9,357 matches
-
acoperiș de tablă și cu ramele din aluminiu lucios care sclipeau la soare de parcă ar fi fost de aur. Era minunat să iei cina seara pe verandă, când totul Împrejur era cufundat În Întuneric, iar ei patru stăteau În jurul mesei pătrate, sub lumina becului - ca și cum ar fi fost singuri pe pământ, Îngrămădiți Într-o rachetă de lumină, o cutie de sticlă suspendată deasupra acoperișurilor Romei. Valentina ieși În balcon. După construirea verandei, din terasă mai rămăsese doar o fâșie lungă, lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un spectacol mai minunat. Valentina și Kevin veniți de cine știe unde, anume pentru noi. Își aruncă haina pe pat. Trebuia să-și poată mișca brațul În libertate. Puse Springfieldul pe scrin. Obiectul acela negru, ca un bumerang - simplu, perfect, esențial. Patul pătrat, cu incrustații laminate. Inelul trăgaciului, o elipsă atroce și goală. Țeava dreaptă ca un sex. Avu ideea paranoică de a verifica dacă era Încărcată. Era Încărcată. 7 lovituri + 1. Se Întrebă dacă nu cumva ar fi fost preferabil să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fugea În pădure și se Întâlnea cu simpaticul mistreț care Îl Învăța filozofia de viață, Hacuna Matata - care Înseamnă „Fără griji”. Însă i-ar fi plăcut să facă baie În cada aceea mare din Carlo Alberto. Cada bunicii Olimpia era pătrată, și nici măcar el nu reușea să se Întindă În ea. Trebuia să stea așezat ca În clasă, În băncuță. Și, apoi, nu se mai jucaseră În apă de mult timp. Mami se limita la a se ghemui pe pardoseala băii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
La capătul liniei electrice pâlpâiau câteva lumini slabe. O țesătură de cabluri electrice se intersecta cu șinele de tren - pe sub picioarele ei și pe deasupra capului său. La intrarea În galerie, pe pereții care străluceau de umezeală erau prinse două felinare pătrate, care dădeau o lumină albă. Dar apoi, până unde reușea să ajungă cu privirea, nu se vedeau decât doi pereți ce păreau să se apropie În depărtare, până la a se atinge. O șerpuire de cabluri electrice și de tuburi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
S-a chircit și el sub masă? O fi Înalt, o fi atletic, e un italian ca toți ceilalți - unul ca noi. Oricum, el nu a trebuit să alerge așa de mult, casa e mică, cel mult optzeci de metri pătrați, s-a aplecat și a Împușcat-o În inimă de la zece centimetri. Privind-o În ochi și știind că ea știe. Isuse. Adolescentă asasinată sub masa din bucătărie, desculță, cu bluza albă pătată de sânge și răvășită, descoperind buricul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care o simțea pentru ea era atît de violentă Încît Îl speria. Pentru ea, era gata de orice. Mai ales să treacă sub tăcere numele asasinului lui Gildas. Încăperea În formă de L avea cam o sută de metri pătrați. De peste tot se vedea marea. O terasă din lemn mergea de-a lungul vilei, literalmente suspendată deasupra valurilor. O scară săpată În stîncă permitea accesul la un minuscul golf privat. Interiorul era pe potriva cabinetului. Sobru. Aproape clinic. Chantal se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nou În metodă. Era Încă tânăr. Într-o seară, ieșind din patiseria Sud Tunisien, o Întâlni pe Annick. După scurta lor Întâlnire din vara lui 1974, n-o mai văzuse. Se urâțise și mai mult, acum era aproape obeză. Ochelarii pătrați cu ramă neagră și lentile groase Îi micșorau și mai mult ochii căprui, subliniau albeața bolnăvicioasă a pielii. Băură o cafea Împreună, fu un moment destul de penibil. Era, și ea, studentă În Litere, la Sorbona; locuia chiar În vecinătate, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rece, țevile se umpleau cu apă fierbinte, era un mecanism util și ingenios; dar cât timp ar putea supraviețui societatea occidentală fără o religie oarecare? Copil fiind, Îi plăcea să ude plantele din grădina de zarzavat. Păstra o mică fotografie pătrată, alb-negru, În care, supravegheat de bunica, uda cu stropitoarea; avea vreo șase ani. Mai târziu, Îi plăcuse să meargă la cumpărături; cu restul de la pâine, avea voie să-și cumpere o napolitană. Apoi se ducea să aducă lapte de la fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Toate încăperile din casa asta sunt uriașe. Asta e cam cât apartamentul meu, cu pereți în culori pale și ferestre cu spros ce dau spre grădină. Are cel mai simplu pat pe care l-am văzut în casa asta, mare, pătrat și acoperit cu lenjerie albă gofrată. Mă lupt cu dorința subită și copleșitoare de a mă întinde pe el cu fața în pernă și de a mă scufunda în uitare. Ce drăguț, zic politicoasă. E o cameră foarte frumoasă. