4,543 matches
-
lăsa pe Rege să se ducă la Catedrală; nu i se va întîmpla nimic...". Regele, așa cum notează un memorialist contemporan "nu mai era fiul încoronat al unui monarh. Era fiul palid al unui asasinat, nu era un moștenitor. Era un orfan". Un orfan pe care nu-1 ajută nimeni. Coaliția guvernamentală nu durează mult. Oamenii politici monarhiști încă nu izbutiseră să se înțeleagă între ei. Nimeni nu mai credea în viabilitatea monarhiei. Adeziunile la partidul republican cresc în fiecare zi; până și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Rege să se ducă la Catedrală; nu i se va întîmpla nimic...". Regele, așa cum notează un memorialist contemporan "nu mai era fiul încoronat al unui monarh. Era fiul palid al unui asasinat, nu era un moștenitor. Era un orfan". Un orfan pe care nu-1 ajută nimeni. Coaliția guvernamentală nu durează mult. Oamenii politici monarhiști încă nu izbutiseră să se înțeleagă între ei. Nimeni nu mai credea în viabilitatea monarhiei. Adeziunile la partidul republican cresc în fiecare zi; până și doi dintre
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lega aceeași devoțiune absolută pe care în trecut o avusese față de tatăl său, valorosul Uldin. Pentru Balamber, Mandzuk fusese, după asasinarea lui Uldin, un fel de tată adoptiv, oarecum aspru, și un maestru magnific de arme, care făcuse dintr-un orfan rătăcit un războinic de valoare, dedicat cu totul propriului clan, al cărui prestigiu căuta să-l recâștige, și supus orbește lui Utrigúr, așa cum fusese înainte și tatăl său. El era cel căruia Balamber îi încredința și grija animalelor, precum și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am iubit Poate azi s-au poate mâine nu mai sânt Și-o să-ți pară rău când voi fi-n mormânt. Așa precum se știe, din veacurile toate, Mama- și iubește pruncii și dincolo de moarte Când nu ai un părinte, orfan tu te numești, Reneagă - te copilul și-atunci nimic nu ești. MI-E DRAG CODRUL ȘI-L IUBESC Iubesc codrul că-i fălos, Mi-e drag codrul că- i umbros, Toate câte-n el domnesc Testament e strămoșesc. Multe-n
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Restituiri". Coperta: Isai Cîrmu ISBN 9975-74-128-2 (c) LITERA TABEL CRONOLOGIC 1871 La 23 mai, se naște la Tîrgu-Frumos (Iași) G. Ibrăileanu; în anul următor, Ibrăileanu se mută la Roman, unde trăiau părinții Mariei Ibrăileanu, mama viitorului critic. 1876 Copilul rămâne orfan de mamă: evocare duioasă în romanul (1933) și în Amintiri din copilărie și adolescență (apărute postum în 1937). 1883-1887 G. Ibrăileanu se distinge ca elev al gimnaziului "Roman-vodă" din Roman. La 16 ani rămâne orfan de tată. 1887 Continuă studiile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
viitorului critic. 1876 Copilul rămâne orfan de mamă: evocare duioasă în romanul (1933) și în Amintiri din copilărie și adolescență (apărute postum în 1937). 1883-1887 G. Ibrăileanu se distinge ca elev al gimnaziului "Roman-vodă" din Roman. La 16 ani rămâne orfan de tată. 1887 Continuă studiile la liceul "Codreanu" din Bârlad, unde se împrietenește cu Raicu Ionescu-Rion și cu alți colegi cu care formează o mică societate culturală cu idei înaintate: "Orientul''. 1889 La 1 iulie apare la Roman revista socialistă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lume și în cuvântul acesta se vedea toată legătura între el și mine. Tatăl meu m-a iubit foarte mult. Avea obiceiul să mă ia cu dânsul pe la treburile lui și-mi aducea întotdeauna ceva, când venea acasă. Rămași amândoi orfani oarecum, la moartea mamei mele, se făcuse între noi o legătură de prietenie, de camaraderie. Eu îl iubeam cu amor, cu o iubire fizică. Îmi plăcea să-l sărut pe barbă... Parcă am și acuma pe buze senzația bărbii lui
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar fi făcut cineva, oricât de nedrept ar fi fost cu el, orice i-ar fi spus. Cel mult, scotea un oftat - de mirare mai mult, de mirare că cineva poate spune asemenea lucruri. M-am întors la Bârlad. Eram orfan și de tată. Acum se adunau în mintea mea toate lucrurile din trecut: copilăria, amintirea mamei, anii de la Poiana lui Iurașcu, anii de la Roman. Aveam, acuma, un trecut bogat - un trecut alcătuit din lucruri scumpe și frumoase, duse pentru totdeauna
