4,664 matches
-
paște,/ Paști,/ Mai multe dâraște” (București). Imaginarul poetic intră în corespondență cu lumea realului și atacul vizează tocmai statutul de nubilă, fiindcă straturile de flori influențează în mentalul tradițional șansele unei căsătorii fericite. „La casele unde sunt așteptați pețitorii, se plantează tot felul de flori, cum ar fi mușcata, busuiocul, brebenocul (...). Norocul la flori, ca și grija deosebită pentru grădinița din fața casei sunt socotite de bun augur pentru căsătoritul fetelor la vreme”. Timpul invaziei distructive pare a fi autumnal, când este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Spunând că are mai mult busuioc decât siminoc (a cărui funcție este preponderent utilitară, e folosit în industria casnică și în fitoterapie) în grădină, colinda transmite la nivelul limbajului floral dorința fetei de „a se lumi”. În credința populară, rozmarinul plantat lângă casă aduce noroc, opoziția poetică față de utilul calomfir accentuând, din nou, valoarea de omen a grădinii fetei. Șederea în pământ, ca prefigurare a recluziunii sepulcrale, apare într-un basm cules de Constantin Mohanu: „Umblând el pân pădure-așa, găsăște
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la reviste populare articole pe înțelesul tuturor, este un neîntrecut vorbitor pentru săteni, cultivă gustul cetitului în sat, unde prin străduințele dumisale are abonați la diferite foi. Este un gospodar neîntrecut, are o grădină de pomi numărând ... bucăți. Toate sunt plantate de domnia sa și se ocupă și cu cultura albinelor"92. Așa cum susținea Mihail Sadoveanu, colegul mai mare de la Fălticeni, al lui Rădășanu "era epoca eroică a școlilor rurale, când, cu mijloace puține, se putea totuși ajunge la rezultate apreciabile"93
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eu în loc să închei lecția, m-am încheiat la pantaloni. Și s-a produs un râs cu hohote și a râs și Meissner a 2-a oară, în cei 3 ani cât ne-a învățat. Și din 45 meri și peri plantați în 1908,mai trăiesc azi abia 4: 1) Un frumos de Butuaz, 2) Un Signe Tilich, 3) Prințul de Coroană Rudolf, și 4) Un Renette de Orleans. În toamna lui 1908, am strâns cu elevii, cu toți că numai eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
după ce le-am scuturat cât trebue rădăcina. Și m-au găsit făcând treaba asta Gh.D.Mugur și cu Petru Volănescu,Inspectori Școlari, cari au venit la N.Stoleriu și negăsindu-l acasă au venit la mine în Bogata. Câți am plantat toamna s-au prins sută la sută. Iar câți am plantat primăvara s-au prins numai pe jumătate. În 1908 m-am dus la hram la Rădășeni de Sf. Mercore. Și m-am oprit la preotul Neculai Iordăchescu, un preot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
făcând treaba asta Gh.D.Mugur și cu Petru Volănescu,Inspectori Școlari, cari au venit la N.Stoleriu și negăsindu-l acasă au venit la mine în Bogata. Câți am plantat toamna s-au prins sută la sută. Iar câți am plantat primăvara s-au prins numai pe jumătate. În 1908 m-am dus la hram la Rădășeni de Sf. Mercore. Și m-am oprit la preotul Neculai Iordăchescu, un preot și el și preoteasa numai bunătate. Și acolo a venit brigadirul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
gară, la trenul care la 11.35 trebuie să ajungă la Pamplona. Din tren, privesc solul mediteranean al Cataloniei, roșiatic de la soarele ce-l arde mereu. îl asemăn cu cel al Greciei. Arbori, arbuști, mulți crescuți după legile naturii, alții plantați de oameni. Sunt și multe plantații de viță de vie, pomi fructiferi, legume, dar există și mult pământ arid presărat cu smocuri cenușii de ierburi ce se încăpățânează să trăiască. Alegoric, sunt ca acele persoane care trăiesc la limita existenței
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
este deschis și câțiva pelerini servesc o cafea sau altceva mai consistent. De data aceasta, nu mă opresc, continuându-mi drumul cu un pas decis, sigur. Până la următoarea localitate, Reliegos, sunt 13 km, un drum drept, plat, flancat de copaci plantați de puțini ani. Beciuri tipice la Reliegos și în meseta - Pe acest drum nu găsești nimic, nici o fântână, așa că este bine să ai provizii la tine. De la un timp, parcă aș vrea să se termine. Este prea plictisitor acest platou
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
