(ca exemplu), nu ontologic.Mai departe, cum n-au rost două spirite create, Logosul creat șiun spirit uman, în aceeași persoană, în Iisus Hristos, arienii afirmăîn Iisus Hristos lipsa sufletului uman - pregătind astfel pe apoli-nariști -, socotindu-L ca având numai trup, fără suflet . Din cauza
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Însuși nesocotindu-le greșalele lor și punând în noi cuvântul împăcării” (2 Corinteni 5, 19). De aceea, doar acei dintre „cei morțicu duhul vor învia, care vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu”(Ioan 5, 25). Orice violență ar da statut ontologic antitezei întunericului. Numai îndreptarea mântuiește: „Se vor rușina de Fiul Meu!”(Matei 21, 37), de Lumina șederii Sale „de-a dreapta” (Psalm 109, 1).Dumnezeu încercase întoarcerea celor din Sodoma prin prezențaSa personală: „Păcatul lor este cumplit de greu! Mă voi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mai exact între tradiție = experiență milenară și anacronism = vechiul depășit de evidențe. Pentru medicina, confruntată cu atâtea maladii, înnoirea de dragul eficienței a fost și rămâne un imperativ. în acest orizont de înțelegere stă nu numai superioritatea, ci și pragmatismul ei ontologic. Pentru medicină, circulația de idei, schimbul de experiență, este mai mult decât sensul originar al conceptului de cosmopolitism (universalizare), este însăși salvarea vieții. MEDICII SUNT PREZENȚI îN COMPETIȚIA DE IDEI A SECOLULUI XVIII AL LUMINILOR Sec. XVIII, este un secol
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]