9,829 matches
-
nr. 1535 din 15 martie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN MIJLOCUL ORAȘULUI Ninge peste mine cu fulgii amintirilor în mijlocul orașului drag, pată de culoare a existenței mele. Știai că țurțurii de argint de la fereastra ta se topesc cu... suflul iubirii? Cad picături, lacrimi neșterse de dor în cupă galbenă a revederii noastre. VERNISAJ Lumânarea cunoașterii arde cu foc de dorință în cupă inimii mele. Ochii minții caută spații largi unde să-mi așez Tablourile, ferestre deschise spre lumi posibile. SCHIMB DE PRIVIRI
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
îi arde gâtlejul și că și-ar putea da duhul de însetat ce era, începu să caute un izvor din care să poată bea și el și calul său. Locul acela în care ajunsese, însă, părea că nu văzuse o picătură de apă de multă vreme. Soarele pârjolea iarba măruntă de pe pajiști, copacii își aruncau umbrele fierbinți pe pământul uscat, fără ca vreo pasăre să coloreze bucățile de cer senin strecurate prin sita crengilor încremenite. Regele nici nu știa dacă se mai
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
sale, numai ce i se păru că prin mormanul acela de uscăciuni se mișcă ceva. Privind mai bine, văzu că un peștișor mic se zbătea în apa adunată din lacrimile ei și o floare purpurie își schimbase culoarea, umezită de picăturile sărate. Prințesa apucă repede peștișorul și floarea și se repezi în camera ei. Acolo găsi un vas frumos cu pământ în care sădi floarea și o cupă de argint pe care o umplu cu apă pentru peștișorul auriu. Abia după
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
alta în troșcoleta aceea, un fel de remorcă acoperită, cu două geamuri mici în spate, unde era și ușa, tractată de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
alta în troșcoleta aceea, un fel de remorcă acoperită, cu două geamuri mici în spate, unde era și ușa, tractată de un tractor. Mirosea a haine îmbâcsite de umezeală, a rachiu prost și a ceapă. Ploua continuu, cu înverșunare iar picăturile de ploaie se prelingeau pe gemurile remorcii și pentru că ușa nu se închidea etanș, intrau și înăuntru, făcând o băltoaca ce se plimba de colo, colo, în funcție de zdruncinături. Drumul trecea pe marginea pădurii, era un drum desfundat, pe care după
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
reverberația iubirii neconceput de imense.... XIX. CONTRASTUL PLÂNSULUI ÎN IERNI, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016. În ploaie, natură își simte firul verde în fiecare ființă... Ploaia, udă că inima, cu origini în Universul picăturilor de hâr, din ochii mamei,- E sobra, ca un nobil, care supune gândurile viziunilor artizanale... Ploaia e în căutarea pomului cu aripi. E albă, ca și rochia de înger a băiatului, născut în cămașă. E fermecătoare, aidoma melodiei fără de preț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
său, reprezintă o definiție a apartenenței la genul liric, modul personal în care autorul interiorizează noțiunea de „poezie”. Din bătrâna călimară, este o poezie prin care Nicolaie Dincă ne dezvăluie secretul său:” Din bătrâna călimară înțesată cu-amintiri, / Am stors picături de seară, de dureri și de iubiri. Le-am cioplit cu pana minții, le-am păscut, le-am modelat, / Am rupt dogmele cu dinții și-apoi le-am eliberat.” Este evidentă noblețea și dificultatea cu care poetul își trăiește arderea
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
vis de floare” (Lume pentru doi) .” Sânii țuguiați ca o lămâie” (Gelos). Sunt metafore personificate, revelatorii, care se cunună armonios cu gândurile autorului, conferind, pe lângă estetic, profunzime, concretețe și sugestie, expresie lirică. Citez: „...meandrele de doruri /... / M-au otrăvit cu picături de soare.”/ ... / „Am prins câteva harpii, mi le-am făcut iubite, / Dar m-au rănit cu străluciri de stele.”/ „Iubirea mi se scurse-n fâșii de vise rupte:” - (Nimic despre dragoste). Ilustrarea relației om-natură prin atribuirea unor calități omenești fenomenelor
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
