3,131 matches
-
a reținut câteva nume de localități, șarpele de fier s-a oprit scoțând aburi pe nări, scrâșnind din dinți și aprinzând scântei În șina de cale ferată. Ochenoaia, cu juvaeru’ de mână și cu un bagaj apreciabil, a coborât pe peronul micuței gări din târgul Vasluiului și s-au Îndreptat spre sala de așteptare. Cu statura sa Înaltă, Victor i-a reperat imediat și a ieșit Înaintea lor, și-a pupat diamantul pe obraji, a privit cu Înțelegere În ochii obosiți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
opri în plin vânt și ochii i se inundară de lacrimi. Sau poate că era de la praf. Următorul autobuz către Yazd pleca într-o oră și stătu în autogara golită, holbându-se pe pereți. Bău un ceai pe aproape, luă peronul în lung și în lat, apoi ațipi și se visă pe platforma dakhma-ului de la răsărit, ca și cum ar fi stat pe cadranul unui ceas fără limbi. Nu își mai amintea când intrase pe Poarta morților și nici ce făcuse cu trupul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să te supui, că aici sânt o mulțime de oameni. Fel de fel. Nu te lua după unu și după altu. Țu de jupân să știi. Ce ți-o spune el e sfînt! M-ai auzit? Stere privise mulțimea zgomotoasă, peroanele înalte și locomotivele învăluite în nori de aburi. Și când au ieșit afară și au dat cu ochii de clădirile cu caturi, luminate de soare, s-au oprit o clipă în loc. Ce de vreme trecuse! Ce știuse el? Păzise oile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tuns, ras și frezat, "La șicul elegant", croitorie, pardesie, paltoane, fracuri, nunti,-botezuri, "Tricolorul", ceaprazărie, șepci, uniforme pentru C.F.R., Poștă, vin și acasă, "La italianu", tocilărie, ascutim brice, foarfeci și lame de ras și "La vapor" cafea, zahăr, simigerie. Înspre peroanele gării, pe aceeași parte a ieșirii, se înălța o casă cu trei etaje, ale căror balcoane atârnau deasupra șinelor de fier. La parter, sub frontonul de piatră mâncată, se puteau citi în niște jgheaburi de tablă, scrise cu litere de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nicu-Piele era vesel în ziua aia. Ciupise niște gologani de cu dimineață sau, cum spunea el, făcuse piața într-un tramvai. La Gara de Nord s-a oprit cu ăl bătrân, unde era înghesuială mai mare și loc prielnic de ușurat gorobetii. Peroanele, ticsite de pasageri care așteptau plecarea trenurilor. Unii atunci soseau: gogleți de la Galați și de la Brăila, încărcați cu geamantane. Se cunoștea că sânt din provincie. Aveau fete speriate și se uitau uluiți în dreapta și-n stânga. Nu cunoșteau. Trăsurile așteptau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-a zis nu. Pungașii au pus mâna pe valize. Scumpă marfă! Din piele de porc, cu catarămi de aluminiu. Le-au pus pe spinare și-au mers spre ieșire, unde așteptau birjarii. În urmă, pășea liniștit mușteriul, lovind pietrele peronului cu bastonul. Mergea ușure-lușurel. Hoții au mărit pasul. Barosanul abia se ținea după ei. - Mai încet, că vă pierd! gâfâia. Ei, de unde... Când să treacă piața gării, o dată s-a uitat codoșul la Nicu-Piele. -Acu! Au zbughit-o amândoi, unul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ușor îngâmfat. — Întotdeauna e bine să-ți planifici ce faci mai departe. Păzea că vin nenorociții. Abia aștept să joc un tânăr armăsar malefic după Regina duhurilor - scuze, drăguților, Regele. Îmi aruncă o privire pe furiș. Traversarăm York Way către peronul stației King’s Cross, unde, în fața magazinelor WH Smith 1 și a barurilor unde se vând burgeri mișunau copilași care ieșiseră în oraș, cerșetori cu căței pricăjiți cu sfori pe jumătate roase la gât, polițiști săritori, turiști dezorientați, vânzători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai calm și mai liniștit. Unde cozile la autobuz nu se transformau în încăierări și unde, da, trenurile chiar circulau conform programului. Nicăieri nu se simțea Baruch Kishon atât de bine ca în Elveția, unde puteai să iei prânzul pe peronul gării și să îți fixezi ceasul după trenuri. De aceea a simțit doar încântare când Guttman i-a pomenit de Geneva în acel lung și dezlânat monolog pe care i l-a ținut la telefon duminica trecută. Un telefon care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu ușa, DOAMNA CU VIOLONCELUL se oprește la mijloc și se întoarce ușor spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Și cu violoncelul ce facem? