KorAP: Find »[drukola/base=păți & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...111 112 113 ...166 >

4,130 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

ochii și țuguie buzele. - E adevărat că ești un mare ucigaș? Întrebă el deodată. - Te văd om zdravăn. Vrei să mă Încerci? Mă privi lung. Apoi, ochii Îi luciră deodată și izbucni În râs: - Dar tu vrei să vezi ce pățești dacă nu te trec Marea cea mare? Am râs și eu. - Uite, i-am spus. Ceea ce facem noi doi acum se cheamă troc. Numai că, nici unul dintre noi nu știe ce-o să ceară celălalt. Aș putea să meșteșugesc un cuvânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
luntrele la loc pe drumul dinainte și s-a uitat cu Înțeles la Dyas. - Al cui neam e acolo? a Întrebat Dyas. - Sunt ăia blânzi ai lui Ausil, spuse Vishu, privind În bulumacii luntrei. - Bine. Hai să vedem ce au pățit, dar ai grijă să nu ne prindă și pe noi muntele de apă. - Unul singur a fost azi, măi Dyas, zise bătrânul Vishu. Ne-am dus la pământul acela pe care oamenii lui Dyas Îl numeau Wayateroa și ce am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
la altul. Iar Vishu: - Vorba, apa, luntrea și piatra sunt măruntaiele cuiva. La fel ca oamenii, casele, munții și peștii. Pe acel cineva eu nu-l văd. Dacă Îi fac vorbei ceva, ființa asta pe care n-o văd o să pățească ceva. Atunci, și apa o să pățească ceva. Și după aia, și piatra. La sfârșit, și oamenii. Așa e. Of, of, mi-am spus, să vezi că, odată și odată, vorbele astea o să despice lumea În tot atâtea fuioare câți oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
luntrea și piatra sunt măruntaiele cuiva. La fel ca oamenii, casele, munții și peștii. Pe acel cineva eu nu-l văd. Dacă Îi fac vorbei ceva, ființa asta pe care n-o văd o să pățească ceva. Atunci, și apa o să pățească ceva. Și după aia, și piatra. La sfârșit, și oamenii. Așa e. Of, of, mi-am spus, să vezi că, odată și odată, vorbele astea o să despice lumea În tot atâtea fuioare câți oameni. Și atunci, lumea va mai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
el grijă să zică cele trebuincioase. Cu vorba, Krog Îi Învăța pe ceilalți, și acum Krog avea poftă să-i Învețe că un om are doar o femeie și că o femeie n-are decât un singur om. Vroiam să pățesc și eu ce pățise Tatăl, ca să rămân doar cu Nunatuk. Și-așa, lucrurile din jur prea erau acum Într-un fel și peste o clipă În alt fel, așa că măcar unele dintre ele trebuiau să rămână la fel. Un astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cele trebuincioase. Cu vorba, Krog Îi Învăța pe ceilalți, și acum Krog avea poftă să-i Învețe că un om are doar o femeie și că o femeie n-are decât un singur om. Vroiam să pățesc și eu ce pățise Tatăl, ca să rămân doar cu Nunatuk. Și-așa, lucrurile din jur prea erau acum Într-un fel și peste o clipă În alt fel, așa că măcar unele dintre ele trebuiau să rămână la fel. Un astfel de lucru era că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
erau acum Într-un fel și peste o clipă În alt fel, așa că măcar unele dintre ele trebuiau să rămână la fel. Un astfel de lucru era că Nunatuk și Krog trebuiau să rămână Însoțiți. Prin urmare, la fel vor păți și ceilalți oameni cu femeile lor. Ce mai hoție Înțeleaptă a gândit Krog, mi-am spus, râzând de unul singur. Și ce mai minciună! Noroc că eu eram cel ce punea vorbele la cale, care vorbe aveau să se facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

