2,965 matches
-
contradictoriu al femeilor care poartă acest articol vestimentar, în aceeași măsură spectaculos și ascuns. Ilustrația este secționată în două părți care exprimă dubla identitate feminină, publică și personală. Partea ei stângă prezintă personajul în spațiul public, elegant, în rochie cu podoabe, volane și franjuri însoțite de umbrela de soare, toate ornamentate din abundență. În partea dreaptă a ilustrației doamna extravagantă din secțiunea stângă se află în camera ei, și tot ce mai rămâne din aparența elegantă, este numai osatura grotescă, numai
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
23 de ani, forme generoase și păr negru cînd a hotărît să ajungă o stea flamboaiantă, rivala unor Marylin Monroe sau Jean Harlow. Prin urmare, devine blondă (peroxidîndu-se cu o asemenea înverșunare și frecvență, încît, după cîțiva ani, rămîne fără podoabă capilară, fiind silită să recurgă la peruci extravagante) și începe să cultive la rîndul ei acea imagine de bimbo prostuță, seducătoare și frivolă, ce prindea (ba chiar încă mai prinde) atît de bine la populația admirativ masculină a cinefililor. Liberati
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
practică, de a determina anumite efecte la auditoriu, de a-l influența prin discursul produs, iar prin acesta de a transforma însăși lumea. Capitolul 1 LIMBAJUL NATURAL CA INSTRUMENT AL COMUNICĂRII Motto: „Onoare-a oamenilor, Sfânt LIMBAJ Discurs profetic și podoabă, Lanț mândru-n care face pași Zeul captiv în carnea slabă, Iluminare, Profuziune, iată augusta înțelepciune Răsună-n Glasul unei guri...” Paul Valery În practica discursivă - prin care înțelegem utilizarea actelor de vorbire în orice domeniu cognitiv sau situație de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sens, înțeles, prin punerea în scenă a unui „adevăr metaforic". Limbajul- obiect în Metafora vie este discursul literar, care are atât o funcție poetică cât și una retorică; „cea de-a doua urmărește să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe care plac...prima urmărește să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”, prin urmare „metafora poartă informație pentru că ea <<redescrie>> realitatea.” (P. Ricoeur, 1984:43, 380). Astfel prin metaforă locutorul nu descrie direct realitatea, lumea ci cu ajutorul ficțiunii, referința
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
subînțeleasă” și constând într-o „deplasare a sensului cuvintelor în funcție de o relație de similitudine” are, în viziunea hermenentului, o „unică structură dar două funcții: o funcție retorică și o funcție poetică”, prima urmând „să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe care plac”, cealaltă urmărind „să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”. (P. Ricoeur, 1984:25,380). Funcția retorică sau rolul persuasiv al metaforei îi pune în evidență calitatea de „ornament estetic” al acesteia, care deși este mai întâi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cu nălțime covârșește cerurile, și pentru mirosul cel din fire s-au arătat departe de toată stricăciunea; aleasă este, că este crin, că măcar de-au și născut între mărăcinii nenorocirii cei de obște, iar nu și-au pierdut niciodată podoaba albiciunii; aleasă este, că este nor, care n-au ispitit nici o greime a păcatului; mai aleasă este, pentru că este fecioară mai nainte de naștere, fecioară în naștere, fecioară și după naștere; și este o adâncime nepricepută a bunătăților și o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o uimitoare asemănare cu dialogurile de mai târziu ale lui Leopardi. Omul cu aspirațiile lui morale e pus în fața implacabilei Firi, care se așează în poziția ispititoare a lui Mefistofeles. "Văd - obiectează Înțeleptul în frumoase imagini de risipire - frumusețile și podoaba ta ca iarba și ca floarea ierbei, bunurile tale - pulbere și fum, carile cu mare grosime în aer se înalță și, îndată răschirîndu-se, ca când n-ar fi fost, se fac". Dar Lumea îi pune înainte avuția, izbânzile, gloria, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
