3,012 matches
-
altfel? Are de toate: știință, cultură, folcloristică, memorialistică, aprecieri și r egre te „in memoriam”, enigmistică, monografie și iconografie, poezie-venerabilă și începătoare, scrieri despre personalitățile și trăirile vremurilor... Autori, o puzderie, care de care mai valoroși, unii în activitate, alții plecați, ca să le rămână ami ntirea sau ca să fie așteptați să revină la prima dragoste. Enumăr doar câțiva din cei dragi sufletului meu, luați la întâmplare , di n aduceri aminte: neobositul Marin Rotaru, apoi: Cristian Onel, Rodica Pop, Laurențiu Chiriac, Dan
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ani, se stingea și domnișoara Elena Papadopol - Calimach, iar istoricul și scriitorul a mai dus-o până la 18 iunie 1898... Suficient să ne relate ze a tâtea nu numai despre Tecuci sau Tutova - cu cei doi binecredincioși plecați în lume... Plecați nu atât să cerșească și să agonisească, cât mai ales să „transporte” cu ei spiritul tutovean: trăitul în comun și rezolvarea împreună atât a bucuriilor cât și a necazurilor. Că veșnice la 18 iunie 1898. După ce nu l înțelesesem pe
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
scântei Dar oricât ele ar fi de sus Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Și tot Eminescu, în admirabila i „Dorință” o chema: Vino în codru la izvorul Care tremură pe prund Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund Și în brațele-mi întinse Să alergi pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraji. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate Or să-ți
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
putere; așteaptă ziua de miere și colacii și răchia tare și vinul; dintre toți a rămas vecinul. S-a deșirat ochiul satului spre soare și spre lună, nimeni nu mai citește în stele, în apa dusă de paus pentru cei plecați prea de vreme. Strada e goală, au plecat nemții și sârbii românizați au murit demult, casele părăsite se ruinează, ca niște năluci, dislocând străzile, mai că nu zboară. Un nebun le ridică subsuoară și le poartă cu fața urâtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
îl măsurăm tot cu acel cântec șoptit la Moartea căprioarei. De ce atâta tristețe în versurile poeților? și mersul vântului seamănă dezordine în mintea și în inima subțire, ca o năframă întinsă peste obrazul de mire al celui rămas, al celui plecat. La fereastra de-acasă, umbra lui străbate grădina cu tristul fior, ce ne cuprinde în somn. Dimineața ne spală fața, prânzul cu soare, adus de la mare, încet, încet se așează pe piept ca-ntr-un sicriu, din care a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
apei pe acoperiș, revărsări fără pomină, zile întregi, întrerupte numai de ceasuri cu bură pulverizată și fierbinte, prin care treceam ca printr-o seră, căci picăturile acelea nevăzut de mici purtau cele mai istovitoare parfumuri, și anevoie puteam răbda capul plecat, ci trebuia să-l răstorn pe umeri și să alerg cu nările și buzele răsfrânte. Stăteam serile în odaia mea confortabilă și răcoroasă sau mă plimbam pe veranda bungalow-ului încercînd să regăsesc gustul tutunului (pe care nici cele mai exagerate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îndrăzni să-și ridice capul, dar își mișca acum degetele, parcă ar fi încercat să arate ceva. - Maria! izbuti el să rostească în cele din urmă. Maria... - Înțelege, șopti Iliescu. Îi urmări privirile și văzu câinele depărtîndu-se încet, cu capul plecat. - Poate cunoaște câinele, adăugă. Poate o fi și el din sat. Rănitul începuse să șoptească, mișcîndu-și tot mai nervos degetele, închizînd la răstimpuri ochii, apoi deschizîndu-i brusc, parcă tot mai înspăimîntat că-i regăsește acolo, lângă el. - Eu zic să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încet, parcă ar fi șovăit. - Și trebuie să mă duc și eu, continuă Ivan. Mă așteaptă și pe mine, acolo. Întinse mâna spre răsărit, dar deși Darie cercetă încordat zarea, nu desluși nimic. Câinele pornise înainte, fără grabă, cu capul plecat, și atunci Darie îl recunoscu deodată și zâmbi fericit. I-l arătă lui Ivan. - El te-a recunoscut, șopti. El a fost singurul care te-a recunoscut... - Încearcă și dumneata, domnule filozof, spuse Ivan privindu-l adânc în ochi, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbi cu înțeles Ghibercea. Și pentru că suntem siguri că n-au fost tipărite la tipografia noastră, ne întrebăm de ce au fost introduse și difuzate de vreo ambasadă. Ascultați mai departe... Pantazi scoase din buzunar o altă scobitoare și, cu capul plecat, apropiindu-și ușor pleoapele, ascultă rezultatele cercetărilor întreprinse de serviciile speciale: analiza hârtiei și a cernelii, statistica greșelilor de tipar, încercările de descifrare a codului prin care sunt transmise mesagiile. - Dar de unde știm că sunt trimise mesagii? întrebă Pantazi. - Altminteri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
