14,466 matches
-
lui, l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot, n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara... De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu țuică, mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmbure de vișină trasă în ciocolată, dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje ... Citește mai mult V-am spus de mult
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
lui,l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot,n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara...De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu țuică,mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmburede vișină trasă în ciocolată,dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înfloripe mormîntul făgăduinței.Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje... XXIX. ACELEAȘI, VECHI ZĂPEZI, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
român-ateu eminescian. În ce mă privește, acum, la sosirea solstițiului de iarnă al Luceafărului Eminescu, voi evoca unele momente care mi-au marcat existența și credința în El. Eram în clasa a șasea, la sfârșit de aprilie, când, într-o pauză dintre ore, un coleg ne-a spus că are o carte de poezii. Ne-a ... Citește mai mult Bădia EminescuNu cred că există vreun român, din toate locurile și toate timpurile, născut după apariția Luceafărului Eminescu pe firmamentul Literaturii Române
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
român-ateu eminescian.În ce mă privește, acum, la sosirea solstițiului de iarnă al Luceafărului Eminescu, voi evoca unele momente care mi-au marcat existența și credința în El.Eram în clasa a șasea, la sfârșit de aprilie, când, într-o pauză dintre ore, un coleg ne-a spus că are o carte de poezii. Ne-a ... XIX. NUIAUA FERMECATĂ-ULTIMUL EPISOD, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015. Tudorel începu colinda alergând din poartă-n poartă : bună ziua
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
felul ei atentă și drăgăstoasa, mai mult timp îi acordă imbecilului de Ștefan, marele detectiv. Seara când să ne bucurăm că ajungem acasă și suntem o familie, ea discuta tâmpenii la telefon. Și anii trec! Așa că, iubita Delia, iau o pauză să mă distrez nițel. Carmen se prezenta la consult. Numai că acesta, adică consultul, s-a efectuat la un hotel-pensiune, la vreo douăzeci de kilometri depărtare de orașul natal. Tandra, plină de speranțe, Carmen se dărui fără rezervă. Așa încep
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
el apoi, fixându-l iarăși. — Care? — Că voi toți știți deja multe despre acele fapte, poate chiar totul. Augustino nu reacționă de Îndată. — Îmi Închipui că ai examinat cu atenție mozaicul la care lucra meșterul, zise el după o scurtă pauză. Dante alungă o muscă ce Îi poposise pe obraz. — L-ați văzut și domniile voastre? — Colosul? Da, o dată, la puțin timp după ce Ambrogio se pusese pe treabă. Augustino nu mai adăugă nimic, așteptând ca poetul să reia discuția. Ar părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fără să răspundă. Crezi că sufletele morților ar putea fi forțate să vorbească cu viii? Și consideri că dumneata Însuți ești capabil de asta ori că ar fi În stare cineva pe care Îl cunoști? adăugă Dante după o scurtă pauză, Încercând o lovitură la nimereală. Augustino pălise. Se zgâia la ceva din spatele poetului, ca și când ar fi văzut o nălucă. Dante aruncă o privire rapidă Înapoi și descoperi că cineva Îi pândea. În momentul acela, În mod ciudat, piața era goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
versuri nu par scrise pentru ea. «Chi guarderà giammai senza paura ne gli ochhi d’esta bella pargoletta, che m’hanno concio sì che non s’aspetta per me se non la morte, che m’è dura?» Cecco făcu o pauză. — I-ai văzut ochii, messer Alighieri? I-ai privit cu adevărat? Rostise versurile pe un ton neobișnuit de dramatic, adresându-se dansatoarei. Ea Îl asculta cu luare aminte. Dante se Întrebă ce putea ea pricepe din cuvintele acelea pronunțate Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca și când amintirea acelei aventuri i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
