2,904 matches
-
Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion face parte din Ucraina independentă. Raionul se învecinează cu raionul Bârzula în vest, cu raionul Balta în nord, raionul Liubașivka în est și cu raioanele Șiriaeve și Frunzivka în sud. Este situat în podișul Podoliei, din care cauză relieful raionului este unul deluros. Spre deosebire de majoritatea teritoriului regiunii Odesa, raionul Ocna Roșie are importante masive forestiere. Clima temperat-continentală este specifică raionului cu o temperatură medie a lunii ianuarie de -4.2 °C, a lunii iulie
Raionul Ananiev () [Corola-website/Science/328152_a_329481]
-
anul 1991, acest raion face parte din Ucraina independentă. Raionul se învecinează cu regiunea Vinnița în nord, raionul Savrani în est, în sud și sud-est cu raioanele Liubașivka, Ananiev și Bârzula, iar în vest cu raionul Codâma. Este situat în podișul Podoliei (altitudinile maxime variază între 280 - 400m), din care cauză relieful raionului este unul deluros. Distanța până la centrul regiunional, Odesa este de 226 km. Clima temperat-continentală este specifică raionului cu o temperatură medie a lunii ianuarie de -4.3 °C
Raionul Balta () [Corola-website/Science/328162_a_329491]
-
raion face parte din Ucraina independentă. Raionul se învecinează cu Republica Moldova și raionul Ocna Roșie în vest, cu raioanele Bârzula și Ananiev în nord, cu raionul Șiriaeve în est și cu raionul Velîka Mîhailivka în sud. Este situat la poalele Podișului Podoliei (altitudinile maxime variază între 130-190 m), din care cauză relieful raionului este unul deluros. Distanța până la centrul regionional, Odesa este de 102 km. Clima temperat-continentală este specifică raionului cu o temperatură medie a lunii ianuarie de -4.3 °C
Raionul Zaharivka () [Corola-website/Science/328208_a_329537]
-
este situată în două județe, Alba și Sibiu, și se suprapune, în mare parte, Podișului Secașelor. În se găsesc un oraș și 22 de comune cu 75 de sate, amplasate pe o suprafață de 1268 kmp. Teritoriul dispune de un mare potențial turistic, materializat în obiective antropice precum: Dar și obiective naturale cum sunt: Pentru
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
se determina mai multe elemente importante precum, relieful accesibil, rețeaua hidrografică densă, vegetația de pădure, un sol de mare calitate pentru activitățile agricole, rețeaua de așezări omogen și cel mai important resursa umană. Relieful din Țara Secașelor este tipic de podiș cu înălțimi ce încep de la 300 m în zona văilor la peste 500 în punctele cele mai înalte din teritoriu studiat. Aceste înălțimi cu aspect domol face ca Țara Secașelor să fie foarte accesibile iar căile de comunicații să apară
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
și Secașul Mare. Desigur solul ca principală resursă este de aceeași calitate ridicată pe tot cuprinsul microregiunii, de aici rezultă faptul că agricultura se poate practica în condiții foarte bune, în orice locație. Rețeaua de așezări este specifică zonei de podiș, având un aspect compact și în multe cazuri linear pe văile care le traversează. Astfel sunt întâlnite două mari tipuri de așezări cele din zona mai înalte a podișului din partea de obârșie a râurilor, amplasate în bazinul de recepție a
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
bune, în orice locație. Rețeaua de așezări este specifică zonei de podiș, având un aspect compact și în multe cazuri linear pe văile care le traversează. Astfel sunt întâlnite două mari tipuri de așezări cele din zona mai înalte a podișului din partea de obârșie a râurilor, amplasate în bazinul de recepție a acestora și cele desfășurate de-a lungul unei văi principale, situații întâlnite pe văile Târnava sau Visa.
