3,713 matches
-
al expresiei artistice caragialiene, finalizarea prin "etc", "șcl." sau prin puncte de suspensie indică "impaciența", graba de a ajunge la esențial, măiestria potrivirii procustiene a conținutului la formă prin înlăturarea fără milă a balastului tipografic, stârpirea "spanacului" din propriile texte pândite de pericolul prolixității. Considerăm așadar că aceste expresii ale suprimării poliloghiei sau a "chisturilor textuale" (Ph. Hamon), pot fi văzute ca mărci stilistice clare ale caragialismului. Consecința idealului de esențializare și concentrare maximă a fost concretizată la Caragiale în preferința
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar fi un criteriu de recunoaștere a eroului absurd, enigmaticul casier ar avea statut de precursor al acestuia. El nu s-a sinucis, cum descifra Călinescu, "de frică"51 , întrucât nu avea cunoștință de pericolul real și imediat care-l pândea ne amintim că amicii nu l-au putut avertiza și înspăimânta ci a sucombat în fața angoasei proiectate imaginativ pe fondul unor acute refulări. Izbucnirile injurioase necontrolate, violența neașteptată a limbajului, faptul că pare "scos din țâțâni" se pot explica prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în lacrimi. După ci s-o prăpădit Lina, baba me‟, spunea, el, casa o rămas ca pustie, șî, când o adus-o Anton, pi Axinia, s-o luminat dintr-o dată, tătî casa... șî iar am trăit clipe de fericire. Moartea pândește tot ci ni esti mai drag pe lumi...! murmură bătrânul oftând. În grădinița din fața ceardacului, a înflorit unul din trandafirii sădiți de mâna ei,... bătranul îl privea și plângea. „Dacă zilele noastre de durere ar putea să fie la fel
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-l prindea somnul. Razele lunii se strecurau prin ochiul de geam, jucând pe pereți cu crengile copacului din față... Ochii îi ardeau la adăpostul întunericului, ca jăraticul. Pe cealaltă laiță, bătrânul Toma nu îndrăznea să-i tulbure gândurile feciorului... îl pândea doar, cu coada ochiului... El îi zări fața chinuită... și, se amărî. Ar fi vrut să-i spună ceva, să-l încurajeze... dar nu putea; ar fi vrut, chiar, să plângă... să facă ceva care să-i descleșteze gheara care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
este atât de frumoasă și plină de necunoscut și taine. Ca în multe alte dăți, moșierul Grigore Șipoteanu-Fălciu, cu prietenul său Anton, pădurarul, au pornit la o pândă de plăcere, prin cotloanele codrilor Fălciului, numai de el știute. Cei doi pândeau cum se lasă noaptea și cum curge întunericul prin văi, ca fumul pe acoperișul caselor, când toamna intră de-a binelea în iarnă. Pășeau cu mare fereală pe o potecă, prin pădurea întunecată care se înalță tăcută, de nepătruns, bătrână
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe ceilalți, să nu fiu nevoit să-i împușc pe toți! ..și, întorcându-i spatele moșierului, ca să nu i se vada lacrimile, porni cu pușca pe umăr înainte. Luna se ascunse după o zdreanță de nor; poate pentru a le pândi gândurile; pădurea tăcu... Moșierul rămase deznădăjduit, nu îndrăznea să deschidă vorba, parcă și prin el trecuse nevăzută umbra amară a acestui sfârșit. Ochii, de pe zăpadă, ca două bucățele de lună, îl căutau. Până acasă, Pădurarul nu mai deschise gura. Anuca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sâmt unde‟i! făcu bătrânul. - Ioti colo, tatai... Pata aceea care se mișcă! Îl vezi? Suru se mișca încet printre hățișuri. Au urcat coastele cu mestecaniș ce închideau pe laturi valea... Au mai zăbovit o vreme în zmeuriș, și au pândit.. Când... de după un copac, apăru o namilă mițoasa, strânsă peste mijloc într-un chimir negru îmbumbat cu ținte argintii. Anton, vânat de manie, îi puse mâna pe umăr și cu degetul la gură îi șuiera la ureche: - Moș‟ Chifu, ia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
