58,806 matches
-
plin de căldură și de umor, dar hălăduind, mereu, prin preajmă morții, spunea că "simte familiar" stilul lui John Irving, cu amestecul lui de comic și dramatic, de patos și bizarerie. Este chiar stilul filmului. Cum spunea Michael Caine: "Îmi plac poveștile care nu pot fi captate într-un singur gen, ci captează, ele, mai multe genuri". La Veneția, acest film care avea să încaseze două Oscaruri (pentru scenariu-adaptare și actor în rol secundar) a lăsat juriul complet indiferent; filmul a
Ucenicia lui Homer by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16810_a_18135]
-
fusese, ci o rețea cu încrengături nebănuite țesută în jurul unui laitmotiv: Odiseea lui Homer și inegalabilul ei erou. " E vorba de un jurnal, de o terapie fără trimiteri bibliografice riguroase și folosind numele Odiseu din simplul motiv că mi-a plăcut mai mult și cum sună și ce spune.", ni se spune în Cuvînt înainte. Că Despre calitatea umană este un jurnal este destul de evident, în măsura în care termenul se referă la o culegere de notații și impresii personale, nedestinată, cel puțin inițial
Ithaca by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16839_a_18164]
-
reduse la esență. La primitivi ajungi trecînd prin clasici. La toate acestea s-ar putea adăuga și că o frescă nu-și poate alege anturajul. E pe veci încremenită pe un perete, în mereu aceeași companie. Sau, poate, nu-i place rolul, timpul, locul pe perete. Unghiul din care apare cel mai bine. Nu, nimic din toate astea nu e adevărat. Personajul dintr-o frescă e etern la locul său. Și-a găsit, odată pentru totdeauna, și contextul și peretele. Le-
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Conte. Am dat licența cu o lucrare de filologie despre Școala Ardeleană, în 1966, și imediat după aceea am stat la București vreo șase luni, timp în care am lucrat la Ambasada Italiei ca traducătoare. Meseria asta nu mi-a plăcut și m-am întors la Roma, unde am început o carieră universitară ce continuă și azi. Am fost întîi asistenta doamnei Rosa del Conte, pînă prin 1977-78, cînd dînsa a fost înlocuită de domnul Emil Turdeanu, care a rămas la
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
ales cel tradus de Bruno Mazzoni, Travesti. Aș fi vrut să traduc eu cartea asta, dar Bruno mi-a luat-o înainte. Mărturisesc însă că știu prea puțini scriitori tineri, am rămas la cei din generația mea, dintre care îmi place mult de tot în primul rînd Ileana Mălăncioiu, o mare poetă cu care mă aflu totdeauna pe aceeași lungime de undă. O admir de asemenea pe Ana Blandiana, nu doar ca scriitoare, ci și pentru implicarea ei civică. În general
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
nu mai am cui. E atît de dureros! În afară de Marian, celălalt prieten român foarte, foarte apropiat e Mihaela Mancaș. Ne cunoaștem din tinerețe și avem același fel de a vedea lucrurile nu numai în planul științific al profesiei noastre. Îmi plac discuțiile cu ea fiindcă știu că, de fiecare dată, plec cu ideile clarificate. Îi admir calmul și capacitatea de a discuta constructiv. Am mulți prieteni și la Cluj, unde am fost mai des în ultimul deceniu din cauza lui Marian Papahagi
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
din care cauză, mamèlele ei robuste, deși lăsate, de fiică absolută a Revoluției, respirînd greu ca de-o emoție de nestăpînit, ochii moleșindu-i-se de atracția fundamentală... Parfumul... Mirosea violent a parfum. Pisica neagră! Unei doamne distinse, căreia îi plac fierăriile și care umblă toată ziua prin fierării, plăcîndu-i și mirosul de metal, contactul cu bărbații duri în salopete albastre mînjite de păcură... Alle ist hin... totul s-a dus (pe copcă). Das ist eine SCHEISSEKOMPANIE; de cînd am auzit
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
Județul Vâlcea fiind bogat în dealuri și văi) era o fântână cu apă sarată că mă întreb cum de o puteau bea oamenii, că prea era sărată, era saramură deabinelea. Știu că am încercat și eu să beau-dar cailor le plăcea. De fapt nici acum nu știu dacă nu era și puțină șmecherie din partea cailor căci cum ajungeau în dreptul fântânii trăgeau la troc și beau apă până credeai că le crapă burta. Dar eu cred că trăgeau de timp că fusese
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
bucurie, succesiunea firească la tron, potrivit legii salice, fiind asigurată. Elena era mai mult singură iar Carol nu era un soț agreabil și iubitor. Noroc de grija protector afabilă a reginei Maria și de blîndețea cărturărească a regelui Ferdinand. Îi plăcea țara și o îndrăgise. În septembrie 1922 tatăl ei e din nou nevoit să abdice, stabilindu-se, în exil, la Palermo, murind, repede, în mai 1923. N-a putut pleca la înmormîntare pentru că, în noua ei țară, se pregăteau festivitățile
