2,936 matches
-
prindă pe femeia aceea, ca un hoț, într-o clipă de slăbiciune, cu complicitatea aburilor de alcool; dimpotrivă, pe acest jucător cinstit îl întărâta doar lupta și cedarea pe deplin conștientă. Nu avea cum să-i scape. Baronul știa că otrava arzătoare zvâcnea deja în vinele sale". Totuși, aici baronul se înșeală și comite o eroare fatală. Căci, oricât de sigur pe sine era "vânătorul" nostru, până la urmă prada îi scapă. Căci pe această mamă aflată pe punctul de a ceda
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care declara că nu crede în nimic, "nici în Stalin, nici în Dumnezeu", ajunge în sfârșit să creadă "în ea", "în el", "în iubire". Cât despre Nadia, care nici nu voia s-audă de "americănisme", ca de pildă Coca-Cola, o "otravă", sau țigările Lucky Strike, aceasta se americanizează și se îmburghezește. Tânăra, care o idolatriza cu toată ființa ei pe Scarlett O'Hara a cărei poză și-o prinsese în pioneze deasupra patului, alături de cea a lui Stalin și o admira
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
talentele adevărate” și de a contribui la „înfrățirea tuturor curentelor literare”, intenție care nu se va realiza însă. În paginile publicației apar două texte de G. M. Zamfirescu (Vox clamantis și Ascultă Chrysis), o poezie postumă a lui M. Săulescu (Otravă), ca și versuri de Dem. Gâlman. Se publică, de asemenea, cronici și articole despre autori ca M. Săulescu și I. Chiru-Nanov, iar în al treilea număr, O. Goga, ministru al Cultelor și Artelor, lansează un Apel pentru ridicarea unui monument
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285873_a_287202]
-
debordantă și o deplină însușire a tehnicilor prozei moderniste. A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii și traduceri. SCRIERI: Iadeș, București, 1967; Vânătorile, București, 1969; Farfurii zburătoare, București, 1969; Balcanice. 100 balade, București, 1970; Paștele cailor, București, 1970; Templul otrăvii, București, 1970; Poeții de douăzeci de ani (Covor românesc), București, 1972; Fals tratat de vânătoare, București, 1973; Povestea minunatelor călătorii, București, 1973; Sir și Elixir, Iași, 1973; Orgolii, București, 1973; Culoare și aromă. Melanholii, București, 1974; Imnuri, București, 1974; Vânătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
pomină, așadar, dacă nici prietenii adevărați nu-i împărtășesc fapta... Ce-am atașat eu la catafalcul bătrânului filosof era doar o poezie, nicidecum o bombardă. Ei da, ca și cum poeziile tale, bătrân ștrengar, n-ar avea mereu spini, ace ascuțite sau otrăvuri. Nu știam că niște ființe mici ca voi s-ar amesteca în filosofie sau teologie. Vezi cum te contrazici, mai întâi ne crezi niște creaturi extraordinare și importante precum îngerii, ca apoi să ne denigrezi și să ne consideri incapabile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a secolului al XX-lea, Iulian Ghercă Cetăți medievale. Dincolo de ruine, Alexandru Husar Contribuții la istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV-XIII), Ioan Marian Țiplic Cremațiunea și religia creștină, Calinic I. Popp Șerboianu Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Dobrogea. Evoluția administrativă (1878-1913), Dumitru-Valentin Pătrașcu Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Europa monarhiei stărilor, Gheorghe Bichicean Germania. O istorie de la antici la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
hidrogen sulfurat în cantități foarte mici când poate fi absorbit. În cantități mai mari poate cauza moartea prin paralizarea centrilor respiratori. Disulfura de carbon poate fi de asemeni letală, dar în doze reduse are efecte narcotice. Compușii sulfului nu sunt otrăvuri cumulative. Sulful elementar este fiziologic inert dacă nu ținem seama de efectele discutate până acum. 3. Partea experimentală 3.1.Obținerea sulfului Prepararea industrială a sulfului se face prin extragerea din zăcămintele de sulf prin procedee fizice: separarea din roci
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
și violență în modernitate este profund ambivalentă deoarece, pe de o parte, violența "construiește refugiul comunității suverane" și, pe de altă parte, este "condiția de care cetățenii acelei comunități trebuie protejați". Paradoxul în acest caz este că violența este atât otrava, cât și antidotul. Legătura dintre violență și stat este dezvăluită de Bradley Klein în genealogia statului ca subiect strategic. Scopul general a lui Klein (1994: 139), în Strategic Studies and World Order, este de a analiza "facerea și refacerea violentă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
