5,851 matches
-
la o vârstă fragedă au lăsat în memoria copilului de atunci amintiri de neșters. Pentru ele a venit acum bărbatul în toată firea, să le reconstituie, să le recupereze din pulberea timpului, să le retrăiască afectiv, să le imortalizeze pe peliculă foto și video. Casa bunicilor, cu acoperișul de stuf ca o căciulă prea mare, cu ferestre mici ca niște ochi osteniți și triști, așa cum o păstrează în memorie, nu mai există. Din rațiuni greu de înțeles și de acceptat una
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Ioan Hlinka Începutul unei vieți artistice „Pasiunea pentru lectură mi-a adus liniște sufletească, deconectare și bucure. În momentele cele mai interesante sau de cumpănă ale vieții mele, mă refugiam în lectură. Cu ochii minții vedeam aievea, ca pe o peliculă de film tot ce citeam. Imaginația, atunci când mă opream din citit, continua să mă ducă mai departe la visare, la rezolvarea în manieră personală a acțiunilor din cartea ce o aveam în mână. Visam cu ochii larg deschiși și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la un moment dat țin minte că am și adormit. Dacă pe vremea lui Ceaușescu eram în stare să îndur frigul cumplit din sala de cinema pentru a mă delecta cu filmele regizorului rus, acum, chiar confortabil instalat în fotoliu, pelicula mi se părea un supliciu. Între timp, ochiul meu se schimbase, fusese obișnuit, prin intermediul televizorului, cu o altă dinamică a imaginilor. În era videoclipului generalizat (pe carel vezi nu numai pe canalele muzicale, dar și la reclame, știri sau chiar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
proustiană. Cred că e un semn al înaintării în vârstă, dacă nu chiar - mai fără menajamente spus - al apropierii de bătrânețe. (Paginile de jurnal trebuie să fie lamentative, nu?) Pe canalul meu preferat de filme, Cinemax, am nimerit peste o peliculă pe care am recunoscut o imediat. Asta, deși o văzusem o singură dată, în urmă cu vreo șaisprezeceșaptesprezece ani. Știu că sună ridicol, dar pentru mine acum vreo șaisprezeceșaptesprezece ani însemna o cu totul altă viață, caremi pare tot mai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să nu-l vrea să-l vrea cu atâta patimă, încât nu mai e loc pentru putință... El vrea, de regulă, să fie un fel de Bergman și Tarkovski la un loc și cu ceva Fellini pe deasupra. Nu există destulă peliculă la noi în țară (era să zic în sat la noi !) pentru câte viziuni vizitează fruntea regizorului român. Viziuni, nimic mai puțin : nu povești, nu conflicte, nu încâlceli dramatice. Regizorul român vrea viziunea convulsivă aut nihil. Cu asta din urmă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spectatori de la lansare în februarie 2002 , cu un Premiu al Publicului la Festivalul de la Paris, o cronică elogioasă în foarte influentul săptămânal american Variety (Biblia industriei de film de peste Ocean) și cu perspectiva unei distribuiri pe marile ecrane din SUA, pelicula lui Nae Caranfil a fost propusă să reprezinte România la preselecția Oscarului pentru film străin de anul viitor. Nu este o nominalizare, cum greșit se înțelege la noi ; în fiecare an, toate cinematografele lumii trimit un titlu considerat reprezentativ pentru
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cenzura ideologică, dar nu cred că i ar strica o formă de cenzură comercială. Evident, nu în cazul filmelor de autor, ci în cazul celor de serie : în cazul primelor operează oricum, cu succes o cenzură a publicului... Obișnuit cu pelicule care nu pun probleme, doritor de divertisment facil (cu atât mai doritor cu cât televiziunile i-au inoculat acest format de evaziune !), publicul românesc nu este încă (și îmi măsor cuvintele !) la înălțimea propunerilor venite din partea cineaștilor adevărați. Avem, cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
au băgat atâtea fitile (de scenariu) ! Iată o operă care, ca și Balanța lui Pintilie, ne pune în fața unui posibil dacă : dacă Realitatea n ar fi atât de absurdă, atât de copleșitor de cinematografică, ea nu s-ar povesti pe peliculă ! Un film care debutează vitriolant și care sfârșește amar, alienant și alarmant. Verva de dialoghist a lui Daneliuc n-a fost parcă niciodată mai detonantă. Cât despre actori, e de ajuns să spunem că Cecilia Bârbora e perfectă și că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în caz că lucrurile care se spun în film mai au vreo importanță... Ceea ce nu este evident. După cum nu este deloc evident de ce, în anumite momente, actrițe cu rol mai degrabă decorativ în economia filmului se despoaie brusc și uneori repetat, cadorisind pelicula cu planturoasa lor nuditate. Sau de ce alteori, într-o scenă destul de simplă, cei trei actori se apucă să vorbească în același timp, iar aparatul să se rotească, să se rotească... într-un mod care amintește de o scenă din Cătălina
