9,309 matches
-
să o ascult pe ea citind. De fiecare dată cele câteva rânduri din abecedar, le țineam minte, dacă nu la prima lectură a mamei, la a doua știam până și virgulele și punctele. De data aceasta capul îmi fugea la pisici, așa că de fiecare dată uitam cuvântul “cocoș” dintr-o frază. “Citește fiecare cuvânt!” mi-a spus mami cu o licărire în ochi care nu prevedea nimic bun. Începeam fiecare cuvânt să-l citesc dintr-o dată, nu pe silabe, până când ajungeam
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
plecat la grajd, iar tataie a început să mănânce mămăliga rece cu borșul care, probabil se răcise și el. M-am uitat la el și am ieșit și eu pe ușă după mamaie. -Trage ușa după tine să nu intre pisica! mi-a spus nervos. Am închis ușa și am văzut cheia în broască, am răsucit-o încet și indiferentă m-am îndreptat spre grajd. Mamaie mângâia vaca și îi vorbea încet la ureche. Aceasta se uita la mamaie cu o
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Matei eram sigură pe mine în privința iepurașului, în sufletul meu era o adevărată furtună. Îmi era teamă că îl descoperiseră deja, sau era mort de foame sau de frig ori, în alt nefericit caz, să nu-l găsesc mâncat de pisică sau de Cartuș. Până la prânz i-am tot zâmbit lui Matei, dar cu gând rău în sinea mea, pentru că bună lui intenție era un șir de emoții și neplăceri pentru mine. Am ajuns acasă, mai repede decât vecinii mei, care
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
condica la vreme. Deși era convins că nu mai trecuse printre acele clădiri cu zidurile la trotuar, că nu se abătuse niciodată din drumul cunoscut, avea sentimentul că știa acele străduțe, cum și pe bătrânica de la fereastră dezmierdându-se împreună cu pisica la soare... Era sigur că după primul colț îl va găsi pe bătrânul sifonar, în fața micii prăvălii, citindu-și ziarul la soare pe și mai bătrânul lui scăunel cu trei picioare... - Bună dimineața, l-a salutat jovial, se va face
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
final, apuca s-o spună: „Să ierte Dumnezeu păcatele lui mama Eva, ale mumii Ana, ale sorei mele”... Din nou tatăl intervenea: Dă-ne, Doamne, sanătate! iar Mitică continua: „la boi, la cal, la bivoliță, la porci, la găini, la pisici”, până tatăl se sătura de nepriceperea-i copilărească și-l expedia la culcare: Culcă-te, mă, și dormi! Nici măcar rugăciunea nu poți s-o zici ca lumea! Mai târziu, ducând cu el în lume această moștenire, Dumitru Sinu i-a
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
și inocență... un univers al copilăriei unde - de la Moș Crăciun, căldura casei și imaginea bunicii, la mirosul de iarnă, dansul de ,,fluturi albi” - totul e decor alb, puritate și inefabil, zâmbet și clinchete de sănii. Nu lipsesc nici micii buclucași: pisica și Azorel, ființe dragi, purtătoare de conținutul simbolic al iubirii și atașamentului, de care copiii nu se dezic. Versurile-pastel surprind în tablouri lirice, autentice, colțuri de natură, dar și peisajul cromatic al sufletului de copil. Ritmicitatea, tonul cald, adresarea directă
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
Acasa > Stihuri > Semne > APOTEOZA Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1267 din 20 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Apoteoza Citesc versurile profesorului în întuneric, ele strălucesc ca niște ochi de pisică, ca țigările unor puști sub scară, ca părul ielelor electrizat sub ramuri, ca nucleele sub microscop, ca urechile doamnelor la teatru, ca submarinele ieșite din adâncuri, aprind lumina și totul se risipește, în fața mea stă mut - profesorul ************************ Numai copacilor morți
APOTEOZA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357510_a_358839]
-
face duh în noi. Voi fi în preajma ta sub orice formă îngăduită de Dumnezeu: un fluture orbit pe undeva prin perimetrul tău de viețuire, o floare aruncată în praful drumului. Divinul, dragostea, credința se pot manifesta oricum: în ochii unei pisici jigărite, moarte de foame și însetate de mângâiere, sau, dimpotrivă, într-un zefir dintr-o zi toridă de vară, sau doar un bob mic, mic de tot, de rouă, trecător, dar în care se oglindește lumina unui întreg soare, așa cum
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
