3,039 matches
-
primară cu 76 de elevi la mănăstirea Berca. Pe actualul teritoriu al comunei Berca mai funcționa și comunele Pleșcoi și Gura Aninoasei. Comuna Pleșcoi, cu cătunele Muscelu, Pleșești, Pleșcoi și Urlători (astăzi, Valea Nucului), totalizând 1710 locuitori și fiind reședința plaiurilor unite Pârscov și Slănic ale județului. Comuna Pleșcoi avea două biserici (la Urlători și Pleșcoi) și o școală mixtă cu 102 elevi în anul 1899. Comuna Gura Aninoasei cuprindea satele Băceni, Botanu, Gura Aninoasei (astăzi, Cojanu), Rătești, Țâțârligu și Viforâta
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
din cauza persecuțiilor de acolo, care au fondat satul prin secolul al XVII-lea, după care în timp au fost asimilați cultural de localnici și au devenit moșneni, formând ceata moșnenilor săseni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată plaiului Buzău din județul Buzău, și era formată din satele Calvini, Bâscenii de Jos, Bâscenii de Sus, Frăsinet, Iorgulești, Olari, Slobozia, Valea Seacă și Zeletin, totalizând 2370 de locuitori. În comună funcționau 3 biserici (în satele Bâscenii de Jos, Bâscenii de
Comuna Calvini, Buzău () [Corola-website/Science/300802_a_302131]
-
1,64% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,28%). Pentru 1,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Pârscov al județului Buzău și era formată din 21 de cătune, din care cele mai importante erau Bozioru, Posobești și Scăeni, toată comuna având o populație de 2270 de locuitori. În comună funcționau 7 biserici (în satele Bozioru, Posobești, Scăeni
Comuna Bozioru, Buzău () [Corola-website/Science/300799_a_302128]
-
Pentru 1,45% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,55%). Pentru 1,45% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată plaiului Pârscov din județul Buzău, și era formată din satele Glodu, Gonțești, Negoșina, Păcurile, Pârlita, Poenari, Pletari, Șuchea și Valea Verzei, totalizând 1570 de locuitori. Satul Cănești era în acel moment pe cale de dispariție, din cauza unei alunecări de teren care îi
Comuna Cănești, Buzău () [Corola-website/Science/300804_a_302133]
-
2,65% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,01%). Pentru 2,65% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Slănic al județului Buzău și era formată din satele Căldărești, Cernătești, Mălăești, Săpoca, Valea Puțului, și Zărneștii de Slănic, având în total 2140 de locuitori. În comună funcționau o moară de apă, o stână, 4 biserici ortodoxe și două școli
Comuna Cernătești, Buzău () [Corola-website/Science/300808_a_302137]
-
Zărneștii de Slănic, având în total 2140 de locuitori. În comună funcționau o moară de apă, o stână, 4 biserici ortodoxe și două școli care aveau 100 de elevi (din care 4 fete). Pe teritoriul actual al comunei, în același plai, era organizate atunci și comunele Aldeni și Băești. Prima era formată din satele Aldeni, Manasia și Podeni, cu 670 de locuitori ce trăiau în 153 de case; în comuna Aldeni funcționau o biserică ortodoxă, cu hramul Sf. Gheorghe, și o
Comuna Cernătești, Buzău () [Corola-website/Science/300808_a_302137]
-
din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Numele comunei provine de la muntele Colți, care străjuiește satele; acest munte are culmea în formă de semicerc, cu 7 colți de piatră. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Colți făcea parte din plaiul Buzău a județului Buzău și avea în componență satele Aluniș, Călugărițele, Colții de Jos, Colții de Sus, Camburu, Comarnici, Fijerești, În Poiană, Ligurești, Lupoaie, Măgădani, Mățara, Muscelu Cărăimănesc, Paltinu, Strâmba, Seciu și Valea Boului, cu o populație totală de 2080
Comuna Colți, Buzău () [Corola-website/Science/300809_a_302138]
-
izbașă al moșiei Roma Spătărească de la București a spătarului Cantacuzino). Comuna a făcut temporar pe la începutul secolului al XIX-lea parte din fostul județ Săcuieni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna se numea "Chiojdu din Bâsca", făcea parte din plaiul Buzău al județului Buzău, și era formată din satele Bâsca, Bogzeni, Cătiașu, Chiojdu, Plescioara, Poienițele de Jos și Poienițele de Sus, având în total 2980 de locuitori ce locuiau în 647 de case. În comună funcționau 7 mori de apă
Comuna Chiojdu, Buzău () [Corola-website/Science/300807_a_302136]
-
populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,96%). Pentru 2,15% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Bălănești", era arondată plaiului Pârscov din județul Buzău și era formată din satele Bălănești, Bercești, Bodromirești, Cocârceni-Cozieni, Fața lui Nan, Mărculești, Turburea, Valea Epei și Valea Banului, cu o populație de 2050 de locuitori, care trăiau în 521 de case. În comună funcționau 6