când auzi clopotul Mitropoliei își aminti că e noaptea de înviere. Și deodată i se păru nefirească ploaia care îl întîmpinase de cum ieșise din gară și care amenința să devină torențială. Înainta grăbit, sub umbrelă, adus din umeri, cu privirile plecate, căutând să evite șuvoaiele. Fără să-și dea seama, începu să alerge, apropiindu-și umbrela de piept, ca o pavăză. Dar după vreo douăzeci de metri zări aprinzîndu-se semnalul roșu și trebui să se oprească. Aștepta nervos, săltând, înălțîndu-se în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ascultase turburat, clipind la răstimpuri din ochi, parcă s-ar fi trudit să se trezească dintr-un vis. - Te rog, taci!, izbucni deodată cu un glas sugrumat, aproape de nerecunoscut. Taci! repetă. Maria îsi retrăsese mâna și rămase stingherită, cu privirile plecate. În acea clipă Antim își dădu seama că-i ascultaseră toți vecinii și, cu un efort, zâmbi. - E greu să-ți explic, spuse. Nu e vorba despre mine. Îmbrăcaseră amândoi uniformele de general, și Ieronim începuse să așeze lucrurile în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
jos, pe deasupra firelor de iarbă, Înspre gardul alb și scund, cartușul din prima țeavă Îl lovea, iar cel din a doua era parcă tras cu o sfoară de primul. Numai marii pușcași observau cum, În timp ce pasărea se prăbușea cu capul plecat, deja moartă, mai era lovită și de al doilea cartuș. BĂiatul Își desfăcea pușca și se Îndrepta către pavilion cu ochii În jos, fărĂ nici o expresie Întipărită pe chip, fărĂ să reacționeze cumva În fața aplauzelor, spunînd doar „mulțumesc“ cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Si apoi o întrebare nu strică niciodată. Carele, purtându și umbra lungită de soarele chindiei, s-au oprit în răscruce. Bine ați venit, oameni buni! a deschis vorba Alecu Slobodă, aflat în poarta crâșmei. Bine v-am găsit, Alecule! Voi plecați sau abia ați venit? De ce stați în poarta crâșmei? Apoi noi plecăm, moș Dumitre, că se înnoptează. Am mai zăbovi, dar avem treabă și pe acasă, că fimeile noastre ne-o cam uitat mutrele și nu de alta, dar... Asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
O tăcut mâlc? a întrebat intrigat Vasile Hliboceanu. Mă-i crede, nu mă-i crede, eu ți-o spun pe cea dreaptă...Nenea Jănel n-o scos o vorbă. Nici că-i laie, nici că-i bălaie. Stătea cu capul plecat ca oaia în cârd, când îi nădușală...Iaca așa ședea și pace! Baba Zoița lui Cocostârc, însă, nu ședea degeaba. Ea lega și dezlega ploile... Si până la urmă ce s-o ales din toată tărășenia asta, Pâcule? a întrebat moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a prins pofta de tutun, a reluat povestea nepotului său. Si cum vă spuneam, în mijlocul iernii, patronul, împreună cu Dinuța și cu Georgel, au plecat la munte. In ce loc anume, asta nu vă pot spune, pentru că nu știu. Dar de plecat știu că au plecat. Acolo, distracție pe cinste. Toată ziua cu sania pe deal...Pe urmă, la restaurante. Intr-una din zile, însă, Georgel - cum îi el mare - se răstoarnă cu sania și dă cu capul de un bolovan. S-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tălăngi de la stâna oploșită în Fundul Hlibocii, lătratul câinilor treziți din toropeala zilei, iar peste toate acestea unduia - ca o pasăre în zbor lin - dangăt de clopot bisericesc...prevestind duminica. Pâcu și cu moș Dumitru călcau unul lângă celălalt sporovăind. Capetele plecate unul către altul le dădea aerul că vorbesc în taină. Această părere nu era departe de adevăr...De multă vreme, lui moș Dumitru îi umbla prin cap un gând stăruitor: „Mi-a fi deajuns o viață de cărăușie. Ar cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
puțoiu ăsta de Toal? Ar fi trebuit să citesc scenariul. Împuțita de Carole! Vacă Împuțită și sonată. Morții măsii. Ar fi trebuit să citesc scenariul ăla. Informațiile Înseamnă putere, sau așa se spune. Dar n morții măsii. Ține-ți capul plecat, Împietrește-ți inima și o să fii ok. Respiră lent. Respiră lent. Ușor de făcut. Inimile noastre sînt Împietrite În meseria asta. Trebuie să fie la fel de Împietrite ca și capetele sponsorilor noștri și asta ne distruge pe noi. Ei Își pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și tihna în clipa cea grea. Ce trist este dealul durerii, prin vremuri rămâne marcat, Păstrează în el sfânta jertfă a sângelui ce-a fost vărsat. Ce trist este dealul iubirii, nu-i altul ca el pe pământ, La cruce plecată stă fruntea, de mila lumii plângând. Ce trist este dealul Golgota, cu ramuri de spini îmbrăcat, Tronează din veacuri ca martor, e trist însă adevărat.