trubadurii și menestrelii de altă dată fredonând sub ferestrele domnițelor iar pe podul miciunilor se dezbat la îmbinarea serii cu noaptea, în umbra lămpilor cu gaz, taine nebănuite și întîmplări stranii din cetate. Și ce frumos este când ochii de pisică ai acoperișurilor gotice ori baroce nu te urmăresc. Se aruncă peste balustradele podului tot ce sună fals și nu este picant pentru urechile deschise la curiozitate și bârfă iar străduța pe dedesupt urcă domol avidă de întâmplări șugubețe ca ochii
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]
-
Mare, toate soiurile fiind numai vinuri vechi, trecute de zece ani. Dacă doamnele doar sărutau buza paharului, cele două gazde se luptau din greu cu paharele. Obrajii bucălați ai directorului, deveniseră roșii ca sfecla iar ochii îi străluceau ca la pisici noaptea pe întuneric. - Serviți, domnul Trăistaru, nu vă plac vinurile noastre? - Sunt excepționale, însă ce este mult uneori poate dăuna. - Lăsați că doar până în apartament cât este? Păcat că nu este domnul doctor Trăistaru acum, dumnealui știa să aprecieze calitatea
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
Am de gând să cumpăr un teren de vreo 10.000 de metri patrati, unde să reușesc să adun toți câinii fără stăpân din România. Sunt un mare iubitor de animale. Am deja în grija 17 câini și 33 de pisici. Îi cresc de vreo 3-4 ani pe la diverse case, îi alimentez săptămânal cu mâncare. Nu suport să văd un câine pe stradă, slab și prăpădit, care se uită în ochii mei și-mi cere, din priviri, mâncare ! Decât să-i
CU BANII CASTIGATI DIN CAMPANIA ELECTORALA, AS FACE UN PARADIS AL ANIMALELOR! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357893_a_359222]
-
urmă. Și cu trei copii la școală..., oricine m-ar fi putut înțelege, numai dacă i-aș mai fi spus că, la vremea aceea, mai aveam în curte încă trei câini, câte unul de fiecare, și un cârd întreg de pisici, tot de ei aduse, de pe oriunde le găseau. Orice pui abandonat li se părea lor „deosebit” de frumos și ar fi vrut să îi salveze pe toți în curtea lor, la acea vârstă... „Cu acest pufuleț însă, au cam nimerit
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
mai aduceți nici un animal? Voi ce-aveți de gând să faceți din curtea asta: un refugiu pentru toate animalele părăsite? Alți copii nu pot să-i adăpostească? Numai voi? Sau trebuie să-mi strângeți mie, pe cap, toți câinii și pisicile Humorului!... Frumosul și pitorescul nostru orășel de munte, trăia pe-atunci vremea închiderilor, încet-încet și unul după altul, a cam tot ce însemna „loc de muncă”, înflorind, totodată ca buruienile în curtea grădinarului nepriceput, o mulțime de buticuri improvizate din
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
cu nici un chip în casă, pentru a se obișnui cu frigul iernii, potrivit cu rasa sa. I-am pus numele ,,URSU”, deoarece arăta ca un puișor drăgălaș de urs alb. Am crescut eu, vrând-nevrând, mai mulți câini și o droaie de pisici de-a lungul anilor, datorită celor trei băieți ai mei, cu gusturi și capricii diferite, dar, Ursu, a rămas unic în viața noastră. Ghemotocul acela micuț și pufos de cățeluș alb, s-a făcut până în iarna următoare o frumusețe de
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
său ieșit din comun, ne-a învățat să nu-i mai punem mâncarea la coteț degeaba, ci să-i dăm de mâncare doar atunci, când ne va cere. Nu s-a bătut niciodată cu niciun alt câine sau cu vreo pisică, însă, nu știu cum a făcu, tot așa, pe mutește, din toată droaia de câini și pisici ce o aveam în curte, în doi ani, nu a mai rămas decât el singur. Educat natural, din fire, cu cele mai alese maniere, fără
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
degeaba, ci să-i dăm de mâncare doar atunci, când ne va cere. Nu s-a bătut niciodată cu niciun alt câine sau cu vreo pisică, însă, nu știu cum a făcu, tot așa, pe mutește, din toată droaia de câini și pisici ce o aveam în curte, în doi ani, nu a mai rămas decât el singur. Educat natural, din fire, cu cele mai alese maniere, fără lătrături sau alt gen de insistențe, Ursu, își căpăta de foarte multe ori micul dejun
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
fie al meu. Ia , uite, Doamne, cum iese norocul în fața omului,mă guduram eu pe lângă valiză, și mă gândeam ca prostul ce să fac eu cu atâta bănet. Prima dată mi-a venit în minte să iau casa lui Traian Pisică, casă mare cu șase camere, apoi pădurea cocoanei Câmpineanca și cu pământul...o sută, două sute de hectare, nu mai conta câte...De acum voi fi și eu cineva acolo în sat, nu voi mai fi Ionel al lui Duran, voi
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