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Leneș. Ce frumos sună acest cuvânt, Estetleneș ! (Ușor maghiar, nu găsiți ?) Căderea tovarășei arhitect (Florian Potra, despre O lumină la etajul zece, 1987) Regizoarea reușea (involuntar ?) un lucru paradoxal : acela de a face lumea bună și fostă care îi popula peliculele mai vie, mai atrăgătoare și mai simpatică decât cealaltă lume (mai nouă !), care i se opunea lumea bunilor comuniști (ilegaliști, activiști etc.). Cel puțin aceasta era impresia mea în fața filmelor sale : ”figuranții” nu erau boierii, ci acele figuri înțepenite rostind
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Cel puțin aceasta era impresia mea în fața filmelor sale : ”figuranții” nu erau boierii, ci acele figuri înțepenite rostind sloganuri de mucava Odată dispărută această opoziție fecundă, ce descoperim ? Dacă ar fi să ne luăm după Aici nu mai locuiește nimeni pelicula văzută săptămâna trecută pe TVR1 și precedată de o fără precedent conferință de presă la care critica părea strânsă mai curând la un five oclock, iar realizatorii filmului nu conteneau să spună cât de extatică a fost experiența lucrului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fost o plăcere să stea de vorbă orice politolog Domnul Nicolaescu a fost modest atunci când și a intitulat filmul Oglinda : s-ar fi cuvenit să se numească Oglinda lui Antonescu într-atât figura sa domină filmul, și ca metri de peliculă, și ca intensitate ; celelalte personaje sunt episodice, dau apă la moară vorbelor sale (vezi Maniu Ștefan Radof, convingător, la fel ca Șerban Ionescu Pătrășcanu). Falsă frescă istorică pentru reabilitarea unui personaj controversat, Oglinda îi lasă la pământ pe toți, în afară de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vreo publicitate (fiind vorba despre filmul unor debutanți, ar fi avut nevoie, mai mult decât alții, de sprijin) ; dimpotrivă. Chiar dacă povestea încape într-o cutie de chibrituri, există mai multă tensiune și mai multă morală în ”filmulețul” acesta decât zece pelicule ”serioase” la un loc ! Marfa și banii e genul de film care îți rămâne în minte mult timp după ce l-ai văzut. în economia viitorului, pariez pe Cristi Puiu cu ambele mâini. Un road-movie imobil Occident este debutul în lungmetraj
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dă impresia în astfel de momente că e făcut pentru galerie Cu aceste rezerve, Trenul vieții trebuie privit însă ca un posibil model pentru cinematograful românesc rămas de căruță, incapabil să dea la iveală filme, și nu eseuri ! Faptul că pelicula lui Mihăileanu a cunoscut succes la Festivalul de la Veneția din acest an (unde a primit, de altfel, și premiul FIPRESCI) și că el s-a aflat la un moment dat într-un top săptămânal al primelor zece filme în box-office-ul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Artiști emeriți”, când nu artiști ai poporului, aceștia au ridicat crima de stat la rangul uneia dintre artele frumoase ; în orice caz, au ridicat-o la rangul de film. Reconstituirea lui Calotescu nu e Cinema, e doar propagandă turnată pe peliculă, în scop (care, nu-i așa, scuză mijloacele) didactic. Dar, în didacticismul său rudimentar, poate suplini un scurt curs de leninism-stalinism (versiunea Beria). Iar paradoxul face ca astăzi să avem nevoie de paranteze explicative, de contextualizări, de analize și eseuri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
întrevadă ; nu este vorba doar despre limitele filmului ca instrument de investigare și, cum ziceam, de trezire a conștiințelor (nu poți trezi ceva ce nu există !) ; este vorba mai ales despre faptul că, în ciuda experimentului ratat, rămâne o urmă pe peliculă, iar acea urmă este (tot) film. Ba chiar este Film ! Practic, Solomon ratează acolo unde Calotescu reușește în a manipula silind Realitatea să se muleze după un calapod. Contează mai puțin că filmul lui Calotescu e toxic, iar cel al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o poate schimba preț de câțiva ani hai, decenii și în condiții de totală lipsă de libertate. Dar paradoxul rămâne și ar merita investigat (în alt film). Documentarul lui Alexandru Solomon reprezintă unul dintre cele mai inteligente filme (documentare și pelicule de ficțiune reunite) făcute în România. Este o investigare a istoriei făcută cu armele filmului, un fel de imagine contra imagine. Din