3,706 matches
-
martiră! Ar merita statuie. Și Sofica la fel. Și a mea, evident, fiecare cu statuia ei. Gicu nu se mai poate abține Și izbucnește În râs. Sfânta Geta, așa este, confirm. Ce să facă Și ea, săraca, cu un așa păcătos la ușă? Hai pe la biserică, să te spovedești... Gore se ridică brusc de la masă, aruncă banii lângă scrumieră Și se uită rugător la Sandu: Sandule, m-ai convins, eu sunt capul răutăților, mă duc la Geta să mă Împac cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
căderi de calciu. Ce naiba vrei să spui, Gicule? Ne fierbi de zece minute și habar nu am la ce te referi! Ehe, Sandule, degeaba urmărești toate posturile - numai posturile lăsate din moși și strămoși nu le ții, te dedulcești mereu, păcătosule! -, tot nu ești la curent. Mai bagă degetele-n priză. A zis Băsescu una tare, muncește șaișpe ore pe zi. Vă dați seama? Face două zile de muncă Într-una singură și mi s-a făcut o milă mare de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Ca un ostaș de gardă el latră-n trecători. Ca tinerii la baluri e Don Juan de stradă, Se hîrîe în ură, se pupă-n promenadă, Ca omul are patimi, ca ei este zelos De-a îmmulți nainte tot neamu-i păcătos. Dar omul are atîtea: cugetători el are, Poeți, artiști, istorici, cugetători - căldare. 80. SUB CERUL PLIN DE NOURI... (cca 1879) Sub cerul plin de nouri vezi șesu-n răsărit, Întins în zare lungă și fără de sfârșit, Iar colo-n miază noapte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scrie pe apă. Uneori, din două singurătăți se poate clădi un paradis. Esențializează-ți comunicarea până când ajungi la stratul de aur al tăcerii. În privința poporului tău, nu-ți rămâne decât șansa optimismului. Morala trebuie să vizeze distrugerea păcatului, nu a păcătosului. În orice demers, fascinant e drumul și ideea nu neapărat rezultatul. Vitalitatea artistului stă și în candoarea neconsumată încă. Arta ar putea combate obezitatea cerebrală. De singurătate te poate scăpa numai o mare pasiune. Scriu ca să-l găsesc pe cel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
scriitori își comentează sub pseudonim cărțile. Așa cum vârstnicii își dau singuri de pomană. Succesul poate genera aroganță. Dar și falsă modestie. Nu s - au descoperit încă scrisori anonime de felicitare. Unii poeți caută stelele doar în coniac. Suntem atât de păcătoși și din vina celor care au populat lumea cu prea multe ispite. Cea mai multă energie o consumăm pentru regizarea aparențelor. S - ar putea scrie oricând un eseu despre rolul cârciumii în literatură. Cel mai rapid liant între oameni rămâne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu are decât moartea. Una din misiunile fiecărei zile e să ne apropiem de moarte. Ne depărtăm de "aluviuni" în pragul morții, precum fluviul la vărsarea în mare. Moartea este un drept al tuturor, nu doar "o premiere" a celor păcătoși. Deși sufletul este vinovat, sinuciderea pedepsește doar trupul. Testul oricărei filosofii este atitudinea în fața morții. Și aici toți suntem analfabeți. Marii artiști convertesc și moartea în artă. În testament a precizat că vrea o moarte modestă : un dric tras de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nu credeam că aș fi putut să tac atâta timp în preajma unui prieten. Și bănuiești cine-i vinovatul? Păi cine poate fi dacă nu pârdalnica de toamnă? Uite-te la ea cum nu se gândește că mai sunt și suflete păcătoase, care sunt copleșite de frumusețile dăruite de ea... „Cine a hoinărit în toamnele de aur prin podgoriile Cetățuii și Șorogarilor, va mai hoinări” - mă trezesc declamând și răsucind cuțitul în rană, cum, se spune, cu gândul la Sandu Teleajen. „Te
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de o-nchipuire chiar, și ce dragă ți-e o fată care se roșește numai de o-nchipuire - de amor sau de-o copilărie. ["NUMELE MEU"] 2258 Cine ești tu? Cine sunt? O ocazie a crimei, un visternic al răutăților, păcătosul păcătoșilor, iară numele meu Avra. Acest nume nu-nsamnă nimic, părinte, nu-nsamnă c-am neguțătorit cu 230 {EminescuOpXV 231} sânge omenesc, nu-nsamnă c-am fost fur de morți, nu-nsamnă c-am fost fără de nici o lege, ci fără de nici un respect. ["ÎN NEȘTIINȚA
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
o-nchipuire chiar, și ce dragă ți-e o fată care se roșește numai de o-nchipuire - de amor sau de-o copilărie. ["NUMELE MEU"] 2258 Cine ești tu? Cine sunt? O ocazie a crimei, un visternic al răutăților, păcătosul păcătoșilor, iară numele meu Avra. Acest nume nu-nsamnă nimic, părinte, nu-nsamnă c-am neguțătorit cu 230 {EminescuOpXV 231} sânge omenesc, nu-nsamnă c-am fost fur de morți, nu-nsamnă c-am fost fără de nici o lege, ci fără de nici un respect. ["ÎN NEȘTIINȚA TA
