3,617 matches
-
-i faza? —Păi... Darcey împinse farfuria de panini pe jumătate goală la o parte. Se uită pierdută, dincolo de Anna, înspre apa sclipitoare de la docuri. Trecuse multă vreme de când nu mai vorbise despre asta. Singurii oameni care știau sau cărora le păsa de relația ei cu Neil erau cei din familia ei. Și aceștia își închipuiau că depășise momentul. Lucru care era adevărat. După plecarea lui Aidan, învățase să nu-i mai pară rău după bărbați. La a doua încercare, se descurcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Probabil că și-a închipuit că te bucuri nespus să-l vezi întors. Dacă așa a crezut, i-am arătat imediat că se înșela, o asigură Minette. Dar nu prea cred. Era prea frământat de propria lui nefericire ca să îi pese. Tot e un egoist nenorocit, zise Darcey. Minette ridică din umeri. —Mai bine să plece de aici măcar cu un plan de viitor și cu optimism, decât să fie un egoist nenorocit și deprimat pe deasupra, nu? Darcey râse. — Câteodată ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mine rămânem în Galway peste noapte. O să te ia el dimineață ca să poți să-ți aduci mașina înapoi. Nu-ți face griji. Nieve știa că era cazul să-și facă griji. Dar era prea amețită de șampanie ca să-i mai pese. Gail se cam bosumflă din nou când auzi că mașina ei era la Rathfinan, însă fu înduplecată de sticla în plus de Moët pe care Nieve o scoase la iveală. Presupun că trebuia să dai și tu cep la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se resimte. De fapt, se gândi Darcey, era uimitor cât de mulți oameni din companie își fracturaseră câte un mădular într-un anumit moment al vieții lor și acum veniseră toți să îi povestească. Era minunat să știe că le păsa de ea, dar nimeni nu poate să asculte atât de multe istorisiri tragice despre mâini și picioare zdrobite. Când fluxul de oameni care îi urau numai de bine se rări, putu să își dedice timpul citirii celor câteva sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu pot trăi alături de o femeie care se crede îndrăgostită de alt bărbat. — Atunci nu poți trăi alături de mine, răspunse ea. Și nici eu nu pot trăi alături de tine. Fusese sfâșietor. Își dăduse seama că îl rănea, dar nu îi păsase. Pentru că i se părea corect să treacă și altcineva prin ceea ce trecuse ea. Am fost îngrozitoare, se gândi ea privindu-l. Egoistă și vrednică de dispreț: nu l-am meritat. —A fost cu totul întâmplător, explică ea acum întâlnirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu un tricou roz aprins (din colecția de haine colorate pe care le cumpărase din banii de loterie). Nu își uscă părul, încă ud de la duș, pentru că nu voia să-și bată capul cu el în seara asta. Nu-i păsa dacă avea să arate neîngrijită pentru o seară. Restaurantul, care se afla la etajul al doilea și dădea într-o terasă deasupra curții din spatele hotelului, era aproape plin. Un chelner o conduse pe Darcey la o masă mică aproape de terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Darcey înghiți în sec. —Te-am întrebat și ai zis că nu știai despre ce vorbesc. Doar nu era să-ți spun. —De ce? Și să mă dau de gol? întrebă el. Că într-adevăr îmi aminteam? Că încă îmi mai păsa? Îl privi mută de uimire și își trecu degetele prin păr. Simți buclele moi și încercă din instinct să îl netezească. El o urmărea. —Părul tău arată bine, zise. Îmi place așa. —Neil, e o nebunie. Mă sperii. Știu, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ai furat ca și altădată, Dar azi ai făcut-o...lată! N-auzi?Noi vorbim cu tine! Cui îi adresăm cuvinte ?! Ursul spuse-atâta: Bine ! Și calm... merge înainte ! Geaba câinii l-au lătrat ! De legi tot nu i-a păsat ! Morală : Câți pe nedrept cocoțați, În post mare, potentați, Nu spun încălcând vre-o lege: ,,Câinii latră ursul...merge !’’ MOLIA ȘI BURSUCUL Bursucul cu blană vărgată și deasă, Tocmai se pregătea să ierneze, (Așa! Cum zici mata, să hiberneze!) Când
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