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în timp ce mă îndrept spre livadă, văd pere mici aurii atârnând de crengile copacilor. Nu cred că am mai văzut vreodată în viața mea o pară crescând într-un copac. Mă plimb printre arborii fructiferi spre o porțiune imensă, în formă pătrată, de pământ cafeniu, cu plante care cresc în șiruri una lângă alta. Astea trebuie să fie legumele. Ating ușor cu vârful piciorului una dintre acestea. Ar putea fi varză sau salată verde. Sau, poate, frunze ale unei plante care crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
jos din mașină. Îmi zâmbește, cu un teanc de hârtii în mână. — Afacere horticolă de perspectivă, îmi citește cu voce tare. Patru acri de teren, cu posibilitatea de a fi extinși cu încă zece, preț negociabil. Trei mii de metri pătrați de sere. Fermă cu patru dormitoare, necesită reparații... — Vrei să cumperi astea ? spun, devenind foarte atentă. — Mă gândesc. Am vrut să ți le arăt întâi ție. Întinde un braț. E o afacere destul de bună. Sigur, e nevoie de reparații majore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe nimeni. Sunt în siguranță. Abia atunci mă răsucesc pe călcâie și mă uit în jur. Biroul e gol. A fost golit complet. Fac câțiva pași prin încăpere, uluită. Biroul e gol. Rafturile sunt goale. Pe pereți sunt vagi urme pătrate, acolo unde au fost date jos fotografiile înrămate. În tot biroul nu mai e nimic decât o bucată de scotch industrial pe podea și câteva piuneze încă prinse în panoul de la avizier. Nu-mi vine să cred. După tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
SÎnt o londoneză cool și sofisticată. Nu mă ambalez cînd văd vreo vedetă. Am zis și eu așa, În treacăt. — De fapt, adaug după o pauză, probabil că ar fi chiar nasol să fie nu știu cîte vedete pe metru pătrat. Vreau să spun, ce poate fi mai rău decît să stai la o masă, Încercînd să porți o conversație normală, Înconjurată numai și numai de staruri de film și de supermodele și... de staruri pop... Se lasă tăcerea, timp În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
suntem cei care știm. Avem Vindecătorii noștri, unii care Îl aud pe Tatăl din Cer, nu ca Moru ăla care zice că el e Tatăl din Cer. Ei mai zis: voi știți alte vorbe În minte. Voi știți forme: triunghi, pătrat. Noi știm vorbe pentru viscolele de pe munte. Femeile lui Vinas știu ierburi și mai știu să dea de leac. Fiecare cu limba lui. Nu-i așa, Scept? - tot Întrebau. Scept zicea că da. Dacă tot era să fie cuvinte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui: stiloul Mont Blanc din aur masiv, ceasul de mână În valoare de 20.000 de dolari, cuțitașul de aur cu care Își reteza havanele obținute prin contrabandă din Cuba, cutia uriașă de țigări plină cu Marlboro, brichetele Dunhill, scrumierele pătrate din cristal greu, - mucurile lungi ale țigărilor din care pufăise nervos unul sau două fumuri și apoi le rupsese. Mormane de scrum. Lângă perete, pe un raft Înclinat, un elaborat set de aparate telefonice cu multe butoane - centrala telefonică particulară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
povestea vieții lui, nu mi‑ar mai rămâne să‑i prezint decât excentricitățile și slăbiciunile, să‑i descriu luxuriantele, multiplele achiziții, pasiunea de ornamentare a casei, vanitățile, bancurile, paroxismele ilare, acel marche militaire pe care‑l executa când traversa curtea pătrată, În uriașul său palton din piele fină, căptușit cu blană - nu mai cunoșteam decât un singur alt palton de genul ăsta. Gus Alex, un bătăuș și un huligan, purta un palton lung din vizon, frumos croit, când ieșea să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vorbit despre asta... - Pentru că e un lucru important. - Viața gonește accelerat. Zilele tale se mișcă mai rapid decât suveica țesătorului. Sau decât o piatră care se rostogolește În vânt, vine În jos cu o viteză de zece metri pe secunda pătrată - asta‑i o metaforă pentru ritmul precipitat În care se apropie moartea, mi‑a spus pe un ton de părinte indulgent. Ți‑ar plăcea ca timpul să se târască la fel de Încet ca atunci când erai copil - când fiecare se lungea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