ăsta e într-adevăr câine. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Hai, la treabă: Astea nu-s întrebări sănătoase. BĂRBATUL CU BASTON: Ascultă ce-ți spun eu. Ăsta nu e câine. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Examinându-l îndeaproape, uluit.): Tu chiar vrei s-o pățești? BĂRBATUL CU BASTON (Agitat.): Nu e! Nu e! Iar noi suntem cei din urmă fraieri... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Furios.): Dacă nu taci, te las și schimb fântâna. BĂRBATUL CU BASTON: Tac. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Își culege lopata și se apropie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
frumos... GARDIANUL: Nu vă mai gândiți. Iluziile întunecă mintea. ARTUR (Îmbrățișează un altar.): Dar măcar un preot... Un preot am dreptul să chem... GARDIANUL (Îi arată spre praful pe care l-a luat pe mâini de pe altar.): Vedeți? Vedeți ce pățiți dacă vă atingeți de cele sfinte? (Îi întinde o batistă.) Poftim, ștergeți-vă cu ea. ARTUR (Se șterge.): Nu se duce. GARDIAiNUL: Așa vă trebuie. Se vede că sunteți ateu. ARTUR: Și ce dacă sunt ateu? Simt acum nevoia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Poftim! Și mai ziceam să-l dăm afară. Cum să-l dai afară? BĂRBATUL CU ZIARUL: Dumneavoastră și cu doamna ziceați să-l dăm afară. Eu n-am zis să-l dăm afară. BĂTRÎNUL CU BASTON: Hm! Era s-o pățim. DOAMNA CU VOAL (Reculând și trăgându-l mereu după ea pe BĂTRÎNUL CU BASTON; către BĂRBATUL CU ZIARUL.): Nu trebuia să-l loviți în violoncel. Asta stârnește... BĂRBATUL CU ZIARUL: De unde să știu eu că-l stârnește? Am lovit ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ȘEFUL GĂRII: Lăsați-l să aștepte ploaia... Ha-ha-ha... Să aștepte ploaia. HAMALUL: Să nu intervină ceva neprevăzut, domnule. Niciodată nu poți să știi ce se întâmplă cu acești călători... cu acești perfizi... hi-hi-hi... CASIERUL: Domnule, eu, când eram mic, am pățit-o. (Îi șoptește ceva imperceptibil la ureche ȘEFULUI GĂRII) Da, e cât se poate de adevărat. (Alte șoapte imperceptibile.) (Izbucnesc cu toții într-un râs isteric, deși numai ȘEFUL GĂRII a auzit cuvintele CASIERULUI; pe aceste râsete dispar în spatele ușilor; din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
a învățat încă să călătorească prin ploaie, dacă nu s-a născut călător prin ploaie. IOANA: Eu am să pot. Îți jur că am să pot. Am să fiu cuminte și am să te ascult. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai să pățești ca toți ceilalți. Ai să te amăgești câteva zile și ai să crezi că ai reușit. Și într-o bună zi ai să-ți dai seama că ploaia nu-ți spune nimic și ai să te ascunzi într-o gară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

de azi înainte vei avea un prieten de nădejde. Și să nu uiți, eu voi veghea mereu asupra ta. Să n-ai nici o grijă, totul va fi bine. Maica Domnului piere. În locul ei la poartă a rămas un câine. Fiind pățit în toate felurile, Ilie nu se prea dă în vânt după câini, mai ales de cei mari. Și ăsta e mare și cenușiu. Are și niște ochi albaștri ca gheața de-l trec fiorii pe copil. Însă câinele se lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
nervi, cristal viu, orbitor, curcubeu de cuarț, crepuscul pârâind în somn mineral, înfiripând lumina din stomac, geometrie de carne în care fiece punct e puls, fiece linie nerv, iar volumul, integrala tuturor destăinuirilor, orașul de diamant... ─ Pe Zeus, ce-ai pățit? Ai început s-o iei razna, să nu te mai uiți pe unde umbli, ca oamenii?! Ce-i cu tine?! ─ Iertare, mărită stăpână cu ochii cenușii. Zburam așa de unul singur peste Voluntari... Când mai vii să mi te așezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
uiți pe unde umbli, ca oamenii?! Ce-i cu tine?! ─ Iertare, mărită stăpână cu ochii cenușii. Zburam așa de unul singur peste Voluntari... Când mai vii să mi te așezi pe umăr, te poftesc să fii mai atent. Vezi ce pățește cine se-ntrece cu logica! ─ Stăpână, iertare. Am trecut peste releu, pesemne mi-a răvășit penele. Se poate, nu zic nu. Spune, știi de ce te-am chemat aici în astă noapte? Știi...? Huhurezul s-a oprit între ape sub cerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
cu apartament întreaga scară și întregul bloc și întregul cvartal, tot n-aș de vreo ușă pe care să fie scris numele care îmi dă dreptul la adăpost și la odihnă? Se poate întâmpla oricând, la urma urmei. La fel pățește când are de meșterit prin gospodărie, de schimbat furtunul mașinii de spălat, de scos cuie dintr-o plintă sau de schimbat geamul. Voința mea nu înseamnă nimic pentru această piuliță. E o bucată de fier. S-o iau cu binișorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