pentru recuperare de 5%. Vă sunt pe plac aceste condiții, Herr Gunther? Am calculat În minte suma ca ridicându-se la 37 500 de mărci. Cu banii ăștia, eram aranjat. M-am trezit aprobând din cap, deși nu prea-mi păsa mie de regulile de bază pe care mi le enunțase: numai că pentru aproape 40 000 de mărci, jocul Îi aparținea. — Dar vă avertizez, nu sunt un tip răbdător, zise el. Vreau rezultate, și le vreau repede. Am scris un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu o cicatrice pe față de lungimea și consistența unei cruste de șuncă, merse În jurul barului fluturând din mâna În care-și ținea berea, cerându-le insistent clienților aflați În local să cânte și ei. Lui Illmann nu păru să-i pese și cântă cu un glas puternic de bariton. Cântatul meu făcu dovada unei considerabile lipse de voce și de entuziasm. Nu cântecele răsunătoare fac din tine un patriot. Problema cu național-socialiștii ăștia afurisiți, mai ales cu ăia tineri, e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
așa cum i-a scos la pensie pe toți ceilalți vechi conservatori Înaintea mea. — N-am știut că te interesează politica, am spus. — Nu mă interesează. Dar nu așa a ajuns Hitler să fie ales? Pentru că prea multor oameni nu le păsa cine conduce țara? Partea amuzantă e că acum Îmi pasă chiar mai puțin decât Înainte. Mă și vezi pe mine alăturându-mă Toporașilor ăstora de Martie, cu ideile lor. Chiar n-o să-mi pară rău că plec. M-am săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un naționalist Înfocat, a organizat rezistența pasivă la ocupația franceză din Ruhr În 1923. Pentru asta, amândoi au fost arestați și băgați la Închisoare. Dar asemănările dintre cei doi se termină aici, deoarece, spre deosebire de Thyssen, lui Six nu i-a păsat niciodată de Hitler. El era un naționalist conservator și nicidecum un național-socialist, și orice sprijin pe care l-ar fi acordat Partidului nu a fost decât din rațiuni pur pragmatice, ca să nu le zicem oportuniste. Între timp s-a căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
guvernului ăstuia. Mă privi scrutător: — În locul tău, n-aș spune așa ceva pe toate drumurile, Îmi zise. Am clătinat din cap: Nu contează ce spun, Rienacker, doar știi asta. Nu atâta vreme cât Îi pot fi de ajutor șefului tău. Nu i-ar păsa nici dacă aș fi Karl Marx și Moise la un loc, dacă ar crede că-i sunt de vreun folos. Atunci ai face bine să profiți de asta. Nu mai pupi tu client la fel de important ca ăsta. — Asta spun toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
E greu chiar și În condiții excelente să Împuști o țintă În mișcare, și cu atât mai mult una care răspunde și ea cu focuri de armă. Prima mea grijă a fost să-l opresc, și prea puțin mi-a păsat În ce fel fac asta. Până acolo Încât s-a dovedit că l-am oprit omorându-l. Mi-aș fi dorit să nu-l fi nimerit tocmai În cap, numai că nu mi s-a acordat această oportunitate. Reușind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
într-adevăr, plin de surprize. Pe străzile toropite de soarele moale, vegetal, al după-amiezii de septembrie descopăr o atmosferă greu de caracterizat, mai ales după ce amănuntele încep să se amestece... indieni care, așezați pe trotuar, pregătesc tortillas fără să le pese de zgomotul și de febra străzii, imperturbabili, ca și cum ar fi singuri, undeva pe un câmp, lângă un foc de cactuși uscați, pregătindu-și cina; vânzători de bilete de loterie care trag de mânecă pe trecători, îndemnîndu-i să nu dea cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
unde mereu apăreau caricaturi cu pletoși în tangaleji, cu coniacul în față și cu mâna în buzunarul babacilor. Indianisme, marijuana, muzică rock, tot cocteilul pătrundea încetișor și la noi, colorând în 54 tonuri aprinse tembelismul minunat al tinereții. Cui îi păsa de UTC, de televizor sau de ziare? Cine făcea cel mai mic efort să-nțeleagă lumea în care trăia? Magnetofonul, ceaiurile, discurile jerpelite, revistele porno erau realitatea. Unde era suferința? Bătrânul nostru profesor de socialism, bocănind pe podium cu gheata
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mic efort să-nțeleagă lumea în care trăia? Magnetofonul, ceaiurile, discurile jerpelite, revistele porno erau realitatea. Unde era suferința? Bătrânul nostru profesor de socialism, bocănind pe podium cu gheata lui ortopedică, îngîna la ore o litanie monotonă, fără să-i pese că fetele citeau pe sub bănci Lorelei iar băieții se-ntorceau la bancă și, cu mutrele chinuite ale cîntă-reților de rock, mișcând ritmic din umeri, bâzâiau printre dinți riff-urile de început de la The Song Remains the Same... Când suna, ștergeam de pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