colegilor mei la evocarea dezacordului nostru pentru schimbarea numelui Brașovului în "orașul Stalin", moment penibil, rușinos pentru autoritățile de atunci ale orașului, unde ne începuserăm formarea ca intelectuali, unde aproape două decenii pe Tâmpa se lăfăise numele tiranului de la Moscova, plantat cu dibăcie de silvicultori obedienți cu brazi de un verde mai închis la culoare, așa încât să poată fi citit de orice vizitator pentru ca să nu fie nici un dubiu că vizitatorul ajunsese în Stalingradul românesc. Dintre trăirile anului 1985, cred că trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
curând. În prelungirea casei s-a construit bucătăria de vară, cuptorul de pâine, o pivniță cu demisol și pod pentru cereale. Șura s-a Înălțat și s-a acoperit cu țiglă; În curte s-a săpat o fântână, s-au plantat pomi și apoi viță de vie. În grădinița din fața casei, de circa un metru lățime și patru metri lungime râdeau florile În fiecare primăvară. În primii ani amenajarea grădiniței era În grija Tatei. Pe măsură ce m-am ridicat i-am preluat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
5cm și-i transportau În butea colectoare de 500-1000 l fixată În car. Nu pot uita din timpul culesului, via părintească din "heveș", dealul răsăritean cel mai Însorit al satului, lăsată În paragină după colectivizare, ca fiind prea izolată. Tata plantase toate soiurile de viță, de la ceasla albă și roșie, cea mai timpurie, până la coarna algeriană, cu ciorchini care depășeau un kilogram și care se Îndulceau doar după căderea brumei, spre marea noastră durere. Îmi amintesc din primii ani ai copilăriei
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ani) am fost operat. Rotula era transformată În granule ca cioburile de parbriz și personalul clinicii aștepta să vadă procedeul operator. S-a confecționat un coșuleț din sârmă, În care s-au strâns granulele de os și coșulețul s-a plantat subcutanat În locul fostei rotule. În timp, după imobilizarea genunchiului În aparat gipsat și remodelări prin terapeutica ortopedică specifică, totul a intrat În normal. Atât În spital cât și la domiciliu am fost vizitat de colegi și doctoranzi care m-au
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
cu care în principiu a fost de acord, pentru că nu necesită niciun fel de fonduri. Ei bine, pe strada asta am făcut eu cele trei lucruri cică obligatorii: am făcut o casă; am făcut nu un copil, ci doi; am plantat nu un pom, ci o întreagă livadă plus o boltă de viță. Și nu mai plec de aici, dragă Adrian, pentru că am descoperit că există la Curtea de Argeș la fel de multe oportunități de a te afirma și de a te rata ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a vieții. Părinte bun și blând Adesea m-ai luminat. Cuvântul bun, ce mi l-ai dat. Călăuză zeci de ani mi-ai fost De multe ori, Sarcina păcatelor, mi-ai ușurat. Și-un glas În conștiință Bine, mi-ai plantat! Poruncile Dumnezeiești, Să-mi fie Lumină, Luminând Sărut dreapta dumitale Cu ea m-ai Binecuvântat Vă rog, iertați-mă! Părinte Gheorghe Că mult eu v-am greșit! Măriuca 04.05.2007 Măriuca, draga mea Lasă-mă să-ți scriu ceva
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
sunt informațiile despre viile de la Huși: „La răsărit are vii, aflate în apropiere pe o colină mai înaltă și mai lată; spre apus și spre miazăzi sunt dealuri acoperite cu păduri, <iar> unele părți ale celor aflate mai aproape sunt plantate cu vii care aparțin unui sat valah (Broșteni, n.a.), așezat la poalele dealurilor și mai jos de târg”. Despre vinul de la Huși, Bandini scria că „se face din abundență, de un gust blând și suav”. Totuși, după opinia episcopului „cel
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
atribuțiile unui oraș, aici dezvoltându-se, pe lângă vechea viață comercială, culturală și politică, și o activitate industrială. Intravilanul orașului Huși are o extindere considerabilă a spațiilor verzi, formate atât din parcuri și livezi, cât mai ales din livezi și podgorii plantate în curțile gospodăriilor locuitorilor. Dacă adăugăm aerul curat și proaspăt din zona extraurbană, care se deplasează către partea mai joasă a depresiunii, unde este așezat orașul, constatăm că, spre deosebire de marile centre urbane, aici există o atmosferă sănătoasă, atât cât permite