amintiseră de un amănunt. Ambrogio, În planurile lui, reprezentase și el o mică stea cu cinci colțuri. Iar Bruno, În biserică, vorbise de un astru cvintuplu. Cecco Încuviințase din cap. Iar apoi Începu, scandând cuvintele și făcând câte o scurtă pauză după fiecare vers. « D’amor la stella ne la terza rota Allo spirto dà angoscia con sua luce Di cosa bella, che non sta remota Da lui se morte spenga sua figura.» Dante ascultă În tăcere. — Ce ai recitat? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dante Își trecu o mână peste frunte, căutând că Îndepărteze durerea Înțepătoare care, dinapoia unuia din ochi, Începuse să Îl Împungă În creier cu lama ei Încinsă. Căldura după-amiezii redeșteptase șarpele care Își făcuse cuibul În capul său. Urmă o pauză de tăcere, În timp ce toți cei de față Își treceau din nou, cu Încetineală, pergamentul, oprindu-se când peste un nume, când peste altul. Și pe rând, după ce terminau de citit, Îl fixau pe poet. Căutau un semn de Îndoială, umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
porțile și brigăzile de pompieri. În total, vreo patruzeci de oameni: prea mulți sau prea puțini, În funcție de ceea ce se Întâmpla. Străbătură În grabă strada care Îi separa de Ponte Vecchio. Uneori alergând, atât cât i-o Îngăduiau puterile, cu scurte pauze spre a-și recâștiga suflarea. — Se cunosc motivele ciocnirii? Întrebă Dante În timpul unui astfel de răgaz. — Cineva a răspândit zvonul că s-a proclamat surghiunul Împotriva șefilor de facțiuni. Cei din familiile Cerchi și Donati au coborât Înarmați, fiecare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
crede dumneata. Dar Îmi Închipui că știi. Nu pari surprins să mă vezi. — Nu. Știam că ne vom Întâlni. Și poate că acesta e locul cel mai nimerit... Cum de m-ai bănuit pe mine? Întrebă venețianul după o lungă pauză. În glasul său era o curiozitate sinceră. Parcă nu știa ce să facă, sau parcă aștepta pe cineva care să Îi acorde un sfat ori să Îi dea un ordin. Poetul Își Întoarse ușor capul, arătând spre mantia care zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de-ale noastre. Și Într-o măsură Îndestulătoare pentru a sătura lăcomia tuturor regilor din Europa și pentru a le finanța războaiele pentru o mie de ani. Pentru a Întemeia un nou imperiu... sau pentru a-l nărui. Făcu o pauză, ca pentru a se asigura că celălalt Îi Înțelesese cuvintele. — Pentru a-l chemai din nou pe pământ pe Hristos. Pentru a aprinde flacăra unei noi religii. Pentru a urca la cer și a scoate din țâțâni Înseși porțile casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la ce mă refer. Momentan, fii, te rog, de acord că, Într-o formă sau alta, totul se plătește: cu bani, cu suferință, cu felurite privațiuni - după caz. Va trebui, așadar, să suporți Întreaga istorisire Într-o singură repriză, fără pauze și, mai ales, fără posibilitatea de a părăsi terenul de joc până ce arbitrul nu fluieră sfârșitul partidei. Nu te mai osteni să Întrebi: arbitrul sunt eu. Am Încercat să risipesc starea de crispare ce se instalase În camera devenită subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atunci de-ale noastre . Cu modestia de rigoare, pot să te asigur că nu vei fi decepționat de ce-o să auzi. 5 - Personal, am investit oarecare interes pentru acest caz, din motive nu tocmai științifice, a reluat după o scurtă pauză Adam Adam. Am constatat cu amuzament că din toată tevatura despre care ți-am vorbit nu lipseau anume atingeri cu ... ei da, Închipuiește-ți... cu România și istoria ei. Nici mai mult, nici mai puțin! Acum, nu trebuie să intri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu intrasem În Paris. Pentru rigoare, m-am uitat, totuși, la ceas - gest aproape mecanic, cu care, În amfiteatru, din când În când, verificam cât mai aveam la dispoziție până la Încheierea prelegerii: Îmi plăcea mult ca semnalul sonor care anunța pauza să coincidă cu ultima mea frază și mă simțeam foarte satisfăcut dacă șmecheria Îmi ieșea la fix. Cel mai adesea Îmi ieșea. Am tresărit violent și m-am frecat la ochi, nevenindu-mi să cred ce vedeam: după ceasul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mulți văd În dumneavoastră mai mult decât un istoric, fie el și unul remarcabil. - Mai binele e dușmanul binelui, am mormăit pe jumătate nemulțumit, pe jumătate măgulit de apreciere. Instantaneu, gîndul mi s-a Întors la Amsterdam când, Într-o pauză a lucrărilor reuniunii, celebrul specialist englez În istoria antichității, Robert Blacke - o cunoștință mai veche și mai apropiată, chiar un prieten, aș putea zice -, s-a alăturat grupului În care, Încălcând regulile, Îmi fumam țigara vorbind, ei bine, da... exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