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE Poem în două părți Personaje: CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ȘEFUL GĂRII CASIERUL HAMALUL IOANA Decor: peronul unei gări după ploaie. PARTEA I Pe scenă e semiântuneric. În stânga scenei, într-un fotoliu-leagăn, stă ȘEFUL GĂRII. În timp ce spectatorii își ocupă locurile în sală, ȘEFUL GĂRII se leagănă ușor și fumează. După ce sala se liniștește, personajul se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e semiântuneric. În stânga scenei, într-un fotoliu-leagăn, stă ȘEFUL GĂRII. În timp ce spectatorii își ocupă locurile în sală, ȘEFUL GĂRII se leagănă ușor și fumează. După ce sala se liniștește, personajul se ridică și începe să se plimbe ușor de-a lungul peronului. Privește în sală și se adresează sălii în chip de prezentator. ȘEFUL GĂRII: Totul a început într-o după-amiază de toamnă, după ploaie. Îmi amintesc bine că am ieșit cu toții afară, ca să vedem cum arată aerul după ploaie. Bruno stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el... Treptat scena s-a luminat până la iluzia unei după-amieze blânde. Peronul e încă ud. De pe acoperișul gării se scurg picături de apă. Impresia unei ploi repezi, care tocmai a trecut, și a soarelui care a ieșit din nori de câteva minute. Pe acest fond calm și relaxat apare CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scurg picături de apă. Impresia unei ploi repezi, care tocmai a trecut, și a soarelui care a ieșit din nori de câteva minute. Pe acest fond calm și relaxat apare CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE. Este ușor neliniștit, parcurge de câteva ori peronul dintr-un capăt în altul, se oprește, încearcă să ghicească sensul lucrurilor, își reia mersul agitat. În sfârșit, observă ghișeul deasupra căruia scrie CASA. Se apropie de CASIER, care se joacă netulburat cu zarurile pe banca din fața ghișeului. CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
grozav, chicotește.) CASIERUL: Chiar nu aveți bagaje? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu am! Nu am! Detest bagajele! CASIERUL (Mirat la culme): Și atunci... de ce vreți să luați trenul? (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE nu-i răspunde; surescitat, își reia plimbarea de-a lungul peronului; ȘEFUL GĂRII privește în gol; CASIERUL își reia jocul cu zarurile; HAMALUL își ia alt fir de iarnă.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Revine, ușor calmat.): Vreau un bilet până la stația următoare! (Implorator.) Îmi puteți da un bilet până la stația următoare? CASIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Geme ușor, cu fața acoperită de mâini.): Eu sunt... Eu sunt... Da! Sunt călător prin ploaie! HAMALUL (Își pierde mințile pentru câteva secunde; se trântește în genunchi, se târâie, lovește ca pumnii în lespezile peronului.): Nu se poate! Nu se poate! ȘEFUL GĂRII (Face ocoluri largi, nu îndrăznește să se apropie de grupul celor trei; totuși, se repede la HAMAL bruscându-l.): Taci! Taci! (Se retrage din nou. Se va reașeza în fotoliul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sfârșit. Știam eu c-o să se sfârșească. CASIERUL: Dar... gândiți-vă... Puteți rămâne foarte bine aici, Vor putea discuta atâtea lucruri.. Deasupra magaziei este o cameră... Aici e chiar... bine... Serile sunt lungi și frumoase... HAMALUL: Vom sta pe acest peron, vom vorbi despre nori, despre iarbă... Nu vreți un fir de iarbă, domnule? (Se caută prin buzunare și scoate un fir de iarbă.) Iată! Vi-l dau de tot. Încercați să-l țineți între dinți... Vă veți simți mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul! Canalii... (IOANA apare în stânga peronului, se apropie de stâlpul de peron și începe să sune din clopot; după ce sună de câteva ori, furioasă, iese; personajele își îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre IOANA.) HAMALUL (Privind în urma IOANEI.): Ha! Până la urmă totul se va transforma... într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul! Canalii... (IOANA apare în stânga peronului, se apropie de stâlpul de peron și începe să sune din clopot; după ce sună de câteva ori, furioasă, iese; personajele își îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre IOANA.) HAMALUL (Privind în urma IOANEI.): Ha! Până la urmă totul se va transforma... într-o poveste frumoasă... ȘEFUL GĂRII (Furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plimbă, vizibil încurcat în dorința