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
financiare nelimitate. Așa ne petreceam timpul împreună, câțiva visători, din căminul Voievod... din lună în lună! Luna, cea adevărată, din văzduh, ca un colac plin de pofte își aruncase un fular de nori peste obrazul zdrențuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care-și făcea aprovizionarea de unde putea, iar acum seara se zorea înfrigurată la intrarea restaurantului să-și întâmpine
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cine scandalizează nu se căiește și continuă să păcătuiască și să simuleze că este creștin”. E ca și cum ar conduce „o viață dublă” și, a adăugat, „viața dublă a unui creștin face mult rău”. De aici derivă o altă diferență între păcătos și corupt: în timp ce primul iese la lumină și se declară păcătos, al doilea se adâncește tot mai mult în starea sa, recurgând la amăgire. Și introducerea păcălelii adaugă un element ulterior acelui salt de calitate pe care îl prezintă corupția
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
simuleze că este creștin”. E ca și cum ar conduce „o viață dublă” și, a adăugat, „viața dublă a unui creștin face mult rău”. De aici derivă o altă diferență între păcătos și corupt: în timp ce primul iese la lumină și se declară păcătos, al doilea se adâncește tot mai mult în starea sa, recurgând la amăgire. Și introducerea păcălelii adaugă un element ulterior acelui salt de calitate pe care îl prezintă corupția spre deosebire de păcat. În acest sens pontiful a invocat ca exemplu pe
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
dinafară dar înăuntru plini de oase putrede. „Un creștin care se laudă că este creștin, dar nu trăiește o viață de creștin, este un corupt”. Capitolul VIII De ce omul corupt nu poate fi iertat În ultimă instanță marea diferență între păcătos și corupt constă tocmai în faptul că primul este încă deschis iertării, iar al doilea nu o mai caută. Păcătosul știe că a greșit și se spovedește; coruptul respinge conștiința și trăiește în păcat, și fără această conștiință nu poate
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
de creștin, este un corupt”. Capitolul VIII De ce omul corupt nu poate fi iertat În ultimă instanță marea diferență între păcătos și corupt constă tocmai în faptul că primul este încă deschis iertării, iar al doilea nu o mai caută. Păcătosul știe că a greșit și se spovedește; coruptul respinge conștiința și trăiește în păcat, și fără această conștiință nu poate să caute iertare și să-și schimbe viața. Primul motiv pentru care omul corupt nu poate fi iertat derivă din
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
înseamnă că întoarcem spatele la ceea ce este rău și ne îndreptăm către Dumnezeu. Aceasta definește esențialul convertirii, care implică o schimbare de conduită, o nouă orientare a comportamentului în totalitatea sa”. Isus însuși a venit pentru a-i „chema pe păcătoși la convertire” (Lc 5,32). Este vorba despre aspectele esențiale ale Evangheliei Împărăției. Pe de altă parte, în mod realist, Isus insistă mult pe faptul că mesajul convertirii demolează tocmai suficiența umană în toate formele sale, de la atașarea de bogății
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
fetele oamenilor erau frumoase; și din toate și-au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales. 3. Atunci Domnul a zis: "Duhul Meu nu va rămîne pururea în om, căci și omul nu este decît carne păcătoasă: totuși, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani." 4. Uriașii erau pe pămînt în vremurile acelea, și chiar și după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, și le-au născut ele copii: aceștia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
au despărțit ei unul de altul. 12. Avram a locuit în țara Canaan iar Lot a locuit în cetățile din Cîmpie, și și-a întins corturile pînă la Sodoma. 13. Oamenii din Sodoma erau răi și afară din cale de păcătoși împotriva Domnului. 14. Domnul a zis lui Avram, după ce s-a despărțit Lot de el: "Ridică-ți ochii, și, din locul în care ești, privește spre miază-noapte și spre miază-zi, spre răsărit și spre apus; 15. căci toată țara pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