Triste?e prin veacuri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83225_a_84550]
-
cât lumea vorbește despre el, atâta vreme cât oamenii îl pomenesc, chiar dacă nu-i de față, el există. Bunicii nu-i mai trăiau de multă vreme, însă și-i amintea. Dar, pentru că nu-i văzuse când închiseseră ochii, pentru el erau ca plecați undeva, și-i aștepta să se reîntoarcă. Niște vieți omenești nu se reduc la simpla prezență, orice om dispare fizic de pe pământ, însă rămâne prin ce-a făcut“, așa-i zicea preotul din sat. Auzindu-l, începuse să-și dorească
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
doua” - n-o să-ți vină să crezi, dar n-ai să ai Încotro - “mâna a doua” a fost... Dar mai bine... privește În spatele tău. Ca hipnotizată, Lia a răspuns Îndemnului lui Nicu și a Întors capul... În fața ei, cu ochii plecați și geană umedă, ședea... Despina. ― Cuuum? Tu, scumpa mamii? Tu ai avut atâta tărie? Nuuu... Nu știu ce să fac. Să râd? Să plâng? Să te Îmbrățișez? Să Îngenunchez În fața ta, Despi?... În clipa următoare, trei ființe ședeau Îmbrățișate, cu sufletele vibrând
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
toți cei dragi și... să lăsăm să cadă un strop pentru cei alături de care am luptat și care au căzut acolo... În prăpădul războiului... Dumnezeu să i odihnească În pace! Într-o tăcere deplină, s-au ridicat toți. Cu privirea plecată, au urmat gestul lui Petrică... Apoi au gustat din vinul cu parfum deosebit. Tata Toader, după ce a drămăluit o vreme ulcica, a adulmecat aroma vinului și a gustat și el. A rămas puțin pe gânduri, apoi a mai luat o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Într-o intervenție chirurgicală deosebită. Tocmai era gata să iasă din cabinet, când a sunat telefonul: ― Alo! Tovarășu’ profesor Hliboceanu? Sunteți căutat de tovarășul căpitan Vătrai - l-a anunțat centralista. „Uite că spusa lui Gruia se adeverește. Locul unui securist plecat nu rămâne gol. Vine altul...” ― Alo Profesorul Hliboceanu? ― La telefon. ― Cu ce te ocupi la această oră? ― Da’ cine ești dumneata de Îți permiți să mă chestionezi pe un asemenea ton? ― Cum? Nu ți-a spus centralista? Sunt căpitanul Vătrai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vă mulțumi!... V aș ruga să mă lăsați ceva vreme să mă gândesc. Am să vă caut Îndată ce oi găsi ceva. ― Rămânem În așteptare, nene Mitrule. Până atunci, noi vom face vizita bolnavilor. Brancardierul s-a ridicat și, cu fruntea plecată, a ieșit... O dimineață cu lumină aurie Îți Îmbia sufletul și mintea la gânduri frumoase... Era duminică. Târgul părea adormit... O căruță trasă de un cal se hurduca pe drumul cu hârtoape... spre ieșirea din târg. Pe scaunul improvizat dintr-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la el mintea cu toate ale ei și ochii larg deschiși. Așa că pot să-ți descriu individul, chiar dacă a avut doar o apariție „fantomatică”, cum spui tu. ― Te ascult. ― Este un individ de Înălțime medie subțiratic și mersul cu capul plecat. Se vede dintr-o privire că este un slugarnic! Profesorul a recepționat aproape organic imaginea „fantomei” de pe ulița lui Petrică. Avea o asemănare izbitoare cu „omul” lui. Nu voia Însă să-l neliniștească pe „bătrânul cercetaș”. ―Eu Îți mulțumesc pentru că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
raporta stăpânilor lor, spunând: - Este în intenția mea să profit de oferta lordului Clane. Dați-mi rația de mâncare pe o săptămână, ca să mă pot înscrie și eu într-o tabără de concentrare. Acestea fiind realizate și după primirea mâncării, plecați imediat. NU ÎNTÂRZIAȚI NICI O SINGURĂ ORĂ. Dacă din anumite motive stăpânul vostru nu este acasă, luați mâncare și plecați fără permisiunea lui. Nimeni nu vă va împiedica să părăsiți orașul. Orice bărbat căruia i se aplică acest ordin și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]