sa de a începe o discuție; între timp s-a înserat ușor și continuă să se însereze.) ȘEFUL GĂRII (Se plimbă; după un timp.): S-a înserat... (Încep să aprindă, unul câte unul, felinarele de pe peron.) Aici se înserează al dracului de repede... (Pauză; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE își ridică, o clipă, privirile spre ȘEFUL GĂRII, apoi se face ghem în colțul băncii.) ȘEFUL GĂRII (Plimbându-se de-a lungul peronului, făcând mișcări de dezmorțire a oaselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aprindă, unul câte unul, felinarele de pe peron.) Aici se înserează al dracului de repede... (Pauză; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE își ridică, o clipă, privirile spre ȘEFUL GĂRII, apoi se face ghem în colțul băncii.) ȘEFUL GĂRII (Plimbându-se de-a lungul peronului, făcând mișcări de dezmorțire a oaselor.): Se va face frig... aici se face al dracului de frig peste noapte... (Pauză; fiecare își continuă jocul.) ȘEFUL GĂRII: Am să vă aduc o pătură... Dacă o să vi se facă frig, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acoperișul acesta roșu... începe să curgă, începe să alunece încet... peste pereți... peste uși și peste ferestre... Se lasă în jos, ca un animal pe care îl dor genunchii, ca un animal obosit... Priviți, domnule, priviți aici, această lespede... acest peron lung... fiți atent, domnule... (Se lasă în genunchi și ciocănește ușor în peron, apoi ascultă fascinat cu urechea lipită de piatră.) Auziți? Auziți cum sună? Domnule! Acest peron e mai subțire decât o foaie de hârtie! E atât de subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
uși și peste ferestre... Se lasă în jos, ca un animal pe care îl dor genunchii, ca un animal obosit... Priviți, domnule, priviți aici, această lespede... acest peron lung... fiți atent, domnule... (Se lasă în genunchi și ciocănește ușor în peron, apoi ascultă fascinat cu urechea lipită de piatră.) Auziți? Auziți cum sună? Domnule! Acest peron e mai subțire decât o foaie de hârtie! E atât de subțire, încât mă tem uneori să nu-l înfășoare vântul... ca pe un cearceaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
genunchii, ca un animal obosit... Priviți, domnule, priviți aici, această lespede... acest peron lung... fiți atent, domnule... (Se lasă în genunchi și ciocănește ușor în peron, apoi ascultă fascinat cu urechea lipită de piatră.) Auziți? Auziți cum sună? Domnule! Acest peron e mai subțire decât o foaie de hârtie! E atât de subțire, încât mă tem uneori să nu-l înfășoare vântul... ca pe un cearceaf... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Ascultă tot mai amuzat; din când în când are scurte iluminări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tot ce facem... (Moment de extaz; își revine după câteva zeci de secunde.) Dar ce voiam să vă spun? Peste noapte puteți dormi acolo, în camera de la etaj. Veți fi singur, în tot etajul, veți putea privi de acolo... tot peronul... și chiar mai departe, toată câmpia... E o cameră frumoasă, domnule. Foarte frumoasă. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Mulțumesc, dar prefer... să rămân aici. ȘEFUL GĂRII: O, nu! Ar fi... nu, nu! Știți, n-ar trebui să ne lipsiți de această bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ca după patruzeci de ani, în sfârșit... să întâlnești, totuși... nu-i așa, un călător prin ploaie, unul adevărat... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Mulțumesc, domnule... Dar, știți, aș vrea să rămân aici pentru că vreau să aștept... ȘEFUL GĂRII: Cum, aici, pe peron, toată noaptea? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Știți, aș vrea să aștept ploaia. ȘEFUL GĂRII: A! Asta era! O! Desigur... Deși... În sfârșit... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aș vrea să-mi lăsați și leagănul... Am să stau în leagăn și am să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ȘEFUL GĂRII începe să se miște tot mai violent, lovește în pereții gării, deschide toate ușile și ferestrele, se arată, strigând, la ferestre și se ascunde, în plină bufonerie, după uși și după ferestre, la sfârșit începe să arunce pe peron scaunele din sala de așteptare.) Gata, gata trebuie să-i facem loc, să-l facem să aibă loc, o să-l doară picioarele... Ha! Să-i facem loc, na, așteaptă ploaia, na, ia și așteaptă ploaia... Aruncă scaunele unul câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]