3,686 matches
-
identifice". Acest Eminescu care a fost "pândit la orice pas de eroarea totalitarismului și încolțit de patima șovinismului" este "luptătorul delirant împotriva capitalismului și plutocrației". "Nebulosul poet" propăvăduia "valorile ancestrale, ale românilor și ale beduinilor deopotrivă: ospitalitatea, generozitatea", iar "în orori i-ar fi concurat pe Dostoievski și pe Nietzsche, mințile bolnave ale Rusiei și ale Germaniei". Mintea bolnavă" a poetului "e vinovată de tot ce-a fost mai rău în istoria țării vreme de mai bine de un veac: antisemitismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
majoritari de a-și alege singuri destinul și nici cu prevederile Conferinței de Pace de la Paris. Ca orice zonă de conflict, aici s-au înregistrat operații militare, distrugeri, pierderi umane și materiale, dar și rechiziții asupra unei populații suprasaturate de ororile conflictului care, parcă, nu se mai termina. După trecerea Tisei și intrarea trupelor române pe teritoriul ungar, situația locuitorilor din vestul țării a cunoscut o sensibilă îmbunătățire. Instaurarea administrației române, atât civile cât și militare, a introdus sentimentul de siguranță
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ospitalier. 2. Spiritul de autoritate și disciplină îl au mai dezvoltat, deoarece au fost mai privilegiați, acumulând toate posturile de răspundere și conducere politică, economică și administrativă în aparatul de stat al Republicii Cehoslovace dinainte de război. 3. Nu au suferit ororile războiului și, deci, nu-și pot da seama de comportarea trupelor în timpul operațiunilor militare. Pe teritoriul ceh nu au avut loc decât puține acțiuni de luptă, după care a urmat capitularea, iar populația și-a închipuit că, după acest act
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
și prăfuită, clădirea pe spatele femeii în cojoc, pantaloni tricotați, unghiul pustiu, lumea feroviară merge cu de Chirico, vremea nu vremuiește, e de poveste cu trenul, exces de rectitudine gramaticală față de folosul ei practic, Sîrca în evidența fierului și restul ororilor infrastructură, excepție călătoria cu trupul precum beletristica între litere, truism de călătorie, stația electrică de transformare Tîrgu Frumos încetinită pe stîlpul de beton, numele gării fulgurantă funcționalitate de sistem, arhitectura de stil normal, adică autohton, orașul negru de somn pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aprinde-mi și mie o țigară! altcumva te-au mai blestemat, Denisa? cisterne în staționare, garnitura cu indicația "uz intern", grup de la " Solventul" SA Timișoara, butanol, octanol, ocolesc de la Onești, trec munții, ploile de pe Trotuș, vagoane descoperite la vale, intempestiv oroarea, tatăl și fiul, în brațe, prea aproape în propriul rol, același efort de distanțare de sine, ce diferență față de interpretările actoricești? femeia de 60 de ani merge la mănăstire, Sfînta Maria, haina am lăsat-o acasă și e rece, vînzătoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
7 și 18 minute, Mircea Ionescu-Quintus "Legea de studiere a arhivelor Securității", CNSAS între colaborare cu Securitatea și cei care au fost obligați să devină colaboratori, pîrîiturile în cădere, nu-ți dai seama cînd alunecă pe jos, știrile curg în orori, îl mai și ridic, curg în bună stare! Larga Jijia albastru siniliu soarele în geam, la Dorohoi muzeul etnografic, nepoata mi-o iau în brațe cît este de adormită, Movileni Trei Gări singura comună rurală cu trei gări și emigrația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Olt, stă pe la Brezoi, are apartament, băiat și fată, Dacian-Daciana, amîndoi în Anglia, Călinești, ăsta-i podul dînspre Perișani, schitu' Cornet, manelele astea, mă, tu ai ce ai cu țîganii?! vezi să nu vii cu vreo țîgancă! că eu am oroare de ei, să mă ierte Dumnezeu! și s-au dus la țîgani, în Frîncești, rudarii, niște fete frumoase, de zîci că mori! cu copilu' în brațe șî cu soacră-sa țîganca după ea! ca să mă necăjească, păi mamă, ei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
era clar că războiul ar fi putut lua sfîrșit printr-un dezastru pentru România. În august 1943 au început primele raiduri aeriene ale Aliaților asupra terenurilor pertrolifere de la Ploiești. Țara fusese cruțată pînă atunci de cea mai mare parte a ororilor cîmpului de bătaie. Primele atacuri au fost urmate de altele îndreptate împotriva Bucureștiului. Nepregătită pentru astfel de evenimente, populația a fost cuprinsă de panică, iar viața de zi cu zi a fost paralizată. În momentul cînd au apărut primele semne
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
