5,084 matches
-
-ul de la birou. În concediu n-am făcut decât să pierd vremea adăugând tușe, consemnând gânduri care nu știu unde-și vor găsi locul și mai ales devorând clătitele din Vamă și borșul de pește de la „Lyana sau Mitocanul“. Aici, o fată plictisită într-un șort fraise servea placidă ciorba de pește cu păhărelul de ardei, împingându-mi sânii obraznici în ureche. La ora douăsprezece, bioritmul meu fusese dat peste cap de trenul de dimineață - sunt pe drum de la șase dimineața, spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
începusem să avem o relație excelentă. E un om care mă înțelege. Îmi înțelege depășirea de cont. Ce mă fac fără el? — Dar nu sunteți prea tânăr ca să vă pensionați? zic, conștientă de dezamăgirea din vocea mea. N‑o să vă plictisiți? El se lasă pe spate în scaun, luând o gură de expresso. — Nu am de gând să renunț complet la muncă. Dar cred că în viață mai sunt și alte lucruri în afară de a avea grijă de conturile altora, nu credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e foarte bine, îi spun radioasă. Sunt pur și simplu fericită, așa, cum stau cu dumneavoastră aici. Zâmbetul călugăriței piere încet. — Nici cripta? zice. Nici asta nu te interesează? — Nu în mod deosebit. Sincer, nu vă faceți probleme. Nu mă plictisesc! E atât de plăcut aici. Atât de... pașnic. Exact ca în Sunetul muzicii. Femeia se uită la mine ca la o nebună și îmi dau seama că probabil e în mânăstirea asta de atâta timp, că nici nu știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îi explic. Sacoșe, chestii de‑astea. — Am înțeles, zice Tony, nepărând prea convins. Păi... vreți să vă arăt cum funcționează aparatele? — Nu‑i nevoie, spun sigură pe mine. Mă descurc. Zău, nu am de gând să‑l las să mă plictisească explicându‑mi cum funcționează fiecare aparat. N‑oi fi chiar așa de proastă. Îmi iau un prosop din teanc, mi‑l înfășor în jurul gâtului și mă îndrept spre un aparat de alergat, care pare destul de simplu. Mă sui pe bandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la mine. N‑a fost vina ta că ăia de la Cafeaua de dimineață au avut o reacție exagerată. Și pun pariu că deja o regretă. Zău, uită‑te la ea! Dă volumul mai tare, iar vocea anostă a lui Clare plictisește până și pereții. — Cei care nu reușesc să‑și pună bani deoparte pentru pensie sunt niște lipitori care ne sug sângele celorlalți. — Ei, spune Rory. Nu crezi că ești puțin prea dură? — Zău, ascult‑o numai, spune Suze. E groaznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
picioarele copiilor stăpânului. Nu-i spune niciodată fetei că de fapt încălzește picioarele stăpânului. Mama se ofilește repede. Pielea i se ridează cum se vălurește un lac, iar părul i se usucă precum lujerii iarna. În unele nopți, fata se plictisește să-și aștepte mama. Nu poate să adoarmă, dar îi este frică să iasă afară. Stă întinsă în pat, în tăcere. După miezul nopții, aude cum se trage cu gloanțe. Numără împușcăturile ca să știe câți oameni au fost uciși. * Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei e aproape. Noaptea, visează că lumina reflectoarelor o urmărește pe ea, doar pe ea. Îmi urmez bunicul și ne îndreptăm spre casă. Nu renunț la actorie. Nu mi s-a dat rolul pe care voiam să-l joc. Mă plictiseam. Așteptarea era prea lungă. M-am săturat să fac curat în culise. M-am săturat de stăpâna mea cu fața de cauciuc, de plângerile ei, de cuvintele lungi și puturoase, ca fâșiile de cârpă cu care se înfașă picioarele. Bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
reprezentație. Eram întotdeauna acolo și întotdeauna mă făceam disponibilă. Nu întârziam niciodată, nici nu-mi găseam pretexte să mă retrag devreme. Nu am irosit timp bârfind sau tricotând pulovere lângă cortină. O urmăream pe interpreta din rolul principal. Da, eram plictisită până la lacrimi, dar mă obligam să rămân. Am memorat toate ariile personajului, fiecare cuvânt. Nu că aș fi atât de înțeleaptă încât să pot prezice ce anume se va întâmpla. Știu, însă, că dacă vrei să mergi cu barca, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Shan. Se spală pe față, dă jos rochia albă și margareta. Merge în continuare la cursuri. Se înscrie la unul despre tragediile scrise în secolul optsprezece. Își ia o slujbă nouă, la cantina școlii. După ore și după lucru, se plictisește. Merge singură la malul mării. Stă lângă ocean sub luna strălucitoare. La început, își abate privirea, dar apoi le întoarce bărbaților zâmbetele. Și apoi e din nou ocupată. Trec luni de zile până când Yu Shan vine să-i aducă vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