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în absența familiei, factorul stimulator al unui complex de deprinderi social-culturale. Această lacună presupune un efort intelectual în plus, menit să suplinească spontaneitatea. S-ar putea ca stângăcia, abstractul expresiei să-și aibă rădăcina în această stare de frustrare, de orfan cultural și de inadaptat în fond: " Dacă m-aș fi obișnuit de la 3 până la 18 ani, în viața de familie, să vorbesc cum se cade, acum acest lucru ar fi fost foarte ușor, mi-ar fi un lucru natural, fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și nu slăbiciunii intelectuale, pentru că mai degrabă pierde omul simțul realității prin partea morală decât prin cea intelectuală" (83). * * * Eul ficțional nu diferă de imaginea cu care ne-am obișnuit. În Amintiri... ni se releva ca un frustrat, ca un orfan cultural. În Privind viața, ca un abulic, inadaptat și sceptic. Aceeași imagine o vom găsi în Adela, pseudo-jurnalul sau pseudo-romanul unui sentimental juiseur care își cenzurează senzualitatea în realitățile iubirii, dîndu-i frâu liber în spațiul imaginarului și simbolizării. Sobrietatea expresiei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mine...“. Cine știe, poate că Bertha avea dreptate: Înlăuntrul ei sălășluise un artist, căruia destinul, ca al multor altora, i-a fost potrivnic. Visul ei de-a Înfășa tot Betleemul În vată de zahăr vanilat și a-l oferi copiilor orfani În zilele Crăciunului rămăsese neîmplinit. Ca și acela de a merge În genunchi până la Mecca, pentru a lua piatra sacră În gură și a se Întoarce cu ea la Ierusalim. Bătrâna Însă se răzbunase pe soartă cu vârf și Îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe unii nefericiții la Închisoare poți Înfricoșa restul populației să danseze după cum le cântă stăpânul...?! Puțin probabil...! Te-ai Întrebat? Dacă vei fi dat afară, unde vei lucra...? Cerșetor dacă vei ajunge, pedeapsa va fi prea ușoară În compensație pentru orfanii rămași În grija nimănui...! Oricum fi-i sigur tovarășe colonel, În urma audienței mele de astăzi, te așteaptă zile grele...!” „Te Înșeli, nu mi-e teamă...!” - răbufni el. Te avertizez Însă, ai grijă ce vorbești, s’ar putea ca vorbele rostite
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iz literar. 1 Un muștar foarte iute, considerat o marcă culturală britanică. 1 Hors d’usage: scos din uz, de aruncat pe raft. 1 Aluzie la Babes in Toyland, un musical de Broadway care a debutat În 1903, despre doi orfani care ajung În Țara Jucăriilor În urma Încercării unchiului lor cel rău de a-i face pierduți pentru a le lua moștenirea. 2 Grup mare de triburi de pe coasta de vest a Statelor Unite. 1 Sindicatul Crimei: eufemism jurnalistic pentru Mafie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că nu avem comunități. Am citit aseară un articol al lui Avril Mander despre Charity work in Oxford. Te ia cu răcori câtă lume face voluntariat pentru de toate: cancere, boli mintale, HIV, bătrâni singuri. N-am văzut nimic despre orfani și copiii străzii. Firește, ei nu au copii abandonați. Îndată îi adoptă cineva. La un moment dat, Avril scrie cu tristețe că doar 39% din populația Oxfordului lucrează în sistem de voluntariat. Doamne! Cred că nouă ne e groază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de Oxford, după preumblări prin Westminster Abbey. Complet nemulțumit de șansele lui. E de necrezut diferența de percepție între noi și ei. Între noi și părinții noștri. Tata a făcut școală de ofițeri fiindcă altfel nu făcea nici una. A rămas orfan la 15 ani. Mama și-a petrecut tinerețea la Boj și la Stufit, alfabetizând oameni de toate vârstele. Eu mă întrebam, la anii fiului meu, la ce IAS ne trimit la toamnă și ce boli mai fac acolo. Dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
erau mai puțin presărate cu astaghfirullah. — Când cheltuiți fără rușine și fără nici o reținere doar pentru plăcerea voastră sume de bani care ar fi potolit foamea a mii de săraci și ar fi readus zâmbetul pe buzele a mii de orfani? Când vă purtați ca și când casele și pământurile de care vă bucurați ar fi ale voastre, când de fapt orice proprietate este a Celui-de-Sus și doar a Lui, vine de la El și se va reîntoarce tot la El atunci când El o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în slujba lui Ferdinand. Zilele de după o înfrângere dezvăluie adesea putregaiul sufletelor. Când spun acest lucru, mă duc cu gândul nu atât la Yahya, cât la vizirul al-Mulih. Căci atunci când negociase, după cum ne-a explicat îndelung, salvarea văduvelor și a orfanilor Granadei, omul ăsta nu se uitase pe sine însuși: el căpătase de la Ferdinand, ca preț al capitulării pe care atât de dibaci o grăbise, douăzeci de mii de castilieni din aur, adică aproape zece milioane de maravedis, cât și domenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