justificarea măsurilor extreme luate de romani împotriva dacilor, finalizate cu exterminarea acestora, sunt invocate motive psihologice, majoritatea orbitând în jurul dorinței de răzbunare. Albineț, de exemplu, afirmă că Traian nu putu uita cruzimile comise de daci în timpul războiului, această memorie a ororilor fiind cea care l-a determinat să trimită "armie în toate părțile, ca pretutindene pe unde vor afla Daci să-i omoare. Prin așa măsuri, cea mai mare parte de Daci s-au stârpit, o parte s-au disțerat la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prevede calamitatea ce avea să fie descătușată din ideile politice pe care mințile lor le-au plăsmuit. Ceea ce poate fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă în nazism - grozăvia Holocaustului stă mărturie cutremurătoare pentru potența criminală uriașă a forțelor ideologice rezidente în naționalism - au revelat din plin valențele distructive ale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care au fost judecați responsabilii pentru crimele de război comise de naziști. Cealaltă modalitate de luare în stăpânire a trecutului are o încărcătură mai degrabă spirituală decât juridică. Trecutul traumatic este demonizat, considerat a fi posedat de forțe oculte, iar ororile asociate acestui trecut sunt considerate a fi lucrarea diavolului. În aceste condiții, soluția terapeutică și emancipativă de eliberare de trecutul malefic este "exorcizarea demonilor trecutului" (Tismăneanu, 2013a). Pasaje din Raportul final caracterizează regimul comunist în întregul său, ideologia marxist-leninistă, precum și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
necontaminate de pasionalitate sunt dalele care pavează drumul către ceea ce a ajuns să se numească "normalizarea" Holocaustului (Kampe, 1987). Normalizarea Holocaustului și a celui de-al Treilea Reich nu înseamnă, nici pe departe, acceptarea morală a regimului nazist și a ororilor comise în numele ideologiei rasiale ca "normale". Înseamnă doar abandonarea tabu-ului comparativist, ceea ce presupune tratarea Holocaustului ca o specie a genului genocidar, ca un episod tragic în istoria Germaniei și a Europei, dar care își are corespondente în episoade de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Grigore Toloacă - partea întâi - Un vechi prieten, din anii 1939-1946, coleg de școală primară și gimnazială, după ani de instrucție, studii și înalte responsabilități, până la comandant de mari unități militare, cu grad de colonel, pe nume Grigore Toloacă, cunoscător al ororilor celui de-al II război mondial, prin pierderea tatălui său, a rudelor apropiate precum și a altor ființe dragi lui, la îndemnul meu de a-și aduce aminte de anii copilăriei, de anii de elev și de adolescență, ne relatează : «Dragă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Deci speranța și-ncrederea în Dumnezeu, pot să dea și minuni, că așa le numesc eu toate prin câte am trecut. - Eu ce să spun ? Faptul că am avut și am și acum piciorul ăsta cam bolnav, am scăpat de ororile războiului. Nu am cunoscut nici o zi de front. Necazurile mele cele mai mari a fost sărăcia, și școala de cântăreț de biserică, făcută la Episcopia Hușului. Nu știu cum e să fii militar, nu cunosc această instrucție, pe care o spuneți, nici măcar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
fie asurzitoare, mirosurile - necruțătoare, nuditatea - mai mult decât nudăă Vrem să sucombăm în siropuri sățioase, ca niște insecte euforice. Când va veni sfârșitul lumii, nu vom ști ce să facem mai întâi: să ne facem rugă ciunea, sau să savurăm oroarea la televizor. Până atunci, ne vom resemna cu nunta prințului Felipe, cu condiția ca preotul oficiant să fie Adrian Copilu’ Minune. Cinci zile fără televizor Săptămâna trecută, am petrecut cinci zile într-un loc fără televiziune. Asemenea experiențe ar trebui
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un canibalism lărgit pînă la a i se da o conotație universală are așadar rădăcini foarte adînci în gîndire. Ea iese în prim-plan odată cu boala vacii nebune deoarece la teama de a nu contracta o boală mortală se adaugă oroarea pe care ne-o inspiră în mod tradițional caniba lismul, extins acum la bovine. Con di țio nați încă de mici copii, rămînem cu siguranță ființe carnivore și acceptăm, în lipsă de altceva mai bun, cărnuri de substituție. Nu e
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și supuși unor umilințe de neimaginat oamenii care au rămas verticali în apărarea conștiinței și valorilor naționale românești în fața comunismului. Cartea, un omagiu adus sutelor de mii de români aruncați în temnițele comuniste, nu reprezintă doar o simplă colecție de orori, ci ne aduce aminte că moartea și chinurile pot fi preludiul unei învieri, devenind, astfel, „jertfă”. 6. Ștefan cel Mare și Sfânt Dan Lucinescu Descriere: Cartea prezintă într-o maniera inedită aspecte din viața și domnia voievodului Ștefan cel Mare