Tomnea ăla și Goncea pusese de răsturnase orașul. Aici nea Trandafir a fost ochei. Jos pălăria, m-a deșteptat. Mi-a zis: „Bă, Gentimire, ai grijă ce discuți cu ăștia, ține-i la fereală. Mai spui și tu că o păți, că vedeți, că nu știu. Fă-te că pricepi greu, că-ți fluieră trenul lângă ureche, dă-o scăldată, dar nu spune niciodată ceva expré anume, că nici nu știi după aia ce te mai așteaptă. Ține-o cu lozinca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
viu pe la voi pe la țară, părinte. Ați rămas tot cu frica aia veche și cu ura aia pe care nici voi nu știți pe cine urâți. Să zicem că eu te-am turnat, deși nu am făcut-o. Ce-ai pățit? Ai stat la pușcărie, zici. Cât, o lună, două, trei, un an? Poate acu’ iei pă chestia asta și pensie de-aia de persecutat politic, sau cum îi mai zice. Ce mai vrei? Părintele dădu să se ridice. Țongu îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
a ținut minte și când a venit la director la Interne, adus de Teohari, a trimis vorbă să-l salte, că-i știa secretul. Nu putea să-l omoare, dar l-a aranjat la canal, apoi la Aiud. Până a pățit-o și Teohari: în martie ’52 l-au alungat din ceceu, cu Luca, cu Pauker. A aflat că picase și Tudorache dintr-o bucată de ziar strecurată de un caraliu mai milos. Era și avântul ăla de după Cehoslovacia, cu discursul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
stat închis, nu a avut dreptul să publice mai mulți ani. A fost marginalizat, pentru că lupta împotriva comunismului din interior, promovând talentele din folclor și întreprinderi.“ Tuși de câteva ori. Junghiul dispăruse. Îl furnica ceva în șale. Nimic alarmant. Așa pățea întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului de filatelie. Prinse iarăși avânt: „Dar poporul?“ aproape că strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Se răsuci și privi spre capătul cozii de lângă el, unde se așezase Aspasia. Nu o mai zări. Era ferm convins că-și face și radiografie. Nu vii la laborator numai pentru coprocultură. Faci cel puțin și un control la plămâni. Pate chiar și ceva analize de sânge. La anii ăștia nu știi niciodată... Și dacă știi, la ce te-ajută. Stelică le știa pe toate, avea un geamantan de analize. Le păstrase încă de când fusese arestat în ’43 și-i găsiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Dădu să se desprindă de bara vitrinei. Se clătină puțin, apoi se sprijini de băiat. - Silică, copile... Ce vrei? Nu mă mai teroriza. E viața mea, și cu asta basta! Ți-o fi milă de mine? - Mă gândesc să nu pățești ceva în halul în care ești... Femeia reuși să râdă. Îl strânse de braț. - Ce să mai pățesc? Să mă fure ăia, cum am auzit că spune lumea că fac unii acu’ și să mă ducă în Baltă la Chiru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
vrei? Nu mă mai teroriza. E viața mea, și cu asta basta! Ți-o fi milă de mine? - Mă gândesc să nu pățești ceva în halul în care ești... Femeia reuși să râdă. Îl strânse de braț. - Ce să mai pățesc? Să mă fure ăia, cum am auzit că spune lumea că fac unii acu’ și să mă ducă în Baltă la Chiru ăla, sau unde m-o duce? La tac-tu să mă ducă, asta da! Asta chiar că aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
țin închisă! Nu-ți interzic să te duci la biserică. Poți să te duci când vrei și la tanti Valentina. Unde vrei poți să te duci. Dar să știu, să nu stau întruna cu frica de matale. Că ce-ai pățit. Că poate... Mergeau în josul bulevardului. Se ținea de brațul lui, dusă în voia pașilor, pierdută doar în jocul imaginilor care se prăbușeau în ea. De câte ori cobora pe bulevard, mergând spre fosta Județeană de partid, unde-i prefectura acum, prindea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
venit cu ăia să se răzbune. - Rozi, zău, dragă, de m-ai vedea cum îmi stă ca mesteacăn. Subțire, mlădie și cu pielița asta așa de albă... - Nu mai sta singură Vali, zău, fato! Intri la idei și uite ce pățești. Doamne ferește, cum să te faci mesteacăn! Stai cuminte că vin acușica să te fac bine! Și dacă nu mai poți și nu mai poți, du-te imediat dragă la basarabeanul ăla, Egherte. Profesorul Stepan Egherte Colțoveanu, din Cimișlia, cu biologia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]