neașteptată. Mi se părea că o pândește o primejdie. La jumătatea drumului dintre Fès și Meknès, am poposit pentru a înnopta într-un sat numit Rușinea. Imamul moscheii din locul cu pricina ne-a oferit găzduire în schimbul unei pomeni pentru orfanii de care se ocupa. Era un om fără prea mare știință de carte, dar foarte amabil, și n-a șovăit să ne explice de ce avea satul un astfel de nume. Locuitorii, mărturisi el, cunoscuți dintotdeauna pentru marea lor zgârcenie, sufereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toate detaliile incredibile. — Nici vorbă. Las-o moartă, amice. E vorba de ceva foarte personal între Caduta și mine. Nu spun nimic. Buzele mele sunt pecetluite. — Știi, are un apartament similar la Roma și la Paris, și o căsuță pentru orfani, unde se poate duce o dată pe an s-o facă pe regina. Pentru familii e o afacere bună. Nu trebuie decât să le țină pe mame deoparte când apare ea și să-i facă pe copii să creadă că Caduta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ghicim care e dimensiunea reală a devierilor lui sexuale, deși într-o secvență reluată obsesiv, Spunk face o vizită „caritabilă“ la un orfelinat cu mama lui: într-o serie de prim-planuri îl vedem oferind bomboane în timp ce pipăie și mângâie orfanii care cască gura la el. Și acum, doamnele. Dacă erai în căutarea unui cuvânt care să surprindă personajul Cadutei Massi, sterilitate o să-ți vină pe buze. Cheia personajului Cadutei constă în fantastica ei sterilitate. Tăticule, mai rar așa ceva! Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Tânărul se lăsă cu plăcere în voia acestor miraje contradictorii și armonioase, plutind ușor în derivă către starea de conștiență, care le izgonea pe amândouă și le substituia o a treia iluzie: prezentul. Eu eram băiatul. Eram Joe-Sue, indianul axona, orfan cu nume ambiguu, dat astfel la naștere pentru că sexul meu a fost incert până ceva mai târziu, virgin și frate mai mic al unei sălbăticiuni numite Prepelicarul, care se temea să nu-și piardă frumusețea, ceea ce era paradoxal, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ea a fost cu siguranță prima care le-a învățat limba celor de-acolo și a simțit o atracție deosebită sau o afinitate pentru ei. Ca s-o înțelegeți pe Prepelicar, trebuie să știți că noi, Prepelicarul și Joe-Sue, eram orfani. Mama a murit cu câteva momente înainte de a mă naște eu și de aceea numele meu oficial era Născut-din-Moarte. M-au numit Joe-Sue ca să mă scutească de suferință. Deși dacă e sau nu dureros să fii strigat timp de douăzeci și unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mi l-a spus vreodată. Și l-a luat singură, ca un bărbat, la șaisprezece ani. Acesta nu era un lucru obișnuit la axoni, dar după moartea părinților noștri Prepelicarul și cu mine nu am fost foarte iubiți. Iată de ce: orfanii axona sunt precum maidanezii printre patrupedele cu pedigri. După moartea tatălui nostru am fost aproape niște paria, iar firile noastre ne-au înrăutățit și mai mult situația. Prepelicarul fusese întotdeauna un spirit liber. O spun cu o oarecare invidie, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înțeleaptă și băiețoasă. Lucrul de care Prepelicarul nu m-a învinuit niciodată și pe care l-am aflat abia după ce a dispărut a fost acela că motivul principal, adevărata cauză a izolării noastre față de trib, nu era statutul nostru de orfani, nici bărbăția ei, nici adoptarea unui nume de bărbat și nici măcar purtarea ei în general. Nu a fost nicidecum vina ei. A fost a mea, Joe-Sue. Din trei motive: în primul rând sexul meu incert, în al doilea împrejurările nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
m-am extins. Am acum, profesore, cea mai mare cifră de afaceri din județ. Sunt doctor în științele comunicării. Și încă într-o știință, una de are un nume mai așa... Te furnică la intelect când îl spui. Ceva cu orfanii. M-am trecut și profesor asociat la Facultate și membru onorific al Senatului Universității de la noi. Nu-i o minune, profesore? Am publicat și un curs de management în cultură care a ajuns la a paișpea ediție. Se bat studenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]