Țara Secașelor () [Corola-website/Science/328220_a_329549]
-
(de la turcescul "eğrilik" - curbură, un râu șerpuit) este un afluent de stânga al fluviului Nistru, care curge prin Ucraina și Republica Moldova. Izvorăște de pe versanții sudici ai Podișului Podoliei, la est de satul ucrainean Slobidka, și se revarsă pe malul stâng al fluviului la kilometru 371 de la gura de vărsare, lângă satul Goian. Lungimea râului este de 77 km, iar cota izvorului se află la 142 m. deasupra
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
pe malul stâng al fluviului la kilometru 371 de la gura de vărsare, lângă satul Goian. Lungimea râului este de 77 km, iar cota izvorului se află la 142 m. deasupra nivelului mării. Bazinul râului este situat în partea sud-vestică a Podișului Podoliei și se caracterizează printr-un relief deluros, dealurile fiind succedate de depresiuni, orientate de-a lungul râurilor. Bazinul Iagorlâcului este bogat în calcare nisipoase și calcare cochilifere, acoperite cu o cuvertură de loess, argile leossoidale și luturi, cu soluri
Râul Iagorlâc () [Corola-website/Science/328362_a_329691]
-
fost construită în secolul al XIII-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, , cu următoarele obiective: Pelișor, mai demult "Măgărei, Măgărău, Măgria" (în dialectul săsesc "Muegeroi, Mogerâ", în , în ), este un sat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comuna Bârghiș. Prima atestare documentară a așezării este în anul 1357, an în care satul aparținea de posesiunile greavilor din Alțâna. Începând cu sfârșitul secolului al XIV-lea, localitatea a aparținut până în 1876 de Scaunul Nocrich. De-
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
evanghelică și incinta fortificată figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Cincșor , mai demult "Cincu Mic", "Șincșor", "Șinchișor" (în dialectul săsesc "Kli-Schink, Klišink", în , în trad. "Hanul Mic", în ) este un sat în partea de vest a județului Brașov, la contactul podișului Podișul Hârtibaciului cu Depresiunea Făgărașului. Aparține de comuna Voila. Biserica evanghelică din Cincșor se află în satul Cincșor, județul Brașov, la 14 km de Făgăraș și 3 km de Voila. De la Brașov sunt cca. 80 km, distanță similară cu cea
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
și incinta fortificată figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Cincșor , mai demult "Cincu Mic", "Șincșor", "Șinchișor" (în dialectul săsesc "Kli-Schink, Klišink", în , în trad. "Hanul Mic", în ) este un sat în partea de vest a județului Brașov, la contactul podișului Podișul Hârtibaciului cu Depresiunea Făgărașului. Aparține de comuna Voila. Biserica evanghelică din Cincșor se află în satul Cincșor, județul Brașov, la 14 km de Făgăraș și 3 km de Voila. De la Brașov sunt cca. 80 km, distanță similară cu cea Făgăraș
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip acvatic) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Golăiești. Aria naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în extremitatea estică a județului Iași, în Câmpia Jijiei Inferioare din Podișul Moldovei, pe teritoriul nord-estic al satului Podu Jijiei, lângă drumul județean Sculeni - Bosia. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a
Cotul Bran pe Râul Prut () [Corola-website/Science/327610_a_328939]
-
de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Cucuteni. Aria naturală cu o suprafață de 3,23 hectare se află în partea nordică a Podișului Moldovei (în sud-vestul Câmpiei Moldovei), în partea central-vestică a județului Iași, pe partea dreaptă a drumului județean DJ280B: Stroești - Băiceni - Cucuteni, în teritoriul sud-vestic al satului Băiceni. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6
Punctul fosilifer Băiceni () [Corola-website/Science/327621_a_328950]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al comunei Grajduri. Aria naturală se află în Podișul Moldovei, în partea sudică a județului Iași, pe malurile pârâului Cocoarei (afluent al râului Rebricea) în pădurea Boroșești, în teritoriul vestic al satului Poiana cu Cetate. Rezervația naturală cu o suprafață de 9,50 hectare a fost declarată arie protejată
Poiana cu Schit () [Corola-website/Science/327645_a_328974]
-
este o arie naturală de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier) situată în județul Iași, pe teritoriul administrativ al Holboca. Aria naturală se află în partea sud-estică a județului Iași, în nordul Podișului Moldovei, în subregiunea Câmpiei Jijiei (Câmpia Jijiei Inferioare) parte integrantă a Câmpiei Moldovei, lângă drumul județean 249A Iași - Mânzătești. Rezervația naturală întinsă pe o suprafață 10,80 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie
Pădurea Dancu-Iași () [Corola-website/Science/327654_a_328983]