țara în care o lume-ntreagă doarme. morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase. plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă sărat peste țara în care materia și tehnocrația visează. plouă în alb și negru peste destinele deșarte, învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine. picăturile de ploaie se preling ușor pe aripi de îngeri, ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase. plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă sărat peste țara în care materia și tehnocrația visează. plouă în alb și negru peste destinele deșarte, învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine. picăturile de ploaie se preling ușor pe aripi de îngeri, ... Citește mai mult MOTTO :„Am cunoscut un om căruia îi plăcea să se plimbe prin ploaie, pentru că nimeni nu-și dădea seama când plânge.” plouă mărunt ... plouă subțire ... plouă mizerpeste țara
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
mizerpeste țara în care o lume-ntreagă doarme.morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormițilorși le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere,devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase.plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă săratpeste țara în care materia și tehnocrația visează.plouă în alb și negru peste destinele deșarte,învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine.picăturile de ploaie se preling ușor pe aripi de îngeri,... XV. TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase.plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă săratpeste țara în care materia și tehnocrația visează.plouă în alb și negru peste destinele deșarte,învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine.picăturile de ploaie se preling ușor pe aripi de îngeri,... XV. TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2052 din 13 august 2016. MOTTO : „În natură nu supraviețuiește cea mai puternica specie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
totul în a lui odaie, din lanțul amintirii văd astăzi un băiat cu pieptul lat și chipul lui bronzat. Se scutură destinul, apoi întors acasă așează amintirea pe un crâmpei de masă, și nostalgia iar, ușor, ușor, ne frânge în picături de rouă apoi în roșu sânge. Mă obsedează timpu, încet, transfigurat privesc într-o oglindă cu semnul ei schimbat, se scutură destinul în sunete și semne, pe față chiar apare o cută și pesemne aducerea aminte, întoarce amintirea în pietre
MĂ OBSEDEAZĂ TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381588_a_382917]
-
marea! Trăirea pe pământ? Folos mântuitor să-ți fie, Când e aproape țărmul,îndepărtată-i zarea! De n-ai iertare-n suflet,zadarnică-i uitarea! Se scurge viața-n noi,precum o lumânare, Ce trece zi de zi,cu fiecare picătură! Arzând,va răspândi în jur,iubire și iertare, De va tânji către Lumina pururi fiitoare, Sau pâlpâind abia,când o "hrănim", cu ură! Ce o să spunem noi,plecând din astă lume, Când vom privi cu teamă,către Sfânta-i față
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
marea!Trăirea pe pământ? Folos mântuitor să-ți fie,Când e aproape țărmul,îndepărtată-i zarea! De n-ai iertare-n suflet,zadarnică-i uitarea! Se scurge viața-n noi,precum o lumânare,Ce trece zi de zi,cu fiecare picătură! Arzând,va răspândi în jur,iubire și iertare, De va tânji către Lumina pururi fiitoare,Sau pâlpâind abia,când o "hrănim", cu ură!Ce o să spunem noi,plecând din astă lume,Când vom privi cu teamă,către Sfânta-i față
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
reper, fără urme. Un înger printre nori, în bucla de gânduri, răspândind o lumina radiantă! Cuvântul te frământă - și Cuvântul s-a făcut trup -, în puterea lui stau viața și moartea. Te îmbrățișez, frunză a copacului universal, umanitatea din fiecare picătură ce înmugurește, înveselind forma de viață! Citește mai mult ATINGEREA CUVÂNTULUIPe traseul iluzoriu înainteziprin vântul puternic,abia respiri,mergi și mergi,de nicăieri se-aud voci,întinzi mâna, nu vezi nimic.Un fir fragilîntre două puncte! Prin sunetele împrăștiate peste
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
bunicului meu am luat eu primele lecții de istorie adevărată deoarece mai mereu apăreau pe nepusă masă tot felul de civili și jandarmi care ne răscoleau casele. Drept urmare, pentru a mai scuti câte ceva din casă, mătușa mea a turnat o picătură de cerneală dintr-un stilou pe chipul Regelui Carol al II-lea fotografiat pe când îi strângea mâna unui alt unchi de al meu, colonel de vânători de munte care a fost Comandantul Gărzii de la Peleș și care, în anul 1947
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