crezi. Așa... Pune-l pe masă și nu te mai mira atât: am bănuit manevra de la Început. Intenționat m-am Întrerupt și te-am urmărit atent: când te-ai ridicat, ai băgat mâna În buzunar și ai apăsat butonul de pauză. Vroiai, probabil, să nu irosești banda pe un dialog care n-avea a face cu povestea propriu-zisă, fiindcă la un moment dat trebuia să schimbi casetele, nu? Îmi Închipui că te-ai fi cerut la baie ca să rezolvi problema... Certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Anderson Îmi stimula circumstanțial spiritul ludic. Și apoi, atâta lucru mai știam și eu: ai reușit să faci o femeie să zâmbească, ai repurtat deja prima victorie. - Nu e cazul să vă faceți probleme. Când poate fi mai binevenită o pauză, dacă nu atunci când ești ocupat până peste cap? Reconfortează și crește randamentul muncii. Opt minus unu e mai mare decât opt, nu? Cine lansase această formulă paradoxală? Japonezii, chinezii, coreenii? - Chinezii, din câte Îmi aduc aminte... Într-adevăr, prin anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scoatem capetele și să-i urmărim. S-au oprit În dreptul uneia dintre ușile acelea tip hală industrială, iar glasul lui Zoran s-a auzit limpede, pentru că omul șarja teatral enunțul unei invitații ceremonioase: - Poftim, e rândul tău... A urmat o pauză scurtă, de parcă celălalt ar fi reflectat la ce trebuie să spună. - Time is money, a rostit la fel de teatral, ca și când ar fi spus to be or not to be pe scena Metropolitanului, iar În clipele următoare s-a auzit zgomotul Înfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și prin nici o metodă. Îl izbise de nenumărate ori de palmă, În speranța că miniangrenajul inert se va Îndura s-o reia din loc, Îi mișcase În fel și chip limbile, Îi Întorsese la maximum arcul (era un ceas mecanic) - pauză! Câteva zile Îl mai ținuse totuși la mână, cu nădejdea că poate-poate... iar când se convinsese că nu mai avea nimic de așteptat din partea lui, Îl aruncase furios În fundul valizei. Să zacă acolo nemernicul până la vacanță, când Îl va duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o făcuse timp de vreo trei patru ani - În orice caz, mai mult decât prevedea durata de funcționare standard a celei mai performante baterii. Când, În fine, aceasta murise, conform obiceiului, procedase la activarea bătrânului Citizen. Ghinion Însă. În lunga pauză oferită de excesul de zel al ceasului Seiko, cel cu cadran alb căpătase apucături proaste. Minusculul afișaj electronic Își făcea conștincios datoria, În schimb, cele trei limbi indicatoare ale variantei mecanice, de care se servea În mod curent pentru că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și pentru adepții lui, tocmai fiindcă tabăra cealaltă aduce În joc contraargumente În loc de contrasoluții, ceea ce este insuficient. Total insuficient. Înțelegi acum, dragul meu Învățăcel, de ce Îmi doream atât să ajung În Încăperea cu secrete de la subsol?- a reluat, după o pauză scurtă, Adam Adam. Vroiam să văd Statutul și eram convins că Îl pot găsi. Nu era o credință fără suport; mă bazam pe ceva, și acest ceva Îl reprezentau câteva antecedente din activitatea mea de istoric, pe care nu ezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a Închis ușa și s-a apucat să prepare cafele, mi-am aprins o țigară și am tras fumul În plămâni cu voluptate și simț de răspundere, cum făceam de regulă la expirarea intervalului În care Împrejurările mă obligau la pauză de viciu. Nu mă mai gândeam la Statut, cadavrul lui Fujimori și perplexitatea disperată a Evei la vederea listei de coduri Își impuseseră contondența În ierarhia preocupărilor mele. Pe moment, cel puțin. Eram curios cu care dintre ele va Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]