organiza. Era cel dintâi pe care‑l invita și cel dintâi care accepta. Citea câte o comunicare la fiecare dintre manifestările lui Ravelstein. Avea un aer meditativ, așezat, stabil și vorbea lent, fără grabă sau nervozitate. Cu barba lui albă, pătrată, - fără mustață - semăna cu un fermier din Michigan pe care‑l cunoscusem În urmă cu cincizeci de ani. Și Herbst studiase cu profesorul Davarr, dar cum nu cunoștea greaca, nu putea fi considerat un produs Darvarr autentic. Preda Goethe, scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
s‑ar fi aflat În cale. - Nebunul orașului, Îl botezase Rosamund. Nu va mai trebui să mă tem de el când mă duc sau mă Întorc de la farmacie. La vastul hambar de metal verde, Întins pe câteva mii de metri pătrați, care era aeroportul, Rosamund m‑a ajutat, pe mine, bolnavul, să mă instalez În scaunul cu rotile care mă aștepta. Ședeam În el, cu o senzație de imbecilizare și semnam În poală cecuri de voiaj, ca să plătesc taxele de ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cum sunt acelea care le poartă demonstanții la defilere. Aveau și acestea câte o gaură în locul stemei. Vandaxon a descuiat poarta și a început să împartă lumânările. Lua și câte un steguleț și-l petrecea pe după centiroanele flăcăilor, în dreptul cataramei pătrate, cu stema republicii. Altora le înfigea stegulețul sub banderola tricoloră de pe brațe. Unuia, cu o căciulă „Alioșa“, cu urechi mari, clăpăuge, i-a fixat micul tricolor deasupra urechii stângi. Un corist a aprins lumânarea episcopului și apoi lumina s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
perlă ai acestuia fiind desfăcuți, lăsând să se vadă bluza mulată de dantelă de dedesubt, și o pereche de pantaloni trei sferturi bej, pe șolduri. Eșarfa de mătase din jurul gâtului avea exact aceeași culoare cu pantalonii. Purta tocuri înalte și pătrate și atât de multe bijuterii delicate din argint încât îmi amintea de o bună prietenă de-a mea din Asia: la fel de puțină la trup și cu aceeași claie de păr, ca să nu mai vorbim despre nenumăratele brățări subțiri fremătând în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. Apoi sări în picioare, trase capacul în sus printr-un imens efort de voință și îl trânti. Se auzi o bubuitură imensă când acesta lovi podeaua. Marie se băgase deja în gaura pătrată și cobora scara de metal dedesubt, sprijinindu-se în mâini. — Stai! Bez, care se impacientase, străbătu camera într-un salt și îngenunche pe marginea trapei. — Întoarce-te imediat! N-ai auzit ce am zis adineauri? (iapă proastă, adăugă el, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de cineva. Dar am așa un sentiment - —Margery? se auzi cineva la ușă. Era Ben. —Te simți bine? zise el, luând dintr-odată un ton îngrijorat când o văzu cum arata. El, în schimb, n-avea nici pe naiba, ochelari pătrați, un pulover vechi și jigărit, tare ca piatra. Păi, era și cazul să se țină cineva tare, căci Philip și Margery clacaseră deja. Îl compătimeam pe Ben, care părea, din ce în ce mai mult, să fie singurul om de la teatrul Cross care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
oamenii renunțaseră să mai prevadă ce dezastre îi pândeau și așteptau pur și simplu să vadă ce avea să fie de data asta, cu nervii întinși la maxim. Urcând, printre mulți alții, pe scara lui Iacob, am ieșit prin gura pătrată tăiată în podeaua zonei de servicii, unde am dat peste o grămadă de oameni. În afară de toți cei car lucrau acolo și de mașiniștii de jos, mai erau acolo și MM, Matthew, Sally, Thierry, Bez și Ben. Ultimul dintre ei tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ben, zisei eu, cu greu. Nu mă așteptam să te găsesc aici. Ben părea la fel de simpatic și de normal ca de obicei. Poate că era din cauza ochelarilor cu rame foarte subțiri și a puloverului bine ales, sau a feței lui pătrate, care-ți dădea încredere, și a danturii lui frumoase, care probabil le dădea foarte multor oameni impresia complet falsă de siguranță. —Stai jos, Sam, zise el, cu o voce plăcută. N-a ajuns încă toată lumea. Știi deja ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]