într-o situație fără scăpare, era un condamnat... și ea, Anuca nu putea face nimic... Își frângea mâinile de durere. Noaptea cădea, în fața ei, ca o cortină grea cu tristețea ei tacută de copil bun... stând, așa, în așteptare, neclintită, pândind parcă, clipa, un semn, să poată fugi deîndată în căutarea lui. Și, timpul s-a scurs mai departe dupa rostul lui.. * ...Într-una din zile, pe la Bobotează, Anton veni acasă vânăt de durere, dar, nu suflă o vorbă... Când l-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vedea o liniște desăvârșită. „Ce mare și frumos e !“, gândi Anuca, copleșită de admirație pentru frumosul animal. „Cât de puternic îi este capul, pieptul îndesat, spinarea lungă, părul lung... Cât îi de frumos!“, se minuna fata, uitând primejdia care o pândea. Ochii verzui îi ardeau strălucitori, căutand-o pe ea și numai pe ea... și, totuși, privirea aceea sălbatică, nu părea să se oprească asupra ei, ci mai curând o strâpungea și trecea dincolo spre zare, ca și cum ar vedea nemărginirea. Ca turnat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Nieve își văzuse acțiunile triplându-și valoarea peste noapte. Chiar în acest moment, avea pe hârtie un profit care putea să le ajungă pentru tot restul vieții. Dintotdeauna știuse că avea să dea lovitura într-o zi. Ideea de a pândi ocazia cea mare fusese importantă pentru ea încă din ziua în care tatăl său venise acasă și îi spusese mamei că vor fi obligați să se mute într-o casă mai mică, pentru că își pierduse slujba la fabrica de dulciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Rămânem doar noi, cu dezmățul în spate, Aceeași pereche vânată constant, Sub genele tale, o lume se zbate, Cu ochii la tine, visez debordant. Mă ard argumente, mă cheamă emoții, Supliciul acesta, râzând, mi-l rezerv, Îți stau lângă suflet, pândit de comoții, Scriind poezie prin fiece nerv. Mă știi, sunt același nebun de iubire, Pierdut prin fantasma lunaticei vieți, Răpus între rime, cerșind izbăvire Prin nopți nesfârșite sau prin dimineți. Rămâi, peste toate, ideea supremă, Uimirea deplină, miracolul pur, Profunda
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
avem credință puternică. Și când valurile ispitelor ne încearcă, să le putem birui cu ajutorul Lui Dumnezeu, a Maici Domnului și a Sfinților. Viața este o luptă, este plină de încercări și de tot felul de ispite. Și multe primejdii îl pândesc pe om. Viața este o Golgotă! Așa că ne înarmăm cu rugăciune, răbdare și curaj! Dumnezeu călătorește împreună cu noi. El este în noi. Iar noi în urma Lui. Îngerul păzitor și Sf Duh sunt cu noi, și în noi. Nu suntem singuri
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
mirosul de tutun și tusea familiară a lui Weizmann mi-au anunțat apariția lui. Ar trebui să ai grijă de tine, Weizmann. Și ce-aș face cu o viață lungă? Amenințarea tusei sale șuierătoare era permanent prezentă când vorbea. Îl pândea, așteptând să-i pună piedică precum unui halebardier care doarme. Uneori, reușea să se abțină; dar de astă dată fu cuprins de un tușit spasmodic, parcă neomenesc, semănând mai mult cu zgomotul rezultat În urma Încercării de a porni o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
acest autobuz, în timp ce zeul ploii aleargă odată cu noi. În fapt, Tlaloc a fost, probabil, totdeauna mai mult decât un zeu. A fost o obsesie. Fără apă, porumbul aztecilor nu creștea. Fără porumb, viața era în primejdie. Din lanurile lor, aztecii pândeau nu numai mișcarea stelelor, ci și mișcarea norilor. Pe marele teocalli din Tenochtitlan erau două temple gemene: templul lui Tlaloc și templul lui Huitzilopochtli, amănunt care arată singur locul lui Tlaloc în ierarhia Olimpului aztec... Prin vârtejul ploii parcă se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pentru a ne obliga să intrăm mai repede în apă, în ciuda poveștilor cu rechini... Aceste povești trebuie să fie o glumă a lui D. Dar nu reușesc să mă conving până la capăt că ele n-au nici un temei. Mă surprind pândind prin apă cu ochii deschiși și îmi amintesc, în timp ce înot, fel de fel de întîmplări cu oameni cărora rechinii le-au retezat un picior dintr-o singură mușcătură sau i-au devorat cu totul... Fără să mă oprească nimeni, mă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Soarele face ca totul să fie alb și aerul vibratil, ca în orașele mediteraneene. Coborâm pe asfaltul încins de căldura amiezii, uitând zăduful drumului. despre acalmie Prin acalmie, mexicanul se resemnează parcă. Renunță la orice exces. Atunci, pericolul care-l pândește este să devină înțelept. Prea înțelept, se va mira el însuși că s-a dus uneori în piețe pur și simplu din plăcerea de a vinde și de a târgui sau că a fost în stare să refuze să-și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
