10,156 matches
-
propriu, cu puțină bucurie, sfiiciune, amărăciune, respect. Nu cunosc zona geografică în care este așezat satul tău și, firesc, nici obiceiurile pământului, transmise zeci și sute de ani, de la o generație la alta, dar așa tablouri descrise de tine ai pictat în cuvinte încât, eu atât de departe, am avut senzația că merg pe ulițele acestei așezări și simțeam că în sat au fost mulți oameni, dar au rămas puțini. Puțini și bătrâni, la fel de puternic precum am simțit mirosul de tămâie
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
poezie). Cum ne-a obișnuit și în versuri, Titina Nica Țene încheagă în forme precise un spațiu al visării, al reveriei. Un univers aflat sub semnul crepuscului, sau apus de mult. În orice caz, plin de însuflețire și de agerime, pictat într-un colorit viu, coadă de păun creată din cuvinte, dacă ar fi să materializăm gânduri și idei, să le dăm o formă palpabilă. Penele sunt ființele care populează acest univers, membrii familiei, calda familie, caldul sat și cămin al
VIAŢA CA O PUNTE ...SAU CA O PRADĂ, TOT TREBUIE TRĂITĂ (TITINA NICA ŢENE) de MIHAELA ROTARU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360297_a_361626]
-
pun sufletul pe hârtie (cum îmi place mie să spun) fie în versuri, fie în proza. Din 2011 m-am mutat pe langă Brăila, din dragoste de Dunăre și de salcâmi. În grădina mea cu trestii și papura scriu și pictez când inspirația îmi dă târcoale...” (George Rocă - Rexlibiris Media Group) Referință Bibliografica: Mihaela NEACȘU - NU POT SĂ PLEC (POEME) / Mihaela Neacșu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1238, Anul IV, 22 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Neacșu
NU POT SĂ PLEC (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360298_a_361627]
-
coborî sunetul infinitului într-o lume finită n-am să pot ridica între noi decât un zid de fluturi și zodia apei ca o rugăciune de taină într-o mănăstire curgătoare lasă-mă lasă-mă lasă-mă înflorit să-ți pictez sărutul din palmă cum o iubire plină de iubire când se așază în albia de sine Referință Bibliografică: noaptea toate sălciile sunt albe / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 950, Anul III, 07 august 2013. Drepturi de Autor
NOAPTEA TOATE SĂLCIILE SUNT ALBE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360403_a_361732]
-
chenare, precum și de lucrări de sculptură și mobilier aurit. Pictura Catedralei s-a executat în tehnici variate: pictura interioară (scene, portrete, decorațiuni) pe o suprafață de 6:300 m² (2.800 m² frescă, 3.200 m² tempera, 45 m² icoane pictate în ulei), și 200 m² de vitralii. ¤ În dreapta pronaosului se află rada cu moaștele Sfântului Iosif cel Nou de la Partopș, fost călugăr athonit, mitropolit al Timișoarei (1650-1653), retras la Mănăstirea Partoș și decedat în 1655. ¤ La demisol se află «Colecția
CRONIC[ DE BUDE IOAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360409_a_361738]
-
ritmată, pe plan vertical, a portretelor în mărime naturală din interiorul turlei, de la bază și până la Pantocrator. Culorile fundamentale, roșu, galben, albastru, sunt magistral combinate, pictorul - un inițiat - a dat aspectul de strălucire și saturație în redarea imaginii consacrate. Suprafața pictată la demisol se întinde numai pe pereții verticali, tavanul a rămas alb. Pictura murală a fost realizată în tehnica «tempera», alcătuită în întregime dintr-o galerie de portrete de sfinți, dispuse pe vertical. Iconostasul, unicat de vitralii, este o gamă
CRONIC[ DE BUDE IOAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360409_a_361738]
-
adolescenți trăzniți...la ușă, degete prinse...colacul...cu ghimpi...prosoapele...cu gelatină...la chiuveta, curge apă roșie...la fel și la duș...ca-n filmele de groază...dacă vrei să ieși, nu poți... Doar holul îl reprezintă pe proprietar. E pictat manual...un luminiș în mijlocul pădurii. “Măi, așa-i că fac bună cafeaua?” mă iscodește Liviu. “Daaaaaaaaa!!!!!!!!!! Se simte că-i cafea nemțească!”...îi spun, și mai iau o gură din cana mea de 3 în 1...că până la el, aroma
LA O CAFEA NEMŢEASCĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360456_a_361785]
-
care instant mă regăsesc Exemplul vieții minunate Și al valorilor trăite! Cea mai mare fericire Către univers Poartă de descoperire, Către oameni Ea este lecția de mântuire! Mama, unguent de lecuire Împărtășanie spre fericire și iubire Veșnic scaldata-n dăruire, Pictată pe obraz cu viața ... Brăzdata de a sacrificiilor mărire! Mama, când te iau de mână Atât de fragilă și senina Mă întreb că un discipol Cum ai trecut atât de fină Prin soarta grea de a îmi deveni maestru Prin
