43,895 matches
-
următor la o rescriere spectaculoasă a traseului pe care literatura română l-a parcurs în ultimele două secole. Perioadă veche, medievală, a avut deja parte, încă de prin anii '70-'80 de propuneri de "reașezare" (ni s-a vorbit, din păcate, în spirit uneori protocronist, de Renaștere și de Baroc în operele secolelor XVI-XVIII) și nu pare, cel putin deocamdată, afectată de modificarea paradigmei critice. Dar secolele XIX și XX încep să fie privite cu totul altfel. Lucrurile se mișcă. O
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]
-
care mai de care mai somptuoase, se poate desluși mobilul nouveau riche al ostentației, imboldul de a ărupe guraă vecinului 4) și a ătârguluiă, si mai ales de a umili trufia castiliana și statală a Madridului. În ciuda tuturor defectelor și păcatelor ei, în anii modernismului această burghezie a știut totuși să joace rolul unui ilustru și luminat patriciat urban, comparabil cu acela care guvernase cândva cetățile italiene ale Renașterii. Utopia literaturii - nu încape îndoială - e antiburgheza, anarhizanta, libertară. Că literat, nu
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
fuziune, în 1926, ca "organizația politică cea mai reprezentativă a intereselor largi ale societății românești". Că și considerarea formulei de industrializare propusă de Madgearu drept superioară celei liberale ("prin noi înșine"), prin largă deschidere a porților pătrunderii capitalului străin. Din păcate, criza economică din 1929-1933 a năruit întreg programul economic al P.N.T., inclusiv cel pentru consolidarea economică a țărănimii. În acest fel "țara a rămas cu o economie încă subdezvoltata și o țarănime iritata". E bine surprinsă personalitatea regelui Carol al
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
fi cei mai puternici"), îl face pe Călinescu să afirme, pe drept cuvânt, ca " Nu putem aplica la nesfârșit două jumătăți de măsură: ceea ce la dreapta e considerat eroare gravă, pată de neșters, orbire impardonabila, la stanga ar fi excitație juvenila, păcat (benign) de tinerețe, lirism necontrolat". Chiar mai interesantă apare metamorfoza suferită de vajnicii combatanți în numele "Cărticicăi roșii". În descrierea freneziei tinerilor maoiști francezi ("cei mai mulți copii de bani gata") în a se apropia de clasa muncitoare (dovedind un acut sentiment al
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
ulterior cuantumul ei de "moderație" nu mai corespunde cu normele comportamentale ale creștinătății. Lectură creștină a gestualității e bazată în chip esențial, susține Schmitt, pe dihotomia dintre trup și spirit: gesturile aparțin trupului, ele sînt deci conotații ale excesului și păcatului. După Sf. Augustin, mîntuirea individului, care este scopul vieții monastice, e preconditionată de înstrăinarea de propriul corp, si aceasta e realizabila prin contopirea propriilor gesturi în mișcările unei întregi comunități. Așa se explică disciplină monastica, bazată pe un principiu al
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
Așa se explică disciplină monastica, bazată pe un principiu al uniformizării și reducerii la singularitate a unei mulțimi. Gesturile prescrise, mult mai riguros decît în retorica latină, garantează coeziunea comunității monastice și anulează individualitatea, ferind-o astfel de ispita și păcat. Unde morală monastica atinge limită misticismului, gestul e chiar anulat complet: individul e mut și imobil, pentru că el e cuprins de extaz. De fapt, Evul Mediu, prin diversele sale domenii spirituale, documentează o treptată renunțare la anticul gestus, în măsura în care se
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
alcătuit din specialiști (artiști, istorici și critici de artă) din generații diferite și care acoperă domenii diferite ale artei: artă medievală, arte decorative, estetică și teoria artei. Aceștia sînt, în ordine alfabetică, Irina Cios, Călin Demetrescu, Viorica Dene (dispărută, din păcate, încă înainte de apariția primului volum), Liviu Lăzărescu, Hortensia Masichievici, Adina Nanu, Ion Panaitescu, Amelia Pavel, Mircea Popescu însuși, Carmen Răchiteanu și Tereza Sinigalia. Apărut sub redacția Victoriei Jiquidi, directorul Editurii Meridiane, acest prim Dicționar de artă din România, unul de
Dictionarul de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18056_a_19381]
-