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]
-
din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în centrul județului, în depresiunea Policiori din Subcarpații de Curbură. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Grabicina de Jos avea 520 de locuitori și 154 de case, fiind reședința comunei Grabicina din plaiul Slănic, județul Buzău; aceasta avea în total 860 de locuitori, care trăiau în 236 de case, și avea în componență și satul Grabicina de Sus. În cele două sate funcționau 2 biserici. În 1925, comuna Grabicina făcea parte din plasa
Grabicina de Jos, Buzău () [Corola-website/Science/300821_a_302150]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,49%), dar există și minorități de evanghelici (3,61%) și baptiști (2,5%). Pentru 4,02% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Pârscov al județului Buzău și era formată din satele Măgura, Ciuta și Unguriu, având în total 2270 de locuitori. În comună funcționau o școală cu 47 de elevi (dintre care 2 fete) și 3 biserici (una în fiecare sat). În
Comuna Măgura, Buzău () [Corola-website/Science/300828_a_302157]
-
1,97% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,99%). Pentru 1,97% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Slănic al județului Buzău și era format din cătunele Bâsceni, Bustea, Cireșu, Ghizdita, Gura Bădicului, Grunju, Ichimești (Mânzălești), Plavățu, Poiana Vâlcului, Zghiabu, Trestioara, Săreni și Valea Porcului, având în total 1160 de locuitori ce trăiau în 325 de case. În
Comuna Mânzălești, Buzău () [Corola-website/Science/300826_a_302155]
-
la nord de orașul propriu-zis se află capătul căii ferate Buzău-Nehoiașu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Nehoiașu era reședința comunei Nehoiașu (care cuprindea în întregime actuala comună Siriu și câteva sate din nordul actualului oraș Nehoiu), aflată în plaiul Buzău al județului Buzău. Ea era alcătuită din cătunele Arsele, Bădârlegiu, Bâsca Rozilei, Bonțu, Broasca, Cașoca, Gârboiu, Gura Siriului, Înșelata, Jețu, Muscelușa, Nehoiașu, Lunca Priporului, Pițigoiu, Prundu, Puricoasa, Ruptura și Vinețișu, având în total 3030 de locuitori care locuiau în
Nehoiașu, Buzău () [Corola-website/Science/300832_a_302161]
-
posibilități de camping, pescuit, înot, dealurile Damisului, Poiana Damis, iar la nord în munții Plopișului, vârful Măgura cu Mănăstirea Sf. Ioan Iacob, calcarele cu hippuriti, urme ale erei glaciare din Valea Crisului. Pentru cei ce doresc să poposească pe aceste plaiuri, oferta este deosebită: pe E60 se află Complexul turistic Piatră Craiului, cu mai multe restaurante, hoteluri și un magazin de suveniruri, si popasul Cabesteana. Mai exista o pensiune în zona Lorau (Valea Iadului)și una în satul Beznea. Comună Bratca
Beznea, Bihor () [Corola-website/Science/300845_a_302174]
-
Așezată pe Valea Zăgrii în partea de nord-vest a județului Bistrița-Năsăud și având ca vecini la sud satul Zagra, la est satul Aluniș, fosta denumire Găureni, sau noțiune și mai veche „Gaura” de la începuturi, la nord satul Suplai, denumire veche „Plai”, iar la vest satul Târlișiua. Localitatea Poieni fiind situată la o altitudine de aproximativ 480 m față de nivelul mării, dispune de condiții optime pentru dezvoltarea agriculturii și creșterea animalelor. Valea Zăgrii se mai numește și Valea Țibleșului după denumirea apei
Poienile Zagrei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300887_a_302216]
-
populația să fie în creștere, tineretul să mențină tradiția sau să se întoarcă în sat pe cât posibil. La începuturi satul a fost un sat de iobagi, pe moșia stăpânita de serii de grofi “ domni de pământ” care au stăpânit aceste plaiuri, imbogățindu-se pe spatele și munca țărânilor , țăranii fiind considerați doar unelte de muncă și câștig. În monografia nepublicata a preotului Dionisie Bucur se arată că în anul 1792 în satul Crihalma erau 73 de case de iobagi, 5 case de
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
veverițe, pisici sălbatice, vulpi, lupi, urși, porci mistreți. Traseele turistice existente dar deteriorate, ar putea fi refăcute mai ales pe: Valea Zizinului, Valea Dungului, Poiana Teslei, Cabana Babarunca, Cabana Rentea, Piatra Mare, Valea Dalghiului, Piatra Dudului, Vârful Ciucaș, Cabana Ciucaș, Plaiul Domnesc, Muntele Roșu, stațiunea Cheia. Dar trasee turistice sunt acesibile și din preajma Brașovului și Săcele, unde se poate ajunge cu autobuzul în maxim 30 min. Toate aceste bogății naturale pot fi exploatate eficient prin dezvoltarea rețelei agroturistice care ar aduce