seară, merge la el acasă să învețe engleza. Locuiește într-un apartament cu două camere dintr-un cartier frumos. E un tip ordonat și crește plante la ferestre. În cameră are caligrafii, toate daruri de la un maestru celebru. Ea se plictisește după câteva replici, iar el o sărută și se roagă de ea să mai suporte un pic. Se joacă cu el ca o fetiță obraznică. El își pierde concentrarea și se dă bătut. Îi dă un test de ortografie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sinea mea: Sunt o fată-bandit! Călăresc până când nările calului se lărgesc de la gâfâit și pătura s-a umezit de la transpirația lui. Și apoi îmi mai înfig călcâiele în el pentru un ultim galop. Doamna Mao Jiang Ching e mulțumită, dar plictisită în același timp. Începe să se sature de rolul ei de casnică. Își dă seama că nu poate fi satisfăcută de o casă plină cu copii, găini, cocoși, capre și legume. Mintea ei are nevoie de stimulare. Ea are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
un glas teatral. Replica e stilată și emoționantă. Poruncește, tovărășe președinte, iată sabia mea. * Gata cu lucratul de una singură. Gata cu traiul într-o splendidă izolare. Trupul meu nu s-a simțit nicicând mai tânăr. Pe 9 aprilie, mă plictisesc ascultând autocritica lipsită de substanță a primarului Peng Zhen. Las chestiunea în mâinile lui Kang Sheng și Chen Bo-da, un critic călău, pe care l-am recrutat de curând, și care este, de asemenea, directorul Institutului de Marxism-leninism din Beijing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
comandantul forțelor aeriene. Îl întreb pe Wu dacă îi poate oferi lui Nah postul de editor-șef la Armata de eliberare. Favorul îmi este acordat și Nah se duce la lucru. După câteva săptămâni, fiica mea îmi spune că se plictisește. Oricât de multă salivă consum, ea nu se duce înapoi. În ultimele două săptămâni, grijile mele cu privire la Nah mă împiedică să dorm. Încerc să obțin ajutor din partea lui Mao, dar starea lui de spirit s-a acrit. E nemulțumit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-mi forfecuța. Trebuie să o fac acum ori niciodată. Nu? Ce s-a întâmplat? Nu te mai zgâi la mine ca și cum tocmai ai fi înghițit un ou stricat. Haide, curaj! Micuța Lună își mișcă forțat gura și respiră inegal. Mă plictisesc să-mi tot ascult propriul glas. Unde sunt lupii? În tăcere, ea își mănâncă ultima masă în calitate de Doamna Mao. Îi poruncește Micuței Luni să i se alăture. Însă tânăra nu e în stare să mânânce, oricât s-ar sili. Desface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ea?! Why not!? Dar n-am vèzut aici pe nimeni dansând, aș mai întreba-o cum, dar nu mai apuc, ușa biroului deschizându-se brusc, atunci când îmi ridic privirea de pe tastaturè întâlnesc zâmbitoare față directorului meu, Aici erai, Matei?! Te plictisești, nu-i așa? Puteam sè jur cè numai aici te gèsesc, ce faci acolo? bâlbâindu-mè eu, Sè nu radeți, domn director! aplecându-se peste umèrul meu, parcurge amuzat ecranul calculatorului, Vorbesc cu o fatè din America! Angel așteaptè rèspunsul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Vorbesc cu o fatè din America! Angel așteaptè rèspunsul meu, Mèi, Matei! apoi discret se îndepèrteazè de calculator, adicè vii la aniversarea mea și tu o ștergi în birou că sè pèlèvrègești la distanțè cu o fatè din America, te plictisești! Nu, domnule director dar, Gata, stinge și hai sè-ți prezint eu o fatè realè, pe nepoata mea! Bine! scriindu-i lui Angel cè a venit directorul dupè mine, cè trebuie sè plec, take care și bye, pe mâine! Directorul așteptându-mè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nici ea nu se simte în largul ei printre acești oameni cu mult mai maturi decât noi, desi îi cunoaște pe toți, verișoară ei, Octavia, fata directorului, dacè ar fi fost în țarè nu ne-ar fi lèsat sè ne plictisim, e plecatè în Franța cu o bursè, își face acolo doctoratul, la Paris! Auzind despre Paris, ca și cum Parisul ar fi o parolè secretè, îmi întorc instantaneu capul s-o caut pe cea cu care încè mai dansez în