venit cocorii, într-un „V” frumos marcat ei spintecau norii. Soarele a răsărit din nou după ploaie e superb ca peisaj cum stau norii claie. Unii pomi au înverzit, e un verde crud... și răspândesc florile mirosul lor nud. Stau pisicile la soare tăvălindu-se în praf miorlăie în cor motanii ca și un taraf. Mieii zburdă în poiene și nici nu gândesc că urmează sacrificiul Paștelui lumesc. Se simte în atmosferă profunda schimbare chiar și oameni zâmbesc e o încântare
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]
-
-o, spunându-i simplu că am altă carte cu care prefer să pășesc pragul eternității. La fel, renunț la conversațiile de complezență și nu mai încerc să-mi explic logic tot ce întreprind oamenii de sex opus sau cum funcționează pisica noastră. În fond, ce mai contează, când oricum nu mai e timp decât pentru lucrurile cu adevărat esențiale? Poate că nici obiceiul zgomotos al vecinului de a crăpa lemne la orele de odihnă nu m-ar mai deranja. Un lucru
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
etaj, se află o mini junglă amazoniană în care trăiesc o mulțime de păsări exotice. Jungla este punctul de trecere din exteriorul spre interiorul acvariului central. Pe margini sunt birouri și laboratoare de cercetări. În bazinul deschis de la parter trăiesc pisici de mare, broaște țestoase uriașe, pești, tigri, rechini și delfini. În acvariile mici de la fiecare nivel și în acvariul central se pot vedea pești și alte viețuitoare marine care provin din toate mările și oceanele lumii. Poți admira flora și
VIZITAREA ORAŞULUI BALTIMORE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358041_a_359370]
-
și inocență... un univers al copilăriei unde - de la Moș Crăciun, căldura casei și imaginea bunicii, la mirosul de iarnă, dansul de ,,fluturi albi” - totul e decor alb, puritate și inefabil, zâmbet și clinchete de sănii. Nu lipsesc nici micii buclucași: pisica și Azorel, ființe dragi, purtătoare de conținutul simbolic al iubirii și atașamentului, de care copiii nu se dezic. Versurile-pastel surprind în tablouri lirice, autentice, colțuri de natură, dar și peisajul cromatic al sufletului de copil. Ritmicitatea, tonul cald, adresarea directă
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
sălbatic, spulberând zăpada. Căldura livingului îi dădea siguranță. Avea un sentiment de euforie, privind focul șemineului, prin lichidul roșu din pahar. Toropeala dulce o învăluia ... plutea. Închise ochii. -Dansezi? Auzi vocea profundă, voalată. Se dezmetici greu. Se simțea ca o pisică răsfățată la gura sobei. Câteva secunde n-a reacționat. Auzea în surdină melodia lentă, cu acorduri insinuante. El era în picioare lângă scaunul ei, așteptând. Shan îi cuprinse degetele lungi, ridicându-se încet. Mâncarea, vinul, focul trosnind sau pur și
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
Roca Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului George ROCA: Ați putea să descrieți „faimoasa” revistă „Port@Leu”, revistă care este făcută după chipul și asemănarea dumneavoastră... căci ce naște din Leu (n-am zis pisică! Sic!), primează în literatura virtuală de limbă română! Corneliu LEU: Revista „Port@Leu” este un periodic pentru promovarea culturii și a inițiativelor de dezvoltarea a României. Completez descrierea pe care am început-o mai înainte cu un bilanț la sfârșit
(2) DE-ALE SCRISULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358138_a_359467]
-
în aer. Sau să nu care cumva să-i pârlească hainele. Măria știe una și bună: - Hai, noroc și sănătate! Râde și ea, din când în când, și încearcă să povestească ceva, dar se poticnește rău de tot, la vorbă. Pisica doarme lângă căpisterea în care se dospește pâinea ... Povestirile sar de la una la alta ... Lemnele uscate, ard cu putere și trosnesc ... Râsetele și chiuiturile iau cunia în sus ... Deodată, o bubuitură puternică se auzi în cunie. Pisica țâșni pe ușă
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
tot, la vorbă. Pisica doarme lângă căpisterea în care se dospește pâinea ... Povestirile sar de la una la alta ... Lemnele uscate, ard cu putere și trosnesc ... Râsetele și chiuiturile iau cunia în sus ... Deodată, o bubuitură puternică se auzi în cunie. Pisica țâșni pe ușă, ca din pușcă. Lenica, mai iute de picior, fugi în urma pisicii și se proțăpi în mijlocul bătăturii. Anica, mai molomană, ieși poticnindu-se, pierzându-și barișul de pe cap, fără să-și dea seama. Mitru lăsă lucrul și veni
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]