-
fosta incintă interioară) și incintă fortificată, cu două turnuri, turn de poartă, catalogate după cum urmează: Ațel, mai demult "Oțel" (în dialectul săsesc "Hätselderf, Hâtseldref", în ,în , se pronunță "Ețel"), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Este reședința comunei Ațel. Se bănuiește că la Ațel exista încă din secolul al XIII-lea o biserică, pentru că episcopul Petru din Alba Iulia l-a așezat în 1283 pe decanul Walter din villa Echellini (Ațel) în fruntea listei
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
secolului al XIV-lea. Biserică figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cu următoarele obiective: Richiș mai demult "Richișul, Richișdorf, Râchișdorf, Rechișdorf, Răchișdorf" (în dialectul săsesc "Rechesdref, Reχestref", în , în ), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comună Biertan. Se poate ajunge din Sibiu, pe două rute: La Richiș există o foarte interesanta basilica gotica veche de peste 500 de ani. Inițial actuala biserică a fost o mănăstire cisterciana transformată în 1400 în biserică catolică
Biserica fortificată din Richiș () [Corola-website/Science/327229_a_328558]
-
Brometalia"), Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Fânețe montane, Tufărișuri subcontinentale peri-panonice și Peșteri în care accesul publicului este interzis); ce adăpostesc o gamă diversă de fauna și floră specifică podișului mehedințean. Floră parcului național este constituită din specii vegetale (arbori, arbuști și ierburi) distribuite în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii. Arbori și arbuști: fag ("Fagus sylvatica") și gorun ("Quercus petraea") în asociere cu
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea și figurează pe lista monumentelor istorice 2010 sub codul . Vărd, mai demult "Vordu" (în dialectul săsesc "Wierd, Viert", în , în ) este un sat în partea de est a județului Sibiu, în Podișul Hârtibaciului. Aparține de comuna Chirpăr. Așezarea se află la doar cinci kilometri de Agnita. Prima atestare documentare este în anul 1319 într-un document care amintește și de biserica din localitate cu hramul Sfânta Maria ("ecclesia sanctae Mariae de Wert
Biserica fortificată din Vărd () [Corola-website/Science/327397_a_328726]
-
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 240 hectare. Situl reprezintă o zonă (râuri, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale, pășuni, păduri de foioase) împădurită (încadrată în bioregiune continentală) aflată în Podișul Târnavelor (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare a Transilvaniei), în lunca stângă a Târnavei Mari. Pădurea de pe Târnava Mare conservă habitate naturale de tip: "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens" și protejază arboret de
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
planurile elaborate anterior de exploratorul scoțian William Spiers Bruce, Shackleton a decis să acosteze împreună cu grupul său cât mai aproape de pol, pe coasta Mării Wedell. Echipa destinată traversării continentului urma să mărșăluiască spre sud către Pol, înainte de a continua pe Podișul Polar, ca apoi să coboare pe Ghețarul Beardmore (pe care Shackleton l-a descoperit în 1909) ajungând la Ghețarul de șelf Ross. Ultima porțiune a traseului cuprindea traversarea ghețarului Ross (Marii Bariere de Gheață) până la golful McMurdo de pe coasta Mării
Grupul de la Marea Ross () [Corola-website/Science/330627_a_331956]
-
declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 8.631 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală în nordul Podișului Central Moldovenesc (terenuri arabile, pășuni, culturi, păduri de foioase și păduri în tranziție); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (dintre care unele foarte rare și protejate prin
Pădurea Miclești () [Corola-website/Science/330676_a_332005]
-
din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 22.226,10 hectare. Aria protejată reprezintă o întindere aridă în Podișul Casimcei (subdiviziune geomorfologică a Podișului Dobrogean) încadrată în bioregiune geografică stepică (pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, stepe, pășuni, păduri de foioase, păduri în tranziție); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de
Stepa Casimcea () [Corola-website/Science/330727_a_332056]
-
declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 22.226,10 hectare. Aria protejată reprezintă o întindere aridă în Podișul Casimcei (subdiviziune geomorfologică a Podișului Dobrogean) încadrată în bioregiune geografică stepică (pajiști naturale, terenuri arabile cultivate, stepe, pășuni, păduri de foioase, păduri în tranziție); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl este
Stepa Casimcea () [Corola-website/Science/330727_a_332056]