un catalog - literatura română clasică, interbelică, contemporană, literatura universală dezvoltată în derulare alfabetică. Fiecare piesă înscrisă beneficiază și de casetă tehnică - numele regizorului, distribuția, ilustrația muzicală, regia de studio, durata etc. Așa cum sîntem obișnuiți să ascultăm la sfîrșitul benzii. Din păcate, o carte destinată să fie un instrument de lucru, seamănă cu o arhivă în care accesul este foarte dificil. Nu poți afla o informație decît după multe căutări sau cu ajutorul hazardului. Răsfoind aceste pagini, mi se înghesuie în auz fragmente
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
pretutindeni călcam în euharistie", ar putea exclama poetul nostru, precum autorul Laudei somnului), iar ca atitudine morală cu o toleranță, cu o larg comprehensiva poziție, dispusă a interpreta pînă și "damnarea" poetului (iubirea pentru contingent) că pe o specie de "păcat" venial, ce ar putea fi absolvit, Purgatoriul fiind invocat cu un patetism nelipsit de-o nuanță de cochetărie: "Tîrziu mi-am pierdut inocentă adolescentului,/ cînd eliberat mă credeam de ispitele lumii,/ acum mai seamăn eu sfîntului ce vorbea cu păsările
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
o nuanță de cochetărie: "Tîrziu mi-am pierdut inocentă adolescentului,/ cînd eliberat mă credeam de ispitele lumii,/ acum mai seamăn eu sfîntului ce vorbea cu păsările,/ sau șunt doar o pasare pe care-o hrănește/ din mila Dumnezeu?(...) Căzut în păcatul de-a iubi efemerul,/ viața mea e moartea, că plata a căderii,/ totuși, împreună cu corul celor din Purgatoriu strig:/ăNu-ti întoarce, Doamne, Față de la mine!a" (Tîrziu mi-am pierdut inocentă). Bardul creștin se rostește în rafinate clarități de
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
la altele, propunerile pentru nominalizări conduc, în mare parte, spre niște clarificări valorice. De discutat se poate discuta oricît, dar, așa cum se întîmplă de cîteva ediții, spațiul dialogului a fost stabilizat în zona artisticului și nu în afară, cum, din păcate, s-a întîmplat uneori. Nu există selecție ideală sau palmares ideal. Important este ca tindem spre el. Cu profesionalism și onestitate, față de noi înșine, în primul rînd. O astfel de ordine trebuie să excludă reflexul "să împăcăm și capră, si
Cel mai..., cea mai..., cei mai... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18104_a_19429]
-
că de o eroare/ adormeam îmbrăcată în roșu - sămânță de pepene// cu spaimă pieptănându-mă în loc de frunze/ bărbați uscați parcă-mi cădeau din par/ eram atât de tânăra încât pe buze/ surâsul mi-era frate râsul văr" (Lied). Ar fi păcat că Denișa Comănescu să nu continue ceea ce a început cu ani în urmă. Așteptăm cu nerăbdare reluarea captivantei ei aventuri lirice, asemenea spectatorilor unui film bun întrerupt la jumătate. Denișa Comănescu, Urma de foc, postfața de Mircea Ivănescu, Botoșani, Ed.
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
română. E un paricid? În închisoarea de la Vat totul era civilizat; dușmanii s-au purtat frumos cu el. Cei pentru care a purtat bătăliile se poartă ca niște ticăloși. Îi fură manuscrisele, îl jignesc, îl încărca de un șir de păcate. A devenit portretul-robot al ticăloșiei. Lumea s-a întors cu susul în jos. Care sunt noile adevăruri? Cum poate să-și citească viața? Să-i găsească adevăratele sensuri? Care e lumea cea mai bună cu putință? Huiduit pe stradă, Slavici
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
demagogia dezarmează bunele intenții, proiecte sănătoase sînt aruncate în aer de dinamita corupției. - În această situație dramatică, mai putem face oare ceva? - Moralismul nu poate combate corupția, dar totuși valorile morale sînt armă cea mai puternică pentru combaterea ei. Din păcate, schizofrenia din țară a contaminat și pe unii mai slabi de înger din exil. A început și aici o campanie împotriva lui Constantinescu, avînd motivarea..."ne-au promis, i-am votat, si nu s-au ținut de cuvînt. Sînt la
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
-l "demolam" pe autorul Biletelor de papagal, că am intenționa, Doamne, să-l "excludem" din literatura română. Indiscutabil, Arghezi rămîne unul din cei cei mai mari scriitori ai noștri, întemeietor de viziune și de limbă, comparabil cu Eminescu, însă, din păcate, nu și un mare caracter, împrejurare ce nu rămîne fără efect în substanță operei, prin mijlocirea căreia s-au produs compromisurile, astfel cum o materie poluanta se scurge printr-un strat de pămînt sănătos, alienîndu-l într-un anume grad. Să
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
Piliută și, nereprimată, ea ar fi dat probabil artei sale un alt sens și chiar o altă anvergură. Pentru că așa, din combinarea lui Cazimir Malevici cu Ștefan Popa Popa'S, iese un hibrid care poate să fie popular, dar, din păcate, nimic mai mult. Iar în rest nu rămîne altceva decît o amăgire prelunga și o simplă construcție de budoar.