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
durerii, terorii, au să se uite suferințele anterioare, sigur o să treacă timp. - Dar limpezirile vor veni. - Nu se poate să nu vină. Sîntem o țară ocrotită. Sîntem o țară apărată și misiunea noastră nu e în nici un fel sfîrșită, îmi place să cred. - Dumneavoastră, din cîte am aflat, sînteți în căutarea tihnei. Așa cum mi-ați mărturisit, aveți intenția într-un viitor să părăsiți orașul București și să vă așezați într-un loc ca acesta, într-o mînăstire precum Văratecul. Care sînt
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
puternică de lirism irigase substanța romanului și că începuse, ca scriitor, cu poezie. Iar filosofarea se vedea, era bine instalată în țesătura cărții și trăise ani de-a rîndul cu articole de comentariu literar. Studiul despre Blaga, deși i-a plăcut poetului filosof, (dar lui i-a plăcut și incalificabila carte despre opera sa lirică scrisă de Melania Livadă) nu mai rezistă azi, cînd exegeza blagiană s-a adîncit și a luat proporții. Deși avea ca motiv central categoria filosofică a
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
că începuse, ca scriitor, cu poezie. Iar filosofarea se vedea, era bine instalată în țesătura cărții și trăise ani de-a rîndul cu articole de comentariu literar. Studiul despre Blaga, deși i-a plăcut poetului filosof, (dar lui i-a plăcut și incalificabila carte despre opera sa lirică scrisă de Melania Livadă) nu mai rezistă azi, cînd exegeza blagiană s-a adîncit și a luat proporții. Deși avea ca motiv central categoria filosofică a mitului, studiul devenit carte analizează volumele în
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
fenomenul cultural și de idei românesc. Îm O existență de cărturar, pentru care originea evreiască a fost un constant handicap: Îi irita nespus pe naționaliștii ceaușiști că, deși evreu fiind, nu plec și refuz să plec în Israel. Nu-mi plac vorbele late și umflate. Interviul acesta mă obligă să mărturisesc că patria mea e literatura și cultura română.[...] Am rămas aici din dragoste pasionată pentru literatura și cultura românească, știind bine că vocația de istoric al acestora nu o pot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
Scaunul îndată compuse/ Exact ca în comediile lui Plaut/ O sonatină pentru flaut; de altfel/ Era și de rigoare, scaunul avînd trei picioare... Și-așa mai departe. De fapt niște compuneri livrești, și-atît... Cel mai mult însă lui Nego îi plăcuse sonetul Pana de herete pe care i-l închin de asemeni și care nu fusese decît " o tragere de timp". În pana de herete caut harul. De mult, sălbatecă, în slăvi vibra, Pe cînd, semeț, nebiruit, tîlharul Cu àripa haină
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
fost cu adevărat mari făgăduințe umane și creatoare". "Dar ce oare înveți, pentru Dostoievski, se-ntreba filosoful, din biografia lui (nu din "epocă", firește, pe care istoricul literar nu o poate trece cu vederea), din faptul, de exemplu, că-i plăceau teribil jocurile de cărți?" Din punctul său de vedere, biografiile ar fi de prisos și în cazul unor Kierkegaard, Balzac, Byron, Mateiu Caragiale și - putem presupune - Bacovia... Atît de puțin "exemplarul", ca om, Bacovia, care-și neglija școala, pînă la
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
care vă exprimați? A.V.: Mama și tatăl meu au plecat din România în 1967. Noi toți am plecat cu circul... dar eu voiam să ne întoarcem în țară. O parte din rudele noastre au rămas acolo, lor nu le plăcea că am plecat, ele voiau ca noi să venim acasă sau să vină ele aici. Eu plîngeam mereu, doream să mă întorc. Dar acuma trăiesc în "Schweiz"... R.B.: ...în Elveția. A.V.: Da, în Elveția (rîde), știți, e primul interviu
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
mai demult era clar pentru mine că mă întorc în Elveția din acest motiv. Acum însă, trăiesc de 20 de ani în această țară, mă leagă și timpul petrecut aici și prietenii pe care-i am. Dar desigur, mi-ar plăcea să plec și în altă țară, nu trebuie să rămîn numai în Elveția... R.B.: V-ați reîntors în România după 1989? A.V. (După un oftat prelung): Da, am fost de trei ori înapoi, în România... Prima dată m-am
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
comunicați, ci pur și simplu "povestiți". Credeți că acest har de a povesti despre care ați afirmat că și mama dumneavoastră îl are, v-a fost de ajutor? A.V.: Cred că el mă ajută. Și tata era așa, îi plăcea să zică lucruri care nu erau adevărate (rîde). Povești, istorii... Mama este și ea așa. Ei îi place să zică (caută din nou cuvîntul) ...cum să spun în românește, multe "version" ale unei istorii... R.B.: Mai multe variante... A.V.