MAMA de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360524_a_361853]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TU ERAI TOTUL Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1260 din 13 iunie 2014 Toate Articolele Autorului erai la ferestră cu ochii mării și părul despletit în valurile acelea negre-albastre tăceai prin cuvinte parcă pictate în miezul clipei ce îmi bătea ca un pescăruș ciugulind din nisip perna mea de vise am crezut că am ajuns primul pe plajă și te priveam uimit cum erai mare și lună soarele ce abia mijea nebănuind că el
TU ERAI TOTUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360528_a_361857]
-
acolo, la o măsuță pusă în colțul opus celui în care trona o teracotă înaltă și subțire, tot cărămizie, dar în degrade, ale cărei plăci străluceau ca piatra prețioasă, nu altceva! Patul de două persoane era din fier, cu tăblii pictate cu îngerași care, parcă, ne ocroteau somnul, iar salteaua din lână era moale, ademenitoare, ducând la capăt lucrul lui Moș Ene, devreme seara ori peste zi. Lecțiile ni le făceam la ferestre, unde o masă mai mult lungă avea la
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
spital și văzând, din mașina în care se deplasa, o mulțime de biserici în ruine, a exclamat la un moment dat: - Aiii, bisericile mele! - după care și-a dat obștescul sfârșit... La sfârșitul anilor ’60, un zugrav năstrușnic l-a pictat pe Mărian Frântu pe unul din pereții MAT-ului, călare pe un butoi și cu o halbă de bere înspumată în mâna dreaptă, asemănarea fiind de-a dreptul izbitoare. Fascinat fiind încă din copilărie de acest personaj, în lucrarea ,,Monografia
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
spre casa lui Beldie care se afla într-o vale largă și plină de răchite, calul parcă devenise și mai vioi. Colorado nu se aștepta la o asemenea vizită. A deschis poarta mare și șareta a intrat în ograda mare pictată cu mari insule de troscot. Imediat lui Suru i s-a adus un braț mare de lucernă pentru ași întregi energia consumată pe drum. Moș Lică nu a scos nimic din lada șaretei unde nici Beldie nu știa ce este
BELDIE SE ÎNTOARCE LA ŞCOALĂ... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360598_a_361927]
-
auriu al bucuriei: Scrisul întrupate în cuvinte, metaforele s-au ascuns în versuri- un cuib simplu al vieții căutate pe cărările aspre ale cuvintelor nerostite, ale necuvintelor fără sensuri colorate de litere, un alfabet al cerului interior, uneori imposibil de pictat sau cântat în șirurile muzicale ale Poeziei... dar... Poezia mi-e Casă. o Casă a gândurilor, a undelor primite Dar în care, îmi revărs trupul trăirilor fără teama de a fi sac al oaselor înnegrite de furia neputinței. mă bucur
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
Strofe > Creatie > NEODIHNA - PĂRERI PERSONALE - VERSURI Autor: Lucia Secoșanu Publicat în: Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului N-am să visez flori albe pe ram Când viața îmi plânge în frunzele moarte. Mi-e frică să pictez nori de gheață pe geam, Când roua, zăpada, lacrimă-s toate... Când zarea-i otravă și noxele regi Și pruncu-i ucis pân' să se nască, ( În pântec de mamă ), cum nu înțelegi, Că timpul prezent e-un hău ce se
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360655_a_361984]
-
-ți cântă, iată, Ție, maică preacurată Și pruncuțului divin! Iarna Iarna este o fetiță Îmbrăcată în rochiță De dantele și paiete Și cu stele mii în plete. Gerul aprig ne-nconjoară, Stăm înfofoliți afară Alergăm, ne jucăm Și obrajii roz pictăm. Uite omul de zăpadă Vin copii să îl vadă Cine oare l-a făcut Așa falnic și-ncrezut ? Parcă nimeni nu-i ca el Cu cojocul alb de miel Cu căciula lui din oală -Soare, vino de mi-l scoală
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
Sub potopul ce se-abate : Vântul strigă că se teme Să nu-l prindă ploaia-n spate. Ouă încondeiate Vine-o sărbătoare Ruptă e din soare ! Mama vrea s-arate Ouă încondeiate. Roșii oușoare Parcă-s globușoare, Mama le-a pictat Roșu-ncondeiat. Și le-a mângâiat Și le-a liniat Stau pe-o farfurie Câte-or fi, o mie ? Zeci de oușoare Prea strălucitoare Au și figurine. Toate-s pentru mine ? Paște fericit ! Oul l-am ciocnit Ou încondeiat Hristos a-nviat
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
singure în trepte de iubire. Fără ele, casele fericirii au dispărut. Acolo, jos, fereastra mea de timp se uită la mine cu ochii magului de la răsărit. Apusul lasă roșul lumii de dincolo, aici. Pictorii timpului, pe șevalete uriașe, încearcă să picteze înapoi cerul și lumina, pentru a ne vedea soarta. Ei, încet, înmoaie pensule uriașe în sângele soarelui și ne pictează venele în loc de cer, însă în ele fără nimic, doar niște tuneluri goale fără sens. În fiecare clipă ce trece se