deprins să facă rău: nemaiputând să aibă un discernământ al situațiilor, ajunge „din rău În mai rău”. Un alt proverb observă, pe bună dreptate: „Celui ce vrea să facă rău nu-i lipsește ocazia”.) Pentru ce să te servești de otravă, când poți ucide cu miere? (Poți, Într-adevăr, ucide pe cineva Înșelându-i Încrederea cu atractive promisiuni sau Întreținându-i speranțele cu iluzii amăgitoare.) Întâlnim nu o dată În viață situația paradoxală a răului care poartă masca binelui: „Cei răi cred
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
neconstrâns, la care ar putea deci, fără riscuri, să nu consimtă. Nu să facă imposibilul i s-ar cere, ci să facă puținul care stă În puterile sale. și puținul acesta rămâne nefăcut, În virtutea unei inerții care infectează, ca o otravă reziduală, atmosfera morală din jur”. Cum e turcul, și pistolul. (Cum e caracterul omului, așa sunt și faptele lui.) „Poți adopta atitudinile virtuții și pentru motive inferioare, de pildă cumpătarea din avariție, discreția din lipsă de curiozitate, castitatea din lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să-și scoată mănușile și să-și umezească degetele Înainte de a Întoarce paginile și că astfel s-ar otrăvi asemenea celorlalți călugări care se apropiaseră prea mult de adevăr. Jorge hotărâse Într-adevăr să se descotorosească de cercetătorii inoportuni, punând otravă În partea superioară a cărții, acolo unde se plimbă degetele cititorului. Crimă exemplară, În care victima se otrăvește singură, exact În măsura În care, insistând să sfideze interdicția decretată de Jorge, continuă să citească. De ce să Îi execuți Însă În mod sistematic pe
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cinste pe care Îl ocupă fantomele În piesele lui Shakespeare și În societatea din care ea provine: «Am hotărât să sar peste monolog. Chiar dacă aici credeau că Claudiu făcuse foarte bine că se căsătorise cu soția fratelui său, rămânea motivul otrăvii, și știam că ei ar fi dezaprobat fratricidul. Am continuat cu ceva mai multă speranță: «În acea noapte, Hamlet a stat de gardă cu cei trei care Îl văzuseră pe tatăl lui mort. Stăpânul defunct apăru din nou și, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Sînt toți prezenți... pe locuri... se dichisesc... se pregătesc din toate punctele de vedere... pentru întîmpinarea noului rector... Nici o grijă, toate merg conform programului... Irina: (Dacă nu l-ar cunoaște...!) Dragule, simt eu, așa, în jurul gurii tale un parfum de otravă... N-ai putut să folosești o lavandă mai neutră...? Am găsit garoafe! Și încă multe! Și încă roșii! Îi plac lui foarte mult garoafele roșii... Ce să-i faci? Val: I-ar place la fel de mult și albe dacă i s-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
izbucnind) Tu să taci, auzi! Să taci! Ești ultimul om de pe lume care are dreptul să-mi reproșeze ceva! Să taci așa cum ai tăcut și-atunci! (toți ar vrea să știe acel atunci) Val: (citînd) "Și-acum la lucru, tu, otravă..." Sau cam așa ceva... Mihai: (pe lîngă) Gura! Și atenție. Acum avem altceva de făcut decît să... Altădată... (lui Val) Tu te duci și le spui că ai fost la foruri... că forurile știu de prezența lor aici... și... că e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
oamenii. Adică turcul e mai om ca mine?! Nu! Și dacă nu, atunci îmi iau și eu o duzină de neveste, cu acte în regulă...! Și pe tine te iau să le faci planificarea... la rînd... să nu iasă intrigi... otrăvuri și păruială... Octav: Mamă, ce te mai pricepi tu s-o ștergi din calea răspunsurilor... Fugi... luneci... Chișcarule! Groparul: Da de unde...! Eu stau... dar nu știi tu să mă primești... Hai să ne-mpăcăm... și dă drumul la casetofonul ăla
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vin în pahar) Vrei și tu? Gh. P. unu: Nu, n-am voie..., da pune și mie un strop... n-am voie, da... Gh. P. doi: Păi nici pîrjoale n-ai voie... Gh. P. unu: Mie-mi spui!, tocătură, prăjeală... otravă!; noroc că mă stăpânesc... dacă nu țineam regim, eram gata demult... Gh. P. doi: Știi bancu cu regimu, nu? Gh. P. unu: Nu, care-i? Gh. P. doi:...Care-i diferența între unu care ține regim și unu care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Hannah Arendt arată că ideologia este consubstanțială totalitarismului, ceea ce e foarte adevărat. Ideologia este un sistem de interpretare, deci o entitate Închisă, În interiorul căreia elementele se sprijină și se formulează unele pornind de la altele conform proiectului arhitectural al autorului. Totuși, otrava ideologiei poate să fie doar medicament: lucrurile capătă un anume sens numai În urma interpretării, ele devin, ca să vorbesc pe heideggeriană deși contextul mă transformă automat Într-un impostor, „ustensil”, numai după ce sînt oferite la Îndemînă. Literatura devine, În cartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de schije și otravă, ca o iubită, de aceea blestemă în numele vieții și scrie orații de nuntă în numele dragostei: "Poate se pun la cale prin semne fără grai/ Nunți noi cu vornici aprigi și mândre druște fete." Pe Labiș îl strigă pădurea și-l