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
și mama dumneavoastră îl are, v-a fost de ajutor? A.V.: Cred că el mă ajută. Și tata era așa, îi plăcea să zică lucruri care nu erau adevărate (rîde). Povești, istorii... Mama este și ea așa. Ei îi place să zică (caută din nou cuvîntul) ...cum să spun în românește, multe "version" ale unei istorii... R.B.: Mai multe variante... A.V.: "Giusto", asta e. Pentru mine așa ceva înseamnă multă inspirație dar tot din cauza aceasta, contactul cu mama este foarte
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
unei persoane este autobiografică. Pot să văd lucrurile cu inima, cu ochii... și de aceea cred că ceea ce scriu este autobiografie... R.B.: Dar și cultură fiindcă vedeți - acuma v-am prins asupra faptului. Ați afirmat aici, în public, că vă plac suprarealiștii și dadaiștii, care de altfel s-au și întîlnit la cafeneaua "Voltaire" din Zürich, cînd și-au prezentat manifestul. A.V. (Rîde cu poftă): Da, îmi plac foarte mult! R.B.: Deși ați trăit prea puțin în țară, credeți, așa cum
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
v-am prins asupra faptului. Ați afirmat aici, în public, că vă plac suprarealiștii și dadaiștii, care de altfel s-au și întîlnit la cafeneaua "Voltaire" din Zürich, cînd și-au prezentat manifestul. A.V. (Rîde cu poftă): Da, îmi plac foarte mult! R.B.: Deși ați trăit prea puțin în țară, credeți, așa cum spun unii, că în spiritualitatea, în mentalitatea românească, există un dat suprarealist, o înclinație către absurd? A.V.: Eu cred că da. Cînd am fost acolo, la rudele
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
în mentalitatea românească, există un dat suprarealist, o înclinație către absurd? A.V.: Eu cred că da. Cînd am fost acolo, la rudele mele, pentru mine lucrurile care se întîmplau erau ca la teatru. Dar aceasta este realitatea... Mie îmi place foarte mult Eugen Ionesco și cînd mă aflu cu familia mea, "par exemple", este ca într-o piesă de Ionesco. Exact așa. Dar totul este absolut real, nu suprarealist, real! Aceasta îmi place foarte mult, îmi oferă multă inspirație. Dar
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
teatru. Dar aceasta este realitatea... Mie îmi place foarte mult Eugen Ionesco și cînd mă aflu cu familia mea, "par exemple", este ca într-o piesă de Ionesco. Exact așa. Dar totul este absolut real, nu suprarealist, real! Aceasta îmi place foarte mult, îmi oferă multă inspirație. Dar este în aceasta și foarte multă durere, fiindcă umorul - umor se zice în românește? - vine de la suferință... R.B.: Aceasta este de fapt și condiția clownului, a circului. Vă simțiți aproape de lumea filmelor lui
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
dogit de alcool al ceferistului de la cantonul demult părăsit. Cât și pe cine salvează guvernul Isărescu se vede din măsurile disperate, în serie, luate în ultimele zile. Autodesemnându-se ba țărăniști, ba liberali, ba democrați, actualii "ordonatori de credite" (cum le place să se alinte reciproc!) nu sunt decât o adunătură de comuniști de cea mai joasă speță - adică cinici și iresponsabili -, niște populiști ce speră să cumpere voturile unui lumpenproletariat aflat în prăpastia mizeriei. Am mai scris despre trecerea în mâinile
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
împotriva, de exemplu, condiției de cvasi-disidentă a Elenei Ștefoi, și abordările poetelor, abordări pe care le suspectez de oarece sexism. în rest, cronicile lui T. Coșovei nu sunt altceva decât notații ale unui poet pe marginea scrierilor altor poeți, jocuri plăcute de cuvinte ale unui cititor avid de poezie, ce i-a acaparat gândurile și pe care o iubește cu disperare. Hotel Urmuz dovedește că, odată prins în aceste mreje, nimeni nu mai are scăpare. Traian T. Coșovei, Hotel Urmuz, Ed.
Un poet despre poeți by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16909_a_18234]