21,114 matches
-
nu mai poate a strigat toată noaptea trimite-i altfel de îngeri s-o poarte pe Isar spre Izvorul Tămăduirii acolo unde se-nnoiesc baierele firii Cât e de mare rana din spatele meu întreb un înger albastru nu știe câte oase pot ieși pe o rană nici asta nu știe totul e acoperit de bandaje Lazăre, vino afar îmi strigă cineva în urechi cum să vin legat de bandaje lasă, nu te îngriji mergi merg ies din camera de operație ca
Așa cum îngerii curg by Theodor Damian () [Corola-journal/Imaginative/10306_a_11631]
-
măsură... dacă nu înțelegi rostul prăjinei Poză 3 Valeriu Stancu n-a fost inventat el chiar a existat și există... Poetul se plimbă scrutând apele cerul și-adâncul firescului gând prinde în mâini transhumanța virtutea de-a dobândi visul cu oase cu tot... Exilarhul din Babilon este ca vântul captiv și exiguu... Pe palimpsest se reiau urmele cu desuetudine Ce cod urmează veți spune! Poză 4 Gloria e o umbră a noastră o perfidie care îl paște pe fiecare Ea e
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
se strecoară pe sub zidurile cetății, poate să descifreze inscripțiile de pe ele oricât de lăsate ar fi în pământ. Fecioara trece printre coloane cu câinii: cel din dreapta primește îmbucătura de pâine și cel din stânga se gudură pentru carnea, ce alunecă de pe oasele omului. Albe rămân oasele pe pietrele muntelui, ca literele unui nume tăiate în piatra din zid. Din lumină, cu capul plecat, tu le citești, și nici măcar nu știi, la a câta citire ai ajuns. Vis cu cai - Artabanos, unde se
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
cetății, poate să descifreze inscripțiile de pe ele oricât de lăsate ar fi în pământ. Fecioara trece printre coloane cu câinii: cel din dreapta primește îmbucătura de pâine și cel din stânga se gudură pentru carnea, ce alunecă de pe oasele omului. Albe rămân oasele pe pietrele muntelui, ca literele unui nume tăiate în piatra din zid. Din lumină, cu capul plecat, tu le citești, și nici măcar nu știi, la a câta citire ai ajuns. Vis cu cai - Artabanos, unde se duc călăreții printre mirți
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
păstrează aceeași distanță față de mine, totul se mișcă precum pielea odată cu corpul. Piatra de hotar se mișcă odată cu locul de unde s-a desprins, rămas în cer ca un ochi. Oriunde mă-ntorc și privesc cerul, prin ochii de sus luminează oasele perșilor. Capul din burduf Prin cele patru încăperi ale Soarelui circulă capetele perșilor mei de când un cap a fost retezat de trup și înecat în burduful plin de sângele său. Un singur cap despărțit de întuneric se zbate în sângele
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/10010_a_11335]
-
de frumoasă bântui parisul ca o hienă flămândă și pe măsură ce înaintez mi se pare că sunt pompa unei seringi ce împinge otrava în venele fiului meu. apoi la spital îl devorez încet chiar pe el mestecându-i organele sugându-i oasele dulci îl mănânc - așa gândesc când mestec alimentele fără gust din farfuriile de plastic refugiat în toaleta rezervei în care e izolat de o săptămână întreagă. îl privesc prin crăpătura ușii și deși îl văd cum doarme cu cartea lui
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
o servește chiar Răzvan Rădulescu. Mai precis spus, naratorul și personajul Răzvan Rădulescu. Fiindcă, în capitolul al XVII-lea, Teodosie cel Mic ajunge în camera de lucru a autorului întregii povești. E drept că nu-l întâlnește în carne și oase, dar prilejul îi e suficient pentru a arunca un ochi prin calculatorul acestuia. Și pentru a afla continuarea romanului. Printre altele, și un capitol XIX (Despre imateriala legătură dintre Frățietate și Flotă). Mai e oare nevoie să spun că romanul
Moartea domnului Pisicâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10009_a_11334]
-
comoditățile cititorului și să-i schimbe orizontul de așteptare. În loc să se cufunde romantic ,în stele și în nori și-n ceruri nalte", să muzicalizeze simbolist realitatea, acordând-o cu stările interioare, ori s-o epureze modernist de materia ei, până la oasele albe și venele străvezii ale lirismului conceptual, creatorul de-poetizează poezia, îi dezvăluie trucurile și îi spulberă magia. Acum, poemul poate fi narat, tocmai pentru că el a redobândit firescul prozei, al înseși existenței diurne: cu numai ,doi lei", poți să
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