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e mut ca o lebădă". și harul este divin, poetul va întârzia sub aripa protectoare ("La tine, Doamne sub aripă") și va cere dreptul la porc, la câne, la ocară, la cultul strămoșilor, dar și la perlă, smarald, înger, șarpe, otravă, elemente cunoscute în lirica argheziană. O primă ipostază este similitudinea cu divinul: "toți mă credeau el, chiar și eu însumi" ("Odă bucuriei", "Necuvintele"). Aceeași idee apare și în poemul "Construcție" în care contemplă "Marea trecere": "Eu sunt un mare Dom
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este înlocuită cu tonul reținut și crește relativ doza de ambiguitate și de gravitate. Într-un poem fără titlu, viața capătă schema calvarului: În acest timp Isus e batjocorit,/ Răstignit,/ Pus să se foiască pe cruce" este silit să bea otravă și cu cât coborâm în istorie, "Apa curge tot mai murdară/ Istoria își urmează cursul ei/ Iar Pilat din Pont continuă să-și spele/ Cu satisfacție tot mai mare/ Mâinile." Ideea se repetă în poemul "La lecție". Epoca pietrei necioplite
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui trup fără lanțuri/ voce cristalină și sceptică/ dans al dorinței de căutare" (subl. aut.). Cuvântul (perceput de multe ori, în manieră argheziană, ca un amețitor pharmakon) își expulzează partea întunecată, într-o similidemonie semantică prin care sunt cuprinse inclusiv otrăvurile cărnii. Efectele sunt verificabile inclusiv într-o Apocalipsă, în gamă minoră determinată de ineficiența discursului amoros: "Vorbele tale o, vorbele tale!/ microbi agresivi, tinctură de iod peste/ răni neînchise, peste carnea mea jupuită./ Se apropie ora, ora-i propice,/ plumbul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dedesubt, și-a ras toate iluziile, și-a tivit manta cu ața cugetărilor Sărmanului Dionis, și-a autoadresat rechizitorii în Icoană și privaz, a constatat că organele-s sfărmate, a abdicat, bând "păharul poeziei înfocate" ca pe o cupă de otravă. A abdicat în poezie, iată trista învățătură. Nici Ionel nu stă vecinic pe fulmen" etc. Nicolina blues se naște însă, cu suferința atroce și extazele de rigoare, din mult mai mult decât această răzvrătire pătimașă împotriva codurilor (de spart sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
obiectuale tipice; stilizarea afectivă sau stilistică a acestui univers în esență livresc devine sinonimă cu efortul de corijare a unui real contondent, imposibil de asumat până la capăt. Procedeul e, pe jumătate doar, deconspirat la finalul unui demn Protest: "Am amestecat otrăvuri să binecuvântez/ mizeria umană c-un aer virginal/ și în conformitate, adesea am schimbat/ distanțele focale la ochelari de cal". Convingerea subsecventă că singurul refugiu poetic rămâne reveria propriei supraviețuiri prin artă ("Voi supraviețui marilor cataclisme/ într-un coș de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pare "hotărât să nu mai intru-n dialog/decât cu dumnezeu". Dar evidența propriei inferiorități îi apare imediat, într-o viziune coșmarescă, cea a vieții proprii în Eden, când "vineri l-am surprins pe dumnezeu/ turnând pe flori de măr otrava". Poemul mi se pare esențial pentru înțelegerea nucleului de esență tragică al liricii lui Ioanid Romanescu, pentru că el explică însăși cauza uneia dintre notele definitorii ale întregii sale creații, și anume nota ateistă. Realizând cine l-a așezat sub semnul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ureche. 3. Ce lin pe grumaz mi se lasă, un guler jilav de mătasă. 4. Ce galeș mă-ncinge cu capse de calme răcori peste coapse. 5. Ce blând sânul stâng mi-l săgeată cu lungi, hieratice lame, de dulce otravă, Adame". Sau o înfiorată Deschidere: "1. La mărul de aur, timp surpat, priponit, în sine însuși încolăcit, încremenită larvă balaur, la mărul de aur. 2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis, sacră omidă așteptând sărutul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]