i-am scris, ce căutai la Paris, predau franceza, imaginează-ți, și eu nu mai sunt eu și viața mea s-a desprins de mine ca o corabie, o scrisoare dezlânată i-am scris, fără nicio ortografie, fără să-mi pese de aspectul estetic al scrisorii, o rugam să mă ierte pentru tot, despre demonul din mine i-am scris, el va fi întotdeauna între noi și ne va împiedica să fim fericiți, de altfel Ana știa de mult că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se ține cât mai bine de gâtul călărețului răpitor, și cred, Răpirea din serai îmi pune problema fundamentală de mentalitate a poziției femeii într-o societate tipic masculină, cum e cea islamică, și-mi dau seama cât de puțin îi păsa cadânei de stăpânul ei, pentru ea preocuparea esențială e viața, nu libertatea, așa se explică lipsa de sentimente de pe chipul ei, mai rămâne acum să studiez compoziția și dispunerea culorilor în tablou pentru ca analiza, la șapte seara, așteptând ca preoteasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lumea revistelor. În plus, ei erau prinși în Iadul Termenului Limită - dacă nu terminau numărul din luna respectivă până la căderea serii, își pierdeau locul în tipografie și ar fi fost din nou depășiți de rivalii de la Marie-Claire. Dar ce îi păsa Lisei, se gândea ea, țopăind către lift, ea nu va mai lucra aici după ziua de azi. Va avea o slujbă mult mai bună în altă parte. Lisa a trebuit să aștepte în fața sălii de ședințe timp de douăzeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe care o făcea în fiecare zi în baie a început să se scurgă la Joy. Dar undeva, pe drum, prioritățile ei se schimbaseră. Deși nu era deloc o decoratoare înfocată, cum era Clodagh, începuse în mod sigur să îi pese. Până în punctul în care nu deținea doar unul, ci două seturi de așternuturi (unul din denim viu colorat și încă unul alb, gofrat în stil Zen). Recent, aruncase patruzeci de lire pe o oglindă de care nici măcar nu avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Chestia e că Brendan va pleca să muncească în State. Are un contract pentru optsprezece luni care poate fi prelungit, dar, oricum, ar însemna că ai casă pentru un an și jumătate. Și după aceea vom vedea. Lisei nu îi păsa de detalii. Nu contau, pentru că oricum nu avea de gând să stea aici pentru un an și jumătate. —E în zona South Circular Road, adică central, promise Jack. E o zonă din Dublin care păstrează încă elemente pitorești. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acolo cu câțiva jurnaliști și cu niște celebrități, spuse Lisa. Vorbești cu oameni importanți, asculți prezentarea. —Spune-mi despre asta la care te duci astăzi. Un magazin care se numește Morocco își deschidea prima sucursală în Irlanda. Lisei puțin îi păsa, acest magazin se deschisese cu ani în urmă la Londra, dar patronul francizei din Irlanda trata lansarea ca pe un eveniment important. Palmer Tompkinson venea de la Londra pentru a participa la lansarea care urma să aibă loc în splendidul hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui Ashling de a o ajuta. O chelneriță se opri și le arătă o tavă. Oferta avea specific marocan: couscous, cârnăciori Merguez și pateuri cu carne de miel. Băutura servită era, surprinzător, votca. Nu foarte marocan, dar Lisei nu îi păsa. A mâncat ceva, dar nu și-a permis să dea iama, deoarece era nevoită să vorbească încontinuu cu oamenii, iar Ashling se ținea tot timpul după ea. Energică, încântătoare, Lisa se plimba prin încăpere ca o profesionistă - deși asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
programa să ai apă caldă oricând vrei. Ne vedem mâine și scuze că am venit fără să anunț. Nici o proble... Dintr-odată, dispăruse. Casa părea goală și Lisa se simțea singură, mult prea singură, cu gândurile ei. Lui Oliver îi păsa de haine, de petreceri, de artă și muzică, îi plăceau cluburile și oamenii importanți. Jack era un socialist prost îmbrăcat care făcea sport nautic pe o placă de surf și care habar nu avea ce înseamnă viața mondenă. Dar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]