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
Călmățui, Poala Pădurii (resturi ale pădurii nebune) și Lacul Sava. Oamenii nu se poate spune ca au prosperat aici, în schimb, cei cu darul muncii și cu înțelepciunea de care auzim în poveștile populare, au trăit pe-un Picior de Plai, pe-o Gură de Rai. Bătăturile s-au umplut repede de copii și lunca răsuna de cântări în sărbători. Iernile erau frumoase de grele iar primăverile umpleau câmpurile de verdeață, piepturile de aer reavăn și sufletele de dorințe netăvilite. Ca
Comuna Crângeni, Teleorman () [Corola-website/Science/301795_a_303124]
-
era în continuare frumos, însă poveștile începeau să aibe o aură de legendă, pentru că altele nu le mai luau locul. A venit anul 1971, an ca toți anii, nu și pentru Satul Nou însă. Anul ăsta a inundat Piciorul de Plai și a umplut Gura de Rai cu nămol și durere. Ploile au umplut la refuz lacul și acțiunea nesăbuită a oamenilor ce nu au cunoscut vulnerabilitățile barajului făcut din pământ, au dus la dezastru. Satul tot, astăzi Stejarul, ca să i
Comuna Crângeni, Teleorman () [Corola-website/Science/301795_a_303124]
-
toate scormonesc pământul și șesul de lângă râu... Fetica mea, nu ai făcut bine că le-ai luat de la rostul lor, du-le-n grabă și le așează frumușel de unde le-ai luat. Aceste mici făpturi sunt urmașii noștri pe aceste plaiuri. Noi suntem trecători pe aici dar ei vor moșteni dealurile, pădurile, văile și râurile care acum sunt ale noastre... du-le fiica mea acolo de unde le-ai luat... Nimilica adânc s-a întristat, a ascultat însă povața tatălui și le-
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
din Berchezul Mare de lângă Șomcuta care ar fi sosit cu soția și cei șase copii ai lor. În scurt timp și la scurte intervale trec și se așează în creierul pădurii de aici și celelalte familii de năpăstuiți venind peste Plaiul Poenii, al Pălcușii și a Muncelului. Nu trece mult timp și apărură călugării Tarasie, Melachie și Panait izgoniți din schitul lor din nordul țării de furia catolicilor. La sfatul lor, mica comunitate ridică o mică biserică-mănăstire, fără turn, fără clopote
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
si anume :<br>"D. docA Ernest Foulquier, actual medic al spitalului rural Tecuci-Calinderu, din județul Teleorman, în asemenea calitate la spitalul rural Petresci-de-Sus, din județul Gorj, în locul d-lui doctor Gr. Ninoveanu, permutat; D. doctor Arghir Babeș actual medic la plaiurile unite Ialomita-Dâmbovita, din județul Dâmbovița, în postu de medic al spitalului rural Tecuci-Calinderu, din județul Teleorman,în locul d-lui doctor E. Foulquier, permutat. Tecuciul a dat și doi miniștri, respectiv Valeriu Stoica, fost ministru de justiție între 1996-2000 și Mariana
Tecuci, Teleorman () [Corola-website/Science/301844_a_303173]
-
Constandoiu), Gura Caliței, Groapa Tufei, Poenile, Bălănești și Cocoșari, cu o populație totală de 1617 locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă cu 150 de elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în plaiul Râmnicul din același județ și comuna Dealu Lung, formată din satele Peletic, Plopu, Rașca, Tinosu și Șotănari, cu o populație de 898 de locuitori. Aici existau două biserici (una datând din 1833) și o școală mixtă cu 28 de elevi
Comuna Gura Caliței, Vrancea () [Corola-website/Science/301876_a_303205]
-
2,49% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,45%). Pentru 2,49% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Râmnicul al județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Jitia din Deal, Jitia din Vale, Dealu Sării, Vintileasca și Neculele, cu o populație totală de 1869 de locuitori. În comună funcționau două biserici (una la Jitia, datând din 1783
Comuna Jitia, Vrancea () [Corola-website/Science/301878_a_303207]
-
Potrivit vameșilor, în plasă Marginea de Jos sunt înregistrate turme din Săliște, Satulung, Purcăreni, Cernatu, Breșcu, Târlugeni, Galeș, Covasna, Codlea și Prejmer din județul Brașov. Pastorii pătrundeau prin depresiunile Dumitrești, Andreiașu, Vârteșcoiu, dar și prin sud-vest pe "drumurile pastorale" de pe plaiurile Buzăului. Odată ajunși aici, cei mai mulți își fixau târlele pentru iernat sau se îndreptau spre bălti, spre Brăila, sau pentru a trece în Dobrogea. Tot pe acest drum mergeau prin Nămoloasa spre Moldova. Crescătorii de bovine din Ardeal s-au stabilit
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]