Horia Gârbea Ce fac personajele? Ca orice oameni în carne și oase, mănîncă și beau. Caracterizarea personajelor se face în fel și chip, dar și prin actul băutului. Să nu se creadă că personajele literaturii române consumă doar alcool. E drept, acesta e preponderent. Dar Ioanide bea ceai, văzînd în el "transparențe
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
Ninge cu femei fără trup Smulse neterminate din cer. Casa s-ar aduna într-o nucă de aur și nuca ar fugi printr-o scorbură în pământ, dar în scorburi ninge de demult, vulpile roșcate-au luminat crăpând... Iarnă în oasele răzbunătoare, Iarnă în carnea răsucită în arcuri prelungi, în pântecele mamelor îngenunchiați copiii dorm întunecați ca niște dungi. Iarna sticlim crunt adunați în triunghiul cărnii pregătite să înnebunească de ger. Și motoarele, șirul absurd al motoarelor târăsc drumul sticlos în
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
Stoie In odăile sfinte: un rând de metale, un rând de cuvinte. In odăile muritoare: un rând de femei, un rând de culoare Poetul trecea printre ele noduros: le ierta pe cele de carne si le mușca pe cele de os. ( Cluj,1963 )
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
abia târându-mă. mă grăbesc mai mult și mai adânc mi se afundă picioarele, parcă până la capătul morții. și merg mai încet ca niciodată, abia dacă mă clintesc și parcul vine în urma mea, respirând greu. lemnele îi trosnesc ca niște oase, e strâns ca într-o plasă, se apropie mai mult, rostogolindu-se, înălțându-se cât zece blocuri, huruind, acoperind noaptea. "e doar o oboseală de noapte, un joc, o farsă", îmi zic, îmi închid ochii, vreau să râd. și în
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
mare al unui independent ar fi un semnal important că electoratul gîndește, se informează, reacționează, verifică, vrea să schimbe ceva? Oana V. Interesant, nu? Eu mai zic doar atat. Mi-ar plăcea să ne fi ajuns și nouă cuțitul la os și să ne pasca o shimbare că cea din Italia. Poate Nicușor Dan este exponentul ei (Oprescu, Prigoana și Becali sigur nu șunt ) și poate că i se vor mai alătura și alții, candidatura lui la primărie fiind doar un
Despre societatea civilă din Italia, schimbări și Nicușor Dan by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18931_a_20256]
-
îmi arate unde dracu scrie că aia au stăpân, deși sunt pe stradă. Nu mai zic de certurile cu dobitoacele de vecini, care le dau mâncare la intrarea în bloc sau cu aia care ies din măcelărie și le aruncă oase chiar acolo... Nu știu care e soluția, dar ceva trebuie făcut. Zici că suntem în lumea a treia, daca te uiți pe unele străzi... Chiar și în centrul vechi, pe lângă BNR... mary: într-o vară,înainte cu o zi de plecarea în
Selecţiuni din programul de poveşti cu maidanezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18975_a_20300]
-
cât și din România. Cu lucrările sale în versuri și proză este prezentă, de asemenea, în foarte multe publicații internaționale, cât și naționale. Astfel, este o onoare să-i citim următoarea poezie în vers alb: „printre ruine și fragmente de os/ ni se spune că minotaurul/ nu a existat/ a existat numai Creta regelui Minos/ și fornăitul timpului/ impetuos/ tropăind printre amfore cu măsline/ în labirintul din Knossos/ unde umbrele își fereau inima/ din calea cornului/ nemilos” (Knossos). Isabella Andreea Tatoi
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
aprofundat „Analiza semantică a simplității”, „Concepția pragmatismului necrotic”, „Teoria universului tandru”, Acceptabilitatea ipotezelor în teoriile alternative”, apoi a pornit la drum „pregătit până-n dinți”. S-a dus la locul de întâlnire cu criticii...și dă-i, și cântă: „Cuțitul la os ne străpunge, / Un strigăt animă poporul, / Un țipăt:Ajunge, ajunge!” Le-a spus criticilor verde în față: că sunt plini de resentimente și de invidie față de creatori, că atitudinea lor negativistă face rău poporului român, că onor creatorii de artă
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
zbor, simt în prăbușirea malului prăbușirea malului, aud în glasul vântului vântul glăsuind. Nu mă entuziasmează nimicul născut din reflexia iluzorie a surâsului. Cuvintele sunt ființe vii. Își fac treaba, mai ales cand sunt susținute cu proptele simțite până în inima oaselor. Ce am avut de văzut am văzut, ce am avut de auzit am auzit...dinspre briza depărtărilor înaripate cu priviri în deșert. Nu sunt atrasă de năluciri. Sunt însetată de apropieri pe sensul giratoriu al fericirii. Știu că în evoluția