brîu-ncins. Făr' de putere împotrivă-mi, pădurea-ntreagă-mi este roabă, Ea ce mă-nlănțuia cu aspra-i mireazmă și cu teama grea, De-acum împărăția-i toată de taină și fior e-a mea Și-nveninata-i vrăjmășie e cucerita mea podoabă. Capitolul XXI SIMBOLIȘTII "VIEAȚA NOUĂ" Simbolismul s-a născut în mediile "nesănătoase", fie la socialiști, cu proletari suferind de ftizie, trăind în mahalale zdrobite de ploi, fie la aristocrații cu simțurile delicate, sensibile la parfumul florilor și fragilitatea bibelourilor, la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Mă uit în oglindă și nu te mai chem Și nu te mai cer ca-nainte, Și totuși sunt clipe în care mă tem De parcă mi-ai sta dinainte, Și-n grabă pe umeri, pe sânii mei vani, Desfășur cărunta podoabă, Să-nvălui ruina pierduților ani, Să-ți cad în genunchi ca o roabă. În genere confesiunea smerită și demnă e de o mare suavitate: Nu mi-am plecat genunchii Și-n casa mea săraca Cei pământești N-am atârnat pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aceea în care principiul plăcerii abolește realitatea, introducând seducția ca fiind singura suverană, precum și kairos-ul ca unica modalitate de a transgresa legile logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu reprezintă decât simplicitate, naturalitate, normă, ascultare, pe când estetica introduce artificiul, podoaba, jocul semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este depozitara actului de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este depozitara actului de a seduce pentru că uzează constant de artificiu și simulare, de ironia practicilor artificiale, cosmetice sau ale podoabei (parure), ce transformă femeia machiată în mister, hipersemn dezlipit de ordinea naturală. Seducția nu este niciodată de ordinul naturii, de aceea aproape toate marile sisteme de interpretare, printre care și cel teologic, au exclus-o și au exorcizat-o. Astfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
teologie cu maestrul Conrad din Seyer, predicator al cruciadei și mai târziu episcop de Hildesheim. Pe când era încă un secular, a fost mare predicator și imitator al perfecțiunii evanghelice. Deoarece în orașul său unele doamne, după ce au renunțat la orice podoabă, mergeau îmbrăcate modest să-i asculte predica, soții acestora au vrut să-l ardă pe rug ca pe un eretic. Dar a fost smuls din flăcări datorită maestrului Conrad și s-a întors la Paris. Mai târziu, traversând marea cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fratele Iacob, custode al Saxoniei, a construit biserica fraților minori în noul oraș Magdeburg, care, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, a fost consacrată de domnul Albert, arhiepiscopul orașului. După ce a consacrat-o, arhiepiscopul, foarte generos, le-a lăsat fraților toate podoabele pentru altar. Fratele Iacob, într-una din zilele din octava de după consacrare, îndată ce a terminat liturghia pe care o celebra pentru frați, a început să-și piardă puterile, astfel că a trebuit să fie dus la spitalul pe care frații
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ardoare legea divină, ni s-ar întâmpla cu siguranță și nouă ceea ce li se întâmplă altor ordine religioase, pe care le vedem; o, ce nenorocire să se umble în întunericul ignoranței» (nr. 118: FF 2551); știința este văzută ca o podoabă prețioasă a simplității, nu ca un obstacol (nr. 19: FF 2435); frații trebuie să fie maeștri, lectori, ca să poată preda la catedră (nr. 65-71: FF 2489-2496), întocmai după cum trebuie să fie și confesori (nr. 72-73: FF 2497-2501). Este adevărat că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vina, arătându-i afecțiune și compasiune. Și, fiindcă a văzut că era dezbrăcat și așezat într-un mod indecent, a spus: «Frate Ștefan, adu-mi pânza pe care ne-a dat-o acea femeie. De fapt, vom putea găsi mereu podoabe, dacă va fi necesar, însă acum acest om gol trebuie să fie îmbrăcat, pentru a îndeplini porunca lui Cristos». «Eu i-am adus pânza - a continuat fratele Ștefan - iar Francisc a tăiat-o cu mâna sa și a cusut o
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Francisc îl lăsau să apară, în lumina Apostolului Neamurilor,drept un misionar și predicator de la Orient la Occident. Un om, așadar, orientat în totalitate spre mântuirea fraților, angajat pe deplin în activitatea pastorală prin intermediul «unei predicări făcută cu simplitate, fără podoabele convingătoarei înțelepciuni omenești (cf. 1Cor 2,4), ci, mai degrabă, prin puternica forță a lui Dumnezeu» (BF I, p. 42, nr. 2: FF 2722). Frații Minori, chemați la o activitate pastorală tot mai intensă, puteau, astfel, chiar și dintr-un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a Încremeni Într-un tablou asemenea sublimități. Natura este, În orice caz, valorificată prin capacitatea ei de a produce peisaje grandioase (un grandios, repet, măsurat, un sublim care să nu pericliteze statutul obiectului!). În Mandarinul ochiul se plimbă, fermecat, de la podoabele costumului la turnurile hieratice ale pagodei. Obiectele excelează În genul lor: sînt transparente dacă originea lor e minerală, Înalte, mărețe și sprintene (există la Alecsandri o obsesivă teamă a sprintenului, descoperită chiar și În universul material: „sprintene coloane”), dacă dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dulcea violență se face prin delegație: prin gîndul trimis Înainte, ca buzduganul din basm, pentru a anunța venirea năvălitorului. Aceasta este insă