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
mine cu ochii magului de la răsărit. Apusul lasă roșul lumii de dincolo, aici. Pictorii timpului, pe șevalete uriașe, încearcă să picteze înapoi cerul și lumina, pentru a ne vedea soarta. Ei, încet, înmoaie pensule uriașe în sângele soarelui și ne pictează venele în loc de cer, însă în ele fără nimic, doar niște tuneluri goale fără sens. În fiecare clipă ce trece se aude un strigăt de viață, minuscul nucleu divizat pe alte tărâmuri de lumi. El ne spune că speranța nu-i
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
Lui, dar poate nimic nu este întamplător, toate au un rost, Creatorul are grijă! Imi place să visez la ,,povești despre nobile iubiri și cavaleri, îmi place să ascult Kitaro, Oliver Shanti, Mozart, Schubert, Bach, Celine Dion, îmi place să pictez, mi-a plăcut dintotdeauna să pictez, așa am absolvit arte plastice ”N. Tonitza”. Iubesc tot ce ține de artă, iubesc oamenii buni, iubesc speranțele, iubesc mult florile, mai ales trandafirii albi care exprima iubire veșnică. Se spune că pe unde
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
întamplător, toate au un rost, Creatorul are grijă! Imi place să visez la ,,povești despre nobile iubiri și cavaleri, îmi place să ascult Kitaro, Oliver Shanti, Mozart, Schubert, Bach, Celine Dion, îmi place să pictez, mi-a plăcut dintotdeauna să pictez, așa am absolvit arte plastice ”N. Tonitza”. Iubesc tot ce ține de artă, iubesc oamenii buni, iubesc speranțele, iubesc mult florile, mai ales trandafirii albi care exprima iubire veșnică. Se spune că pe unde trec poeții, răsar în urmă flori
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de ape și-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului s-a rostogolit pe urmele pașilor lui, într-o strigare de colind. Focul mâniei i-a pictat în suflet Icoana iertării. Vigoarea sufletului vioară răsună în răvașul anilor albi, imnul tinereții. Nopțile albe ale crezului său, trec pe lângă el în straie de nuntă, urcând pe colinele codrului înverzit, împodobind turturelele cu cântecul privighetorilor, pregătind întâmpinarea Nunții Cerești
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ce se alintă” capătă valențe deosebite, transformând totul într-o adevărată sărbătoare a revenirii la viață! („Flori”). Poeta care și-a pregătit „șevaletul inimii” înmuindu-și „pensula” în culorile sufletului „spălat” anume în „culori de curcubeu”, dă frâu liber imaginației „pictând “ un tablou din care izvodește un „dor aprins”, un dor nestins - dorul de nemurire, de înălțare deasupra tuturor celor pământești; toate aceste imagini poetice deosebit de sensibile reînvie sentimente de o noblețe uimitoare odată cu primăvara („Primăvară în apogeu”). Menționa însăși poeta
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
primăvara - balsam peste suflete triste și deziluzii, primăvara - spectacolul renașterii, o altfel de viață, curată, limpede și cu miresme de bine, altfel spus un nou început, cu o altă fațetă șlefuită de gândurile poetei în scrierile închinate primăverii: „Te-am pictat în făt frumos,/ Și-n viteazul din poveste.../ Și în flori de crini am strâns/ Așteptările ca zestre”, neuitând să accentueze: „N-ai venit și am rămas cu cerul”... toate acestea, în superbul decor al anotimpului iertării, împăcării, dragostei ( „Hotărâre
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
către înainte, o dovadă a faptului că este viu. O lectură interesantă, uneori incredibilă, în ciuda realității sale pur-dramatice. Iată ce spune despre ea, însăși autoarea cărții: „O călătoare în timp. Viața râde de mine, râd și eu de ea. Scriu, pictez, predau canto. Așez în tot ce fac, dragostea pentru echilibru, frumusețe spirituală. Dăruiesc cuvinte, gânduri, învățături de o viață, celor care doresc să se bucure de lumina scenei artistice și nu numai. M-am jucat cu timpul. Și timpul s-
NOAPTEA NU VA MAI FI ACOLO (NOTE DE JURNAL AUTOBIOGRAFIC) A ELENEI TOMA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360751_a_362080]
-
eliberare din limitele formelor clasice s-a transformat în neglijență exprimării, teribilism, nevoia de exprimare fără suportul talentului, al muncii pe text. Ce fel de artă este aceea care nu are fărâma de estetic? Oricine poate mâzgăli dar numai artiștii pictează. Intenția de promovare a originalului s-a tranformat în promovarea ciudățeniilor, a nonsensului, a frâmturilor de idée, a exprimărilor ciobite. Ce fel de artă este aceea fără de mesaj, fără de cap și coadă? Astfel, în poezia modernă totul a devenit haotic
POEZIA MODERNĂ – VÂRFUL TENDINŢELOR ARTEI ŞI MODEI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360048_a_361377]