5,114 matches
-
îi interoghează pe toți cei care se aflau în clădire de dimineață. - Cine a fost înăuntru până acum? - Păi, cele două agente de patrulă. Apoi, doi medici și doi specialiști de la intervenție. Nu a cercetat nimeni în amănunt încă. - Și paznicul, interveni Ausonio. Dar pentru puțin timp, pentru că l-am dat afară cât de repede am putut. - Asta e bine. Alți martori? - Un îngrijitor care era pe aici încă de când am ajuns noi. - Dar nu a văzut nimic suspect, adăugă Franciscovich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în hol și făcu semn celorlalți să preia investigația. Le zări apoi pe Franciscovich și pe Ausonio lângă ieșire. - L-ați găsit pe îngrijitor? întrebă ea. Trebuie să văd urmele pantofilor săi. Ausonio făcu semn că nu: - I-a spus paznicului că trebuie să-și ducă soția la lucru. I-am lăsat mesaj că l-am căutat. - Nu vrem ca acest nenorocit să scape prea ușor, spuse și Franciscovich. Vorbeam cu Nancy și, dacă putem ajuta în vreun fel, am dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
iar celălalt cu un ten uniform și neted. Ei erau detectivii la care făcuse referire Sellitto mai devreme, iar specialitatea lor consta tocmai în acest gen de interogatorii ulterioare unei crime. - Am vorbit cu șapte oameni în dimineața aceasta. - Plus paznicul. - Niciun profesor... - ...doar studenți. Iată de ce erau supranumiți Gemenii, în ciuda fizionomiilor foarte diferite. Timpul făcuse din ei doi o echipă inseparabilă: nu te-ai fi putut înțelege cu niciunul din ei separat de celălalt. Dacă, dimpotrivă, reușeai să îi asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sachs, gândindu-se la prima regulă în cazurile de crimă: criminalul cunoaște de regulă victima. - Nimic de acest gen, după spusele studenților. - Cum a intrat criminalul în clădire? întrebă Rhyme. - Doar ușa din față e deschisă tot timpul, fu rândul paznicului de a intra în discuție. Bine, mai sunt și ușile de serviciu. Dar nu pot fi deschise din exterior. - Deci singura cale ar fi fost să treacă pe lângă tine, nu? - Da, și să se treacă în registru. Și să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în registru. Și să fie înregistrat de camera video, cu această ocazie. Sachs aruncă o privire în sus. - Rhyme, e într-adevăr o cameră, însă pare că obiectivul nu a mai fost curățat de secole. Se adunară toți în jurul biroului paznicului. Acesta apăsă pe câteva butoane și dădu drumul casetei. Bedding și Saul îi recunoscură cu ușurință pe cei șapte din interogatoriile de mai devreme. O persoană însă din cele ce apăreau pe casetă nu fusese prezentă la interogatoriu: un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Pe monitor se putea vedea, în ciuda imaginii neclare, cum se semnează în registru și cum dispare grăbit în interior. - Acum îți aduci aminte de el? întrebă Sachs. - Nu pot să fiu atent la toți cei care intră aici, se apără paznicul. Eu trebuie doar să fiu sigur că se trec toți în registru; apoi pot să intre. E tot ce trebuie să fac eu. Treaba mea e mai mult să nu părăsească clădirea cu lucruri care nu le aparțin. De asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să fiu sigur că se trec toți în registru; apoi pot să intre. E tot ce trebuie să fac eu. Treaba mea e mai mult să nu părăsească clădirea cu lucruri care nu le aparțin. De asta mă numesc și paznic. - Măcar avem scrisul lui, Rhyme. Și un nume, deși probabil fals. Pe ce rând e scrisul lui? întrebă Sachs apucând cu mănușa de latex registrul. Derulară încă o dată caseta de la început. Criminalul fusese a patra persoană care semnase registrul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spuse Rhyme. Nouă persoane trecuseră pe la poartă și completaseră datele: opt studenți, între care și victima, și criminalul. - Au semnat nouă persoane, Rhyme. Dar pe foaia de registru, apar doar opt nume. - Cum s-a întâmplat asta? întrebă Sellitto. - Întreabă paznicul dacă e sigur că făptașul a semnat în registru, șopti Rhyme în telefon. Poate doar s-a prefăcut. Sachs reluă întrebarea cu voce tare. - Da, chiar s-a semnat. Am văzut. Poate nu m-oi uita eu mereu la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost văzut semnând condica de intrare în clădire. Da? - Înțeleg. Și vrei să analizez scrisul? - Problema e că scrisul nu prea există. - A dispărut? - Exact. - Ești sigur că suspectul nu s-a prefăcut doar că scrie? - Foarte sigur. Avea un paznic care a văzut cerneala pe hârtie. - Și chiar nu