intelectul percepe adevărul preceptelor celei de-a doua table ale legii. Însă obligativitatea acestora se întemeiază doar pe voința legiuitoare a lui Dumnezeu, în absența căreia am avea doar o etică rațională, a cărei încălcare ar fi irațională, însă nu păcătoasă. Răul este păcat, nu eroare - cum susținea Socrate. Citim în Ordinatio: «Așa cum Dumnezeu ar fi putut acționa diferit, tot astfel ar fi putut stabili alte legi care, dacă ar fi fost promulgate, ar fi fost drepte, întrucât nici o lege nu
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
din carte, aceste bucăți de sticlă netopită ajung uneori până la scânteierea orbitoare a cristalului. Dar un cristal-arici, un cuarț cu mii de ace diferit orientate. Extraordinarul "Mofturi 1900" este, astfel, un mister medieval într-o variantă nouă. Sfinți și mari păcătoase se străduiesc să pună în scenă un gigantic spectacol al materiei vii în scopul ultim, cabalistic, de a crea un om. Comedia se sparge însă și piere în aceeași disperare isteroidă, aceeași tensiune spre uman și aceeași neputință de a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cuprinde numeroase exemple ilustrative. Totuși, nici unul dintre interlocutori nu a amintit ceva în acest sens. Mai curând această ultimă explicație funcționează mai mult la nivelul mentalului colectiv. Fie că le consideră persoane cu har, cu puteri paranormale, șarlatani, inițiați sau păcătoși, populația crede despre prezicători că sunt "altfel" decât restul lumii. Acest "altfel" se manifestă și din punct de vedere statutar. Nu putem trece cu vederea faptul că manifestarea înclinației de a divina mai mult în rândul femeilor ar putea fi
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nevoie decît de propria sa energie/informație pentru a se manifesta. În spațiul acestei autoconsistente existențe se pare că substanța fizică în calitate de "alteritate" a ideii, de semnificant fizic pentru un semnificat conceptual nu putea să își găsească locul. Germenele unei (păcătoase?) dorințe de a afla originea binelui și a răului (sub semnul căruia se ascunde, printre altele, și minciuna) ne îmboldește, însă, să ne întrebăm acum: oare, în această fază a existenței divine, păcatul își are un loc anume din care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin deschiderea ochilor: Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi și au cunoscut că erau goi, și au cusut frunze de smochin și și-au făcut acoperămînt" [Facerea, 3:7]; această simbolică deschidere a ochilor echivalează cu înțelegerea de către păcătos a gravei semnificații a actului comis, pe de o parte, a adevăratului chip al lumii, pe de altă parte; or, pentru întîia oară, omul va privi și va vedea; conștientizarea goliciunii propriului trup este primul semn al vinovăției, sau al
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
măsură preventivă pentru ca aceasta să nu se instaureze definitiv la nivelul lumii edenice, concepute de Dumnezeu ca una dintre cele mai bune posibile. Pe de altă parte, însă, modelul păcatului originar se constituie ca "nucleu dur" pentru orice conduită umană păcătoasă. Să observăm, în acest sens, că succesiunea constatare › conștientizare › ascundere -› temere -› descoperire -› disculpare -› pedepsire -› stigmatizare -› execuție reprezintă "trama profundă" pe care orice scenariu judiciar modern se întemeiază. 1.3.5. Povara greșelii originare În finalul exercițiului hermeneutic pe care situația
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la 28) se regăsesc aproape aidoma și în simbolistica primelor cărți ale Vechiului Testament: Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronomul. Ele vizează încercările la care "neamul ales" avînd ca erou principal pe Moise le suportă în tentativele de înălțare din starea de "păcătoasă înșelăciune" la aceea de regăsire a lui Dumnezeu. În contextul de față ne vom limita la a spune doar că ultimile trei funcții au finalitate optimist-întemeietoare, întrucît vizează [Propp, 1993:63-65]: 29) transfigurarea eroului (colectiv sau/și singular); 30) pedeapsa
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de confuză încît după cum proorocul observă "i se spune răului bine și binelui rău" [Isaia, 5:20]. În nevoia de recuperare a valorilor, de regăsire a unității cu cerul, se ascunde expresia cea mai profundă a nevoii de întoarcere a păcătosului (mincinosului) la locul păcatului (minciunii), poate dintr-o abisală și inconștientă nevoie sufletească de a se întîlni cu sine înainte de greșeală, cînd unitatea morală nu-i fusese încă destrămată. Poate că o atare căutare a purității, a "paradisului pierdut", a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]