această confruntare spectatorul nu are decât de câștigat. Nu-l ratați ! Duru-duru 15, în regia lui Sergiu Nicolaescu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Ambasadori, căutăm patrie = un haloimăs, un talmeș-balmeș din care nu înțelegi nimic (nu în ultimul rând din cauza sunetului așa cum am mai spus cândva, filmele românești ar trebui subtitrate toate în limba română !), o pierdere de timp, de bani și de peliculă. Singurii care se salvează sunt actorii toți foarte buni, cu o mențiune specială pentru Mircea Rusu. în asemenea condiții de austeritate estetică (ca să nu-i zicem pauperitate), debutul lui Titus Muntean, Examen, poate părea excepțional. Nu este ; e doar un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
destinul celor implicați în nașterea ei. Semnificativ, filmul începe cu o înmormântare, iar prin a doua jumătate mai avem parte de una. O actriță (a cărei importanță în economia filmului trebuie intuită) moare arsă pe scenă, un alt incendiu distruge pelicula ; totul e teribil de trist, ba chiar funebru. Tonul e crepuscular. Dar e mai mult decât trist, funebru și crepuscular : e inconsistent. Povestea lui Grigore Ursache (Marius Florea Vizante), un tânăr cu ceva bani și cu multe vise care se
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Mircea Dumitrescu există Tudor Caranfil, rapel insistent al evidenței că un critic de film, pentru a intra în vizorul opiniei publice, trebuie să fie un excentric, puțin apucat, puțin dus. T. Caranfil a avut și o emisiune de televiziune, Vârstele peliculei, care era cum era, dar măcar era (astăzi, în audiovizualul românesc, nu mai există nici o emisiune de cultură cinematografică pe canalele generaliste !). Pentru a pricepe suceala lui Caranfil-pŁre, e suficient să vă spun că nu-l gustă pe Bresson, în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
plină de bune intenții și de o cinefilie clocotitoare, dar, tocmai din această cauză, anecdotic vulgarizatoare și kitsch ; i-am sugerat atunci venerabilului critic, într-un articol publicat în LA&I care se chema, cam sub centură, Vârstele (înaintate) ale peliculei, să lase baltă emisiunea, să se ducă-n Cișmigiu și să joace table. Pe urmă, intrând eu însumi în branșă, m am tot întâlnit (inevitabil) cu Caranfil, în special la festivaluri. Nu mi-a reproșat obrăznicia până de curând, anul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
atunci) când are de dus război cu toată lumea ; nu mă convinge, dar berbecia lui impune respect. Când scoate un ditamai tom ca acesta (Dicționarul universal de filme are 765 de pagini, în format manual) și mai recurge și la cotarea peliculelor, după modelul Maltin, de la zero la cinci (Con Air are zero, Some like it hot are cinci OK, OK, dar Moulin Rouge al lui Luhrmann are una, iar Pay it Forward al lui Mimi Leder are trei !), e clar că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
un click, la un tezaur uman inestimabil : felul cum se mișcau, se-mbrăcau, apoi vorbeau etc. moșii și strămoșii noștri. Un întreg univers antropologic ce n-ar mai trebui reconstituit, pentru că el s-ar constitui, din umbre mișcătoare înregistrate pe peliculă, în orice moment al prezentului vizionării lui... Nu este vorba despre nici o utopie ; dacă spectatorul de azi nu mai are răbdare să contemple arta înmagazinată într-un film de-acum 70-80 de ani, poate că ar putea încă să fie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
existat cinematograf în Evul Mediu... Noi, din păcate, nu mai avem acces la Evul Mediu, Antichitate ș.a.m.d. decât prin texte ; dar, dacă am echivala toate aceste vârste istorice cu cinemaul, le-am putea regăsi pe toate păstrate pe peliculă. Pe cinemagia (www.cinemagia.ro) mai precis, pe forumul de discuții , filmele vechi sunt aproape inexistente. Nu apar în propoziții decât foarte rar, și atunci pentru a fi demolate. Vechi înseamnă aici deja Welles, Bergman sau Fellini. Tânăra generație, neliniștită
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dar, la sfârșit, unul dintre tineri moare în urma încăierării tot mai ”veridice”. Adresa contestatară a poveștii era evidentă, fapt care a atras după sine scoaterea filmului de pe ecrane și transformarea Reconstituirii (tot) într-un ”film-cult”, cel mai cunoscut exemplu de peliculă politic-subversivă din cinematograful românesc ! Și trebuie spus că, revăzut astăzi, la aproape 40 de ani de la premieră, filmul lui Pintilie șochează prin directețea cu care ataca sistemul în părțile sale ”moi”, inteligent și fără menajamente, în condițiile în care cenzura
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]