încă, bălos ca o flegmă, ca puroiul dintr-un flegmon. Simțeam pericolul ca pe un curent înghețat, puțind a mosc, curgând val după val din Lulu. Nu se uita la mine, dar simțeam, împietrit ca de-o revelație, că mă pândește. începuse să danseze lent, din șolduri, pe când toate fețele celelalte, de măscărici și vedete de cinema și vampiri 140 și arabi, se estompaseră ca niște becuri stinse. Se rotea lent, ca în transă, cu gâtul ud de transpirație, cu botul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acest moment, nu întreg trupul lui vede în locul ochilor părăsiți de lumină?! Aida era toată o fluturare, un fâlfâit de aripi, sau aveam eu impresia asta pentru că o zăream doar câteva secunde, de obicei când venea nu stătea mult, îi pândeam plecarea prin ușa întredeschisă de la camera mea, alergam apoi la fereastră și-i urmăream drumul până la poarta de la stradă, eu locuiam la parter, iar familia Voinea își avea apartamentul sus, la etajul întâi, alteori ieșeam întâmplător, între ghilimele, și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de așteptare, o vede venind și chipul i se transfigurează, schimbarea vine dinlăuntru, totul într-o fracțiune de secundă, și-n acea clipă unică el nici măcar nu-și dă seama că a văzut în totalitatea ei iubirea! Așa-mi spunea! Pândea la oameni astfel de momente! Da, îmi confirmă Corina, e o adevărată obsesie la el acest verb, obsesie pe care poate numai acum, orb fiind, o conștientizează, Când i-a vorbit părintelui Ioan despre această idee a lui cu schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum o am pe Ana lângă mine, trupul ei și buzele, Ce tandre pot fi uneori ispitele diavolului! Taci să n-o trezești, ea doarme! Noapte, înfiorător de lungă, nu pot să dorm, ori de câte ori închid ochii am sentimentul că sunt pândit din colțuri, că cineva mă privește lung de la gura peșterii peste flăcările din vatră, apoi toate foșnetele nopții, Frica! Teribilul simțământ al fricii și-mi spun mereu în timp ce ațâț focul că frica asta nu-i a mea, că o trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am colindat biserici mai vechi și mai noi, sunt plin de-o bibliografie deșartă și nerăbdător să pictez, voi fi în stare oare?! și-mi dau seama cu oroare cum chinul acesta lăuntric al meu seamănă cu teama unui bărbat pândit de suferința patologică a lipsei de vigoare sexuală în apropierea momentului multașteptat, când femeia visurilor sale a consimțit să i se dăruie, de unde, Doamne Dumnezeule, mi-a venit în minte această apropiere de situații incompatibile una cu cealaltă, voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se-ndreaptă gândurile mele. Niște mahări de la FBI mă întrebau dacă mă consider neamț sau american și dacă aș fi de acord să-mi dovedesc patriotismul ajutându-i. Mi-am înăbușit orice resentiment, uitându-mă fix la motanul proprietăresei, care pândea o gaiță de pe acoperișul garajului. Când motanul s-a năpustit asupra prăzii, am recunoscut în sinea mea cât de mult îmi doresc ca zvonul legat de Johnny Vogel să fie adevărat. Departamentul Arestări mi-ar fi adus faimă în zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și singura modalitate posibilă era să mă dau la fund o perioadă. Rănile mi se vindecau, iar după o săptămână ardeam de nerăbdare să mă întorc la lucru. Obișnuiam să-mi omor după-amiezile așezat pe treptele din spatele casei, urmărind cum pândește păsărelele motanul proprietăresei. Chico tocmai pusese ochii pe o gaiță albastră, când am auzit o voce cântată care mă interpelă: — Nu te-ai plictisit încă? M-am uitat în jos. La piciorul scării nu era nimeni altul decât Lee Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Victor, 1-4-3-2. Repet, B, de la băiat... Am notat tot și după ce am pus receptorul în furcă, am alergat la mașină. Lee cerceta o hartă a L.A.-ului și își notițe. I-am spus: — L-am prins. Lee strânse harta. — Probabil pândește pe lângă școli. În jurul caselor jefuite din Highland Park sunt școli generale, iar pe aici, prin preajmă, există vreo șase. Am vorbit prin stație cu secțiile Hollywood și Wilshire și le-am spus ce am aflat. Mașinile de patrulare or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]