imaginația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de o tristețe melancolicè, stârnește în sufletul meu o tulburare adâncè, Cu mine vorbește bețivul! Lui Matei i se adreseazè cuvintele lui incomprehensibile! Mie a venit el sè-mi aminteascè de cuvintele uitate ale nebunei din tren, Știai! Bagè-l dincolo! dè plictisit din mânè plutonierul major, cei doi subalterni executându-se prompți, îl apucè de braț pe turbulent că sè-l scoatè afarè, cetèțeanul, temperându-se, a devenit subit extrem de docil, incepand sè mormèie în barbè, ca pentru sine, o litanie de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mine, cât și pe plutonierul major, mai ales cè începusem, timid, sè ne angajăm într-o profundè discuție moral-teologicè când am fost întrerupți de apariția lor, Nici despre șah, spre regretul meu, n-am mai apucat sè vorbim! Eu revin plictisit la declarație, plutonierul major la procesele verbale pe care le împarte competent în categorii de infracționalitate, în timp ce subordonatul sèu își exprimè nemulțumirea de a nu fi acasè în ajunul de Crèciun și, într-un elan de naturè confesivè, ne face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ce se obișnuia cu obscuritatea camerei, obiectele începeau treptat sè prindè contururi vagi de umbre, atunci, Matei recunoștea, profilându-se în mijlocul încèperii, silueta mesei, cele patru scaune corect rânduite în jurul ei, canapeaua, tabloul de pe perete al bunicilor din partea tatei, Mè plictiseam repede, ceea ce-mi plècea, de fapt, era momentul în care, alergând de afarè, de la luminè, pètrundeam brusc în perimetrul de întuneric dens din camerè, Alergăm înfiorat înspre îmbrèțișarea acelui întuneric și, fècându-mi loc prin straturi moi și calde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mè ascund, renunță totuși sè insiste, lèsându-mè de capul meu, știind cè, dupè o vreme, mè voi arèta singur la luminè, Poate cè așa ar trebui și eu sè procedez cu Matei, așa cum fècea mama, sè-l las de capul lui, plictisindu-se de întuneric va ieși singur la luminè, Subsemnatul Matei, declar urmètoarele, când am ieșit astèzi din casè și am vèzut mașină roșie așteptând pe aleea de prundiș m-a cuprins așa, un fel de vrajè neînțeleasè, Stiti mașină asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sub ochi, Hermann o să te zărească În sfârșit și pe tine și o să Înțeleagă ce ai vrea să-i spui, și eu am să te aștept, de mine poți să fii sigur, mâna lui Walter pe umărul tău, m-am plictisit, Christa, hai să plecăm odată, acasă ce tot dai din batistă, nu vezi că ăsta nici nu se uită la tine? * Traian se Îndreaptă În scaun, Își desface centura de siguranță, se apleacă, greoi, după sticla de té freddo de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îndrăgostit, o orfană de război, cu câțiva ani mai mare ca noi, rudă depărtată a familiei Dobrotă, care o adoptase. Vizitele În casa lor erau un chin dorit, așteptat cu spaimă. În ora liberă dintre lecțiile cu Anton, care se plictisea repede, și cina unde eram invitat, intram tiptil În salonul unde Ana Maria exersa la pian. Tocmai Își Începuse cariera de pianistă... Voaleta neagră cu bobițe cochete te-ar Împiedica să vezi câte riduri a făcut Între timp, dar glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întâlniți cu trecutul! Am spus că vă invidiez, deși, dacă ar trebui să o iau de la capăt, dacă mi s-ar oferi să mă Întorc la Început, nu știu dacă... Prea obositor... și atât de mare plictiseala câteodată! —V-ați plictisit și În această călătorie, domnule profesor? —Ei, sigur că m-am plictisit și aici! Cum altfel? Nici cine știe ce Întâmplări ieșite din comun nu s-au petrecut, cum te așteptai tu, draga mea... —Mă așteptam?! Privirea demnă, ultragiată a Christei Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să o iau de la capăt, dacă mi s-ar oferi să mă Întorc la Început, nu știu dacă... Prea obositor... și atât de mare plictiseala câteodată! —V-ați plictisit și În această călătorie, domnule profesor? —Ei, sigur că m-am plictisit și aici! Cum altfel? Nici cine știe ce Întâmplări ieșite din comun nu s-au petrecut, cum te așteptai tu, draga mea... —Mă așteptam?! Privirea demnă, ultragiată a Christei Îl va face să dea Înapoi. —...Am fost oarecum neliniștită și continui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]