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de greutate al preocupărilor mele, inclusiv radiofonice și, chiar dacă interlocutorul mă provoacă la altceva, aplic astfel chestia cu „caștravetele“, adică revin tot la ce știu... Și, dacă am negat o părere, s’o Înlocuiesc cu alta; ca și Natura, am oroare de vid. Anume, există „voci“ care spun că acest nume e ceva comun spiritului uman, e un loc comun și pentru indo-europenii ce suntem, Însemnând mare Într’o dublă accepțiune: prima, și istoricește, aceea adjectivală, a doua, printr’o extindere
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care Natura recuperează spațiul izolat de noi ca oraș. Cât o vrea Simirad, cu hingheri, vânători și firme „insecticide“, să-i extermine, golul creat va fi umplut deîndată de cei care așteaptă, la porțile orașului, un loc liber; Natura are oroare de vid, iar această lege e valabilă pentru orice specie, chiar și pentru păduchi... Dar orășeanul taie copaci, uneori doar că produc, precum plopul, un puf alergic. Prefer să „crape“ alergicul, care (adesea) oricum face umbră pământului degeaba, decât să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
însoțeam un grup de scriitori basarabeni (Valeriu Matei, Arcadie Suceveanu, Nina Josu), pentru prima oară în vizită la Iași. După ce au aprins lumânări la mormântul lui Ion Creangă, au vrut s-o facă și la cavoul lui Kogălniceanu. Coborâm treptele. Oroare! Zidurile criptelor și plăcile de marmură sunt proaspăt sparte. Sicriul, pare-se, de plumb, al soției lui Kogălniceanu este tras afară din criptă, găurit, scotocit. Șuvițe de păr albicios, stofe putrezite, oase gălbui... La plecare, pe treptele înguste, ne încrucișăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
încă năucită de teroare. Hrușciov și-a luat inima în dinți, a obținut ajutorul capilor armatei și, cu toții dârdâind de frică, izbutesc, până la urmă, să-l aresteze pe Beria. De aici începe partea cea mai interesantă a cărții, fiindcă despre ororile perioadei s-a scris, până acum, o întreagă bibliotecă, dar despre sfârșitul lui Beria nu circulă decât zvonuri și legende. Nimeni nu știe sigur dacă, într-adevăr, a fost judecat și a existat un proces; se bănuiește că a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ce funcționează ireproșabil prin sugestie fină și pătrunzătoare. N-aș putea spune cât de mare scriitor este Goma, dar, slavă Domnului, prozator este și va rămâne. E minescu: "un romantic defazat". Labiș: "perseverează năuc și iresponsabil în neverosimil"; crede că "ororile războiului și apocalipsa secetei au avut loc spre a pregăti pe tânărul ei locuitor pentru momentul iluminării comuniste". Paler: "a avut admiratori printre oamenii aparatului de partid de nouă generație, a căror brumă de cultură (era, n.n.) achiziționată din rubrica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
intime. Norvegianul Knut Hamsun l-a vizitat pe Hitler (1943) spre a-i mărturisi aprobare și susținere pentru invadarea țării sale de trupele Wehrmacht-ului. Mai mult: i-a dăruit lui Goebbels medalia Nobelului primit în 1920 (gestul a stârnit oroare în Norvegia și, pe adresa din Nørholm a prozatorului, concetățenii i-au trimis, cu dispreț, cărțile înapoi într-un asemenea șuvoi încât a fost nevoie să se înființeze un serviciu special la poșta din localitate). Ezra Pound și-a continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
roți înaripate..." Într-o vreme în care, la sfârșitul veacului al XIX-lea se vorbea și scria încă despre un drept al războiului, care era, de fapt, un drept al crimei, Alfred Nobel, deși producea și arme, aprecia războiul drept "oroarea ororilor", sau "cea mai mare crimă dintre toate"! N-a fost nevoie ca Alfred Nobel să fie adus ca ultimul Krupp acesta avea în 1945 peste 100 de fabrici de armament în teritoriile Germaniei, Poloniei, Austriei, Franței, Cehoslovaciei și numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
înaripate..." Într-o vreme în care, la sfârșitul veacului al XIX-lea se vorbea și scria încă despre un drept al războiului, care era, de fapt, un drept al crimei, Alfred Nobel, deși producea și arme, aprecia războiul drept "oroarea ororilor", sau "cea mai mare crimă dintre toate"! N-a fost nevoie ca Alfred Nobel să fie adus ca ultimul Krupp acesta avea în 1945 peste 100 de fabrici de armament în teritoriile Germaniei, Poloniei, Austriei, Franței, Cehoslovaciei și numai în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]