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ai unor lucrări dedicate tutunului. Dramaturgul englez Ben Johnson preciza, la 1598, în comedia " Fiecare cu hazul lui", că în "Indii", împreună cu un grup de prieteni, "nu am probat gustul nici unui aliment... cu excepția fumului acelei plante", concluzionând că "tutunul este planta cea mai prețioasă pe care vreodată a produs-o pământul pentru folosul omului". "Colegul" spaniol, Lope de Vega, lăuda tu-tunul, lordul Byron îi dedică un poem, George Sand afirma că "țigara adoarme durerea și populează singurătatea cu mii de imagini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a produs-o pământul pentru folosul omului". "Colegul" spaniol, Lope de Vega, lăuda tu-tunul, lordul Byron îi dedică un poem, George Sand afirma că "țigara adoarme durerea și populează singurătatea cu mii de imagini grațioase", Victor Hugo că tutunul "este planta care transformă gândirea în visare", iar un personaj din "Muntele vrăjit" al lui Thomas Mann declara "nu înțeleg că se poate trăi fără a fuma"! În pictură, de la flamandul Adriaen Brouwer, la Van Gogh, Courbet, Cezanne, Picasso... nu exista maestru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
drum spre casă, ne-am oprit la o grădină mare de pomi, fragi și vie. Un jidan care reușise să se călugărească, apoi fugise din mănăstire pentru a lua o țărancă din sat, proprietară a patru pogoane de loc, le plantase și le exploata. Fragi și mure vindea la București, din ce rămânea de la germani, cu care își făcea afacerile; numai pe căpșuni luase în anul precedent 30 000 lei, sumă enormă pe atunci. L-am arvunit și noi. Trimitea la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
XVIII lea, rezidiră pe mic grajdul de cai și vite, tâmplăria, fierăria, o mică fermă pentru argați, iar pentru dânșii, o căsuță cu camere mici, adaptate nevoilor și pretențiilor prezente. Pe temeliile dărâmăturilor puseseră pământul scos de la clădirea nouă și plantaseră trandafirii adunați din parc. Era un spectacol impresionant. Ei mă duseră la o mătușă, tot d-nă Krupenski, care locuia în casele fostului logofăt, iar castelul era fără învelitoare, cu frumoasele stucaturi din secolul al XVIII-lea încă pe pereți; între
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu totul direcțiunea grădinilor, păsărilor și a întregului domeniu al activității mamei. Dar pe cât păruse de doritoare să facă îmbunătățiri și pe cât criticase pe mama, deodată îi pieri pofta de a înfăptui ceva. Reclamă îndată tăierea tuturor copacilor dimprejurul casei, plantați de tata și crescuți odată cu noi. Aci Ionel fu inexorabil, și dânsa, sub pretextul că nu are mână liberă, lăsă în paragină toată grădina de lângă casă. Acum nu se mai putea plânge că are o cameră prea umbrită, se mutase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
păreau că străjuiesc asupra locuitorilor. O mână profană a tăiet mai târziu acei plopi frumoși de care se aninau zmeii copiilor și în care ciripeau mii de vrăbii la fiecare amurg de zi, iar alții în loc nu s-au mai plantat, încât parcă a rămas târgul dezbrăcat de haina sa tradițională. Clădirea ce-mi impunea mai mult pe vremea aceea era biserica Adormirea, catedrala orașului, zidită de un bun20 al meu, al cărei turn înzestrat cu un ceasornic și învelit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
redox pe potrivă, mic, adică vulpea cu botul scurt, mai precis animalul. Ulciorul, Înalt, e un mediu cu potențial redox ridicat, din care se poate Înfrupta doar organismul potrivit, cu caracter redox ridicat, adică cocostârcul cu cioc lung, mai precis planta. Pentru ca cei doi vecini să trăiască Împreună În același mediu, lucru esențial pentru natură, după cum vom vedea mai departe, blidul din poveste trebuie să fie o cană nici prea scundă, nici prea Înaltă, adică un mediu cu potențial redox intermediar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care a ieșit. În acest mediu intern el, animalul, Își creează condițiile optime de viață, indiferent de ce se Întâmplă În afara pielii lui. Deci nu va induce modificări de natură redox În mediu, În scopul modelării acestuia după dorință. În schimb planta, tot pluricelulară, a apărut pe uscat, cu ceva Întârziere față de animal. Ca urmare, Între celulele plantei nu e nici un lichid, ci doar aer. De aceea, planta este obligată, pentru a-și crea condiții optime de viață, să acționeze asupra unei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lichid, ci doar aer. De aceea, planta este obligată, pentru a-și crea condiții optime de viață, să acționeze asupra unei anumite părți din mediu, care am putea spune că face parte din planta Însăși. Influența pe care o exercită planta la acest nivel se manifestă ca un proces reductiv, pentru că atunci când planta a apărut, mediul era, Într’adevăr, mai puțin oxidat decât astăzi. Acest efect a putut fi evidențiat experimental atât la plantele perene, cât și la cele anuale. Dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]