care, din cele două căzi în care se aflau fagurii de miere decăpăciți și astfel pregătiți pentru centrifugă, turnam câte două sau trei linguri pline cu miere peste untul aproape topit de căldură iar apoi fugeam înapoi la vite cu picăturile de miere prelinse până la coate și cu albinele pe urmele mele. După acest deliciu pe care nu aveam puterea și nici voința ca să mi-l refuz, urcam până la fântâna Bârzii aflată chiar în mijlocul pădurii de unde îmi umpleam burta cu apă
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
-ului, precum și multe altele, mai mult sau mai puțin evidente la prima vedere. Dar există și un aspect mai puțin luat în considerare (sau deloc) de către oamenii de știință: modul în care tehnologia avansată ne omoară, pas cu pas, precum picătura chinezească. ... Citește mai mult Observ tot mai des în ultima perioadă, că unii oameni de știință încep să-și facă griji pentru omenire, căci mai devreme sau mai târziu, tehnologia avansată va pune capăt vieții oamenilor pe Pământ. Există deja
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
-ului, precum și multe altele, mai mult sau mai puțin evidente la prima vedere.Dar există și un aspect mai puțin luat în considerare (sau deloc) de către oamenii de știință: modul în care tehnologia avansată ne omoară, pas cu pas, precum picătura chinezească. ... XIV. GREȘELILE PĂRINȚILOR, de Paul Gheorghiu , publicat în Ediția nr. 1557 din 06 aprilie 2015. Există pe lumea aceasta, oameni, lucruri, fapte, împrejurări, unele dorite, iar altele mai puțin dorite sau chiar total nedorite de către individul care se pricopsește
PAUL GHEORGHIU [Corola-blog/BlogPost/380810_a_382139]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PLOAIA Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Și plouă și plouă și plouă cu sete, cu patimă într-un nou septembrie... Și plouă cu picături dezmierdate cu aromele poamelor înmiresmate... Amețeli de dor ne pătrund ușor sub fața zilei spălată de crudă ploaie cu visele ajunse din cerul-nor răzvrătite cu nestinsă mirare în pieptul nostru mare... În toată necuprinderea zării cu forță uriașă a ploii
PLOAIA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380998_a_382327]
-
te ierte, tatăl meu! Uitați de lume Își cară în spate umbra căreia-i spun simplu: soartă. Suflete alandala, de la apus la răsărit, ceasuri în derută pe cadranul timpului, între a fi și a nu fi. Își beau singurătatea cu picătura chinezească, până în ultima clipă. Suflete împăiate în poziții nefericite. În colț, un trup firav de mamă, făcut una cu poza unei tinere frumoase, repetă mecanic: “fiica mea..., fiica mea..., fiica mea...!" Privirea îi trece, pierdută, dincolo de existență. "- Am trei băieți
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
nu mă apropii. Înțeleg abia ce ajund lângă dânsul. Ia dintr-o găleată peștii prinși în cursul zilei, încă vii, le taie capetele cu un satâr de bucătărie, apoi îi aruncă în altă găleată, având grijă să nu piardă nicio picătură de sânge. Operațiunea e aproape pe sfârșite. - Asta doreai să-mi arăți? îl întreb siderat. N-am mai văzut atâta cruzime! - Înseamnă că n-ai văzut nimic! Scurge apa amestecată cu sânge în ocean. Luna se răsprânge mirabolant asupra apelor
DRUMUL APELOR, 5 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374327_a_375656]
-
29 mai 2017 Toate Articolele Autorului Cu petale de maci plouă din înaltul dorului boabele de rouă jarul cerului ard zile lumină câmp de epopee în aer doar smirnă și cântec de dee macii cad în noapte colorând în vis picături de șoapte de un roșu stins. jar în frenezia macului aprins transformă solia dor de necuprins zori de veșnicie pe-altar de cuvânt vers de poezie al macului cânt. Referință Bibliografică: Doina macului / Marioara Vișan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DOINA MACULUI de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374461_a_375790]
-
rătăcire e mai tristă ca pierderea” (Ekphrasis, miniaturi în mantia unui înger”); În casa gândului, fiecare unitate ne cere o nouă trinitate” (“Lacrima din abisul durerii”). Eșantionul de particularități relevat aici de cititorul Irinei Lucia Mihalca e ca o biată picătură în raport cu marea cea care prefigurează imensitatea spațiului imaginativ al poetei, e doar încropirea grăbită a unei fulgurații de admirație. E, categoric, expresia involuntară a disproporției dintre ce oferă poetul și ce îi revine, din trocul realizat cu acel care a
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]