ZÂMBETUL ZILEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373781_a_375110]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > MĂ DOARE... Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă doare... * Mă doare lutul țării de pe oase Iar Dunărea în ochi îmi stă să plângă Când frământat mi-e sufletul de-angoase Ce-n pumnul lor ar vrea ca să mi-l frângă. * Pustiul ce se-adună-n bătătura Bunicilor, ce ne-așteptau la poartă Cu pâinea caldă și învățătura
MĂ DOARE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373790_a_375119]
-
arși de vii dacă până și condescendența lor a fost furată de partide politice? Un partid politic și-a pierdut Primul Ministru prea creștin ca să suporte dojana alegătorilor săi. Se crede acest partid în pericol că pierde, cu această ocazie, osul de ros de fură cu nerușinare simțămintele exprimate de mulți reprezentanți ai poporului? Rușine lor. Iar noi îi votăm. Adunările populare dirijate politic pornite de spontaneitate în simțămintele omenești abia a început. Sper că nu va dura o veșnicie ca
ROATA LUMII SE-NVÂRTEŞTE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384696_a_386025]
-
ești lovit de cuanta Hazlie, ce-o poartă...poanta! Definiție. Epigrama e o stare De tărie, de culoare Ce prin poanta-i în extaz Provoacă: Haz de necaz! Avantaj. Epigrama la Mizil Are poantă, are stil, Că îi curge printre oase, Vinul antic de Pietroase! Tragedie Romeo și Julieta Teleportați la Mizil, Au adus cu ei dieta Epigramei cu trotil! Îndemn Epigrama fără teamă Pe epigramiști îi cheamă, Să aducă după caz Poanta, cu haz de necaz! Definire Epigrama-i un
DESPRE EPIGRAMĂ de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384706_a_386035]
-
vrea să plâng dar lacrimile mele s-au rătăcit pe căi însingurate luându-mi sufletul pribeag, cu ele, uscat și însetat de puritate. Aș vrea să strig dar nimeni nu m-aude toți au plecat pe căi înstrăinate luându-mi oasele anemice și ude și carnea putredă pe jumătate. Aș vrea să cad prăpastii de lumină din zare-n zare noapte sfârtecată luându-mi cugetul cu vis, cu vină spre stânci ce nu le voi găsi vreodată. Aș vrea să frâng
GÂNDURI PE-O FRUNZĂ DE NU-MĂ-UITA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384748_a_386077]
-
viață... născuse un șir de copii: băiat- fată, băiat -fată, așa se repetau sacadat, matematic...crescuse patru băieți și trei fete: Ioan, Pancu, Pavel, Radita, Costea, Ileana, Rina. Rămăsese văduvă de război, soțul ei plecase să își lase pe front oasele în al doilea război mondial...De la coarnele plugului pe front.. Apoi și- a crescut copiii, ajutată de mama ei, mai puțin și de tatăl care o tot necăjea că e ca o cățea cu mulți pui, el nu o crescuse
ROMANUL DIANEI -CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384770_a_386099]
-
primul. Noiembrie își intră în drepturi. Câmpiile au rămas dezbrăcate, pomii nu mai șoptesc iubirile târzii, florile s-au uscat, aerul e rece și umed. Stă să ploaie, norul negru plutește deasupra satului. Doina simte frigul ce-i pătrunde în oase. Să-ți cumperi, lemne, îi spuse gazda. Este în sat o familie care are o bucată de pădure mai mare, de acolo să-ți aduci lemne de foc. Se numesc, Stoican. E doar femeia, bărbatul ei a murit împușcat, anul
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
sau cum îi spune, acolo unde cad blue jeansii ușor peste mocasini; e ca lumea și mai are și un cămeșoi mare, înflorat cămeșoi are unchiul Bil și la gît are o bentiță de piele de care e legat un os de la o găină, așa cum are Janis Joaplin. Adică, mai bine zis, cum avea zănateca de Janis că s-a prăpădit anul trecut în toamnă ca și Jimi, numai că ea în octombrie și el în septembrie, și a fost mare
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
prinși nenăscuți încă nelinși/ soarbe-n oale/ numai scrum numai boli/ e de fum îți dă târcoale/ e de foc îți dă noroc/ de te scoli vârcolac înecat într-un lac/ și te zbați și vorbești printre trestii dintre pești/ os beteag rebegit uite-o barcă/ trece parcă/ uite-n barcă un iubit/ sări și prinde-l/ ți-e menit”. Sonoritățile vag barbiene se prelungesc și în Indrușaim: „Indrușaim, mă-ndemni să deschid/ prin tine/ ațipite-năuntru, doline/ sub maluri/ surpate
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]