se mai vede nimic acum? - Nimic. Se auzi râsul lugubru al lui Kincaid. - Inteligentă mișcare. Deci nu există nicio urmă lăsată, pentru că cineva a scris peste locul gol și probabil a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai ales că existau câteva asemănări fizice între cei doi. Și vârsta era cam aceeași. Permisul fusese bineînțeles anulat, dar persoana cu care Sellitto stătuse de vorbă avertizase că putea fi ușor folosit pentru a trece prin diferite locuri. Când paznicii sau polițișii văd logo-ul nostru, nici nu se mai uită după nume sau după poză. După ce se încheie conversația, Rhyme spuse către Cooper: - Caută-l totuși pe Saferstein în VICAP și NCIC. - Bine. Dar de ce? - Așa, pentru orice eventualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
producea acesteia o puternică senzație de claustrofobie, senzație care oricum nu o părăsise cu totul după episodul cu panica de la Cirque Fantastique. Nu-și găsea astâmpărul, mișcându-se tot timpul de colo-colo prin cameră. Ușa de fier se deschise, iar paznicul lui Constable lăsă prizonierul să intre, încătușându-i mâinile în față. Apoi închise ușa cu zgomot și se întoarse pe coridor să aștepte. - Nu ți-a mers, fu primul lucru pe care i-l spuse Grady. Vocea îi era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ureche, desigur. Un agent care a împușcat accidental un suspect care încerca să evadeze? O formalitate. Totuși, era vorba despre o crimă și necesita un raport complet de la Biroul de Incidente Armate, precedat de o investigație și un proces. Un paznic le verifică legitimațiile, și îi conduse printr-un labirint de coridoare până la subsol. Într-un final, ajunseră la o bandă de culoare galbenă purtând însemnele poliției, în fața unei uși. Tot acolo, găsi un detectiv stând de vorbă cu o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Era acolo. Cu ochii deschiși. Era mort. Vocea îi era foarte ridicată. - Adică, tot capul... era plin de sânge. I-am văzut... i-am văzut rana! Ai văzut iluzia unei răni, comentă Sachs acru în sinea ei. Detectivul spuse: - Toți paznicii au fost anunțați. Dar coridorul ăsta nu poate fi încuiat. Imediat ce ușa a fost închisă, a putut să se ridice și să umble liber. Chiar acum, ar putea fura o nouă mașină sau ar putea fi în metrou spre Queens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
își amintească. Oferiră, într-un final, câteva detalii. Oricum nu prea contează, gândi Sachs. Sigur s-a schimbat de haine între timp. Privi în jurul ei la sutele de coridoare înguste și întunecoase, dispuse în toate direcțiile. Văzu zeci de siluete. Paznici, îngrijitori, polițiști... Sau poate chiar pe Magician, deghizat în vreunul din ei. Dar pentru moment, lăsă urmărirea în mâinile celorlalți și se întoarse la munca ei: investigarea locului crimei care se presupunea a fi doar o formalitate, dar între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
amenință el cu puternicul lui accent. Chiar o voi face. - Cumpăr bilet, spuse ea. - S-au vândut toate. Și chiar dacă ați cumpăra unul, tot nu ați avea voie să intrați aici. Vă conduc afară. O escortă până la ușa principală, unde paznicii își făceau acum treaba. Ajunsă afară, se opri și îndreptă mâna peste umărul tânărului, spre o rulotă pe care era scris „Casa de bilete”. - De acolo îmi pot cumpăra bilet? Angajatul îi zâmbi sarcastic. - De obicei, la asta se referă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
așa cum am spus, nu mai există bilete. Va trebui să o sunați pe secretara domnului Kadesky dacă vreți să îl întrebați ceva. După ce tânărul dispăru înapoi în cort, Kara așteptă câteva secunde și porni decisă spre intrarea angajaților. Îi zâmbi paznicului, care îi zâmbi la rândul său, privind doar în treacăt către centura ei, unde acum avea ecusonul angajatului francez sau canadian, pe care reușise să-l sustragă cu ușurință atunci când arătase spre acea rulotă și pusese întrebarea despre casa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe Kara înăuntru să aștepte întoarcerea producătorului. Îi înmână Karei un permis pentru a pătrunde în zona lojelor pentru VIP-uri și apoi plecă, motivând că mai avea câteva lucruri de terminat, dar promițându-i Karei că va da dispoziții paznicilor să îl anunțe pe domnul Kadesky că era căutat încă de când avea să intre. Croindu-și drum spre loja în care avea loc, îi sună pagerul. Se uită repede să vadă cine o căutase și scoase un geamăt profund. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aceia față de care se revolta Constable în cadrul alocuționilor sale săptămânale de la Sfatul Patrioților și pe website-urile secrete, frecventate de mii de cetățeni cu „gândire dreaptă” de pe tot cuprinsul țării. Constable se ridică, păși către ușă și privi din nou afară. Paznicii nu aveau nici cea mai vagă idee despre ceea ce tocmai se petrecuse în camera de interogatoriu. Prizonierul își dădu seama că are nevoie de o armă sau de ceva asemănător și luă din cămașa însângerată a avocatului un creion mecanic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe care o conducea pe poarta de serviciu a cortului care găzduia Renumitul la Nivel Mondial, Medaliatul Internațional, Aclamatul și Criticatul Cirque Fantastique. Parcă sub eșafodul cu loje, coborî și încuie portiera. Nimeni dintre muncitorii din spatele scenei, polițiștii și numeroșii paznici nu îi acordă vreo atenție lui sau ambulanței. După sperietura cu bomba de mai devreme, era perfect normal ca un vehicul de urgență să fie parcat acolo - perfect natural, cum ar spune un iluzionist de profesie. Priviți, Onorată Audiență, priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în cort, își găseau locurile, umpleau lojele și arena, transformându-se lent din indivizi în creatura aceea care se numește public, în care întregul devine foarte deosebit de părțile sale componente. Metamorfoza... Kara își luă ochii de la priveliște și opri un paznic: - Aștept de ceva vreme. Ai idee când revine domnul Kadesky? Este foarte important. Nu, nu știa și nu știau nici ceilalți doi oameni pe care îi întrebase. Aruncă încă o privire ceasului de la mână. Îi veni în minte imaginea mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aceea am știut ce am de făcut și cum anume aveam s-o fac. Era ușor să dau de lamele de ras: în ciuda hainelor mele zdrențăroase și nespălate, înfățișarea mea era încă suficient de respectabilă pentru a-l convinge pe paznic că putea avea încredere în mine în privința lor: am pretins, printre altele, că aveam nevoie de un bărbierit zilnic pentru a-mi căuta de lucru. Avea să fie mai greu să cumpăr borcanul: în momentul acela nu aveam absolut nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sticlă spartă. Apucîndu-se cu vîrful degetelor de țigle, se cățără pe zid, sub geamul cu zăbrele al toaletei. După ce se ridică pe marginea de ciment, se tîrÎ În genunchi printre bucățile de sticlă. În anul care trecuse, fără ca grădinarul și paznicul de noapte să știe se cățărase pe zid de multe ori, scoțînd de fiecare dată cîteva bucăți ascuțite de sticlă. Se aplecă peste margine și sări printre crengile Întunecate ale cedrului din spatele chioșcului de vară. În fața lui se Întindea grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și brusc foarte obosit, Jim ajunse la punctul de control Înconjurat cu un gard de sîrmă ghimpată de pe Avenue Foch. Străzile nu mai erau atît de aglomerate, dar cîteva sute de chinezi și europeni stăteau la coadă ca să treacă de paznicii japonezi. Un Buick proprietate elvețiană și un camion pe motorină al guvernului francez de la Vichy treceau printre porți. De obicei, pietonii europeni s-ar fi așezat În fruntea cozii, dar acum Își așteptau rîndul printre hamali de ricșe, și țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim deveni dependent de această patrulă japoneză pentru a-și procura hrana. Tot mai multe case de pe Columbia Road erau ocupate de militari și civili japonezi. De cîteva ori, cînd se apropiase de vreo casă părăsită, Jim fu alungat de paznicii chinezi. Într-o dimineață, soldații japonezi nu-și mai făcură apariția. Jim așteptă răbdător În grădina casei, În spatele Country Club-ului american. Încercînd să-și potolească foamea, rupse crenguțe din boschetul de rododendron, gata să aprindă focul lîngă piscina goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
figură de american sau de englez. Fuseseră oare trimiși cu toții În lagărele din Japonia? Apoi, În timp ce mergea pe bicicletă pe Nanking Road, fu depășit de un camion militar. Un grup de bărbați cu părul blond, În uniforme britanice, ședeau În spatele paznicilor. — Grăbește-te, băiete! Hai, mai cu viață! — Mai repede, băiete! Nu putem să te așteptăm! Jim se Încovoi deasupra ghidonului, iar picioarele i se Învîrteau cu repeziciune repede pe pedale. Soldații strigau și Îi făceau semne cu mîna, bătînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]