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
celebrare a victimelor, de identificare a celor vinovați de genocid. Îmi dau seama că un ins, captiv încă al zvonurilor și spuselor în doi peri, decepționat că nu se urnește carul economiei din loc, furios pe noii guvernanți, ale căror păcate electorale sînt lepădate uitate, litera moartă - acest amărît, încărcat de porniri resentimentare, nu e atras poate de discursul lucid, refractar demagogiei populiste, discurs pe care-l promovează Ana Blandiana. Am avut însă prilejul să constat, ca martor ocular, că s-
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
fără carne și sînge, ci dimpotrivă o materie poetica pluriforma și de un colorit aprins, în care concretul, berechet, pulsează de viață, cotropește o sumedenie de canale și ramificații. În ținutul ei de forare, hașurat cu acribie, irumpe și tentația păcatului ("Impudice fructe crăpate/ Arătîndu-și sîmburele gol" - Impudice fructe), ca și precaritatea biologică sau turbulenta rătăcirilor. Nimic nu e exclus, armistiții și capitulari, accese de lașitate și de deznădejde, neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
1928, Petru Comarnescu preluase conducerea paginii a doua, pagina culturală, a ziarului popular de informații Ultimă oră, ce apărea sub direcția unei admirabile doamne, pe nedrept uitată, Mihaela Catargi. În epoca aceea - poate știți - era un lucru superb, care, din păcate, azi nu se mai poartă: cotidianele aveau, zilnic, o pagină întreaga de cultură care oglindea sub toate aspectele evenimentele literare și artistice din țară și din lume. Cînd i s-a încredințat această pagină a doua la Ultima oră, Comarnescu
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
ales ca reacție: o fronda întrucîtva explicabila. Ei nu mai asculta însă de o comandă politică, precum în anii '50. Iconoclastia de tip nou e individuală, neorganizata și nu tot asa de stupida și de primejdioasa că aceea proletcultista. Din păcate, pe fondul de iconodulie, însuși spiritul critic e confundat deseori cu iconoclastia. Iritarea provocată de articolele despre Eminescu din Dilemă n-a fost deloc una antiiconoclastă. Ea a azvîrlit în aceeași oală atitudini critice absolut legitime cu sfidări puerile și
Iconoduli si iconoclasti by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18111_a_19436]
-
platoului Televiziunii) Sub clar de luna, scenariul lui Dominic Dembinski, după Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu și regia tot a domniei-sale va rămîne o întîmplare, nu tocmai fericită, poate o încercare la care regizorul avea dreptul. Din păcate, rafinamentul lui a fost înlocuit prin multe alte lucruri de o calitate îndoielnică. Ce s-a petrecut luni, 1 februarie, pe micile ecrane, m-a stupefiat și m-a pus serios pe gînduri. Depășind revoltă absolută care m-a ținut
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
printre atîtea poezii memorabile ale ardeleanului. Vers care sună așa: La Pontul Euxin citea un get Silabisind din Pontice încet. v v v Aceste două versuri numai arată "ghiara" lirica a transilvăneanului mărunt, ager și, voi arăta, atît de uman... Păcatele lui se explică cred că doar prin biologia precară a poetului supranumit odinioară al "mărului de lîngă drum". Dar nu numai autorul Cronicii de familie avea să-i stampileze biografia prin celebra adresare, ci și Geo Bogza însuși, desi făceau
Amintirea unui poet uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18123_a_19448]
-
Arghezi vituperează teza revoluției atotizbăvitoare, prin formule ce s-ar cuveni antologate. Puține propoziții de critică a comunismului atît de pline de miez și de constrîngătoare expresiv găsim în literele românești. Glumind, am putea afirmă că poetul și-a ispășit păcatul compromisului final cu anticipație. Artificialitatea programului comunist, primejdia utopiei, calchiate după paradigmă religiei, sterilitatea deopotrivă estetică și morală a doctrinei apar denunțate în trăsături a caror incisivitate e grăitoare azi, nu mai puțin decît la începutul anilor '30, cînd au
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Praga sînt pierdute de mult în ceață unui trecut care din perspectiva prezentului pare la fel de îndepărtat că și epoca lui Sainte-Beauve sau a lui Taine. Literații, mai ales cei autohtoni, se mîndresc adeseori cu dreptul lor la inactualitate, confundîndu-l, din păcate, cu dreptul la provincialism sau stagnare intelectuală. Mă număr printre cei cărora li se pare deprimant și grav faptul că ar putea să le împrumute studenților lor de la Facultate de Litere însemnările de curs de pe vremea cînd eram noi studenți
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
și Iuri Lotman, pentru ca, în realitate, de acolo le-a luat. Intenția lui, de a stabili o legatura logică între cele două premise, mi se pare a fi centrul de greutate al cărții, măsură care îi decide calibrul teoretic. Din păcate, nu mi se pare ca Dolezel ar fi stabilit într-adevăr o asemenea legătură decît în cercetarea aplicată la poetica aristoteliana și apoi la filozofia leibniziană și semantica lui Frege. Pe masura ce ne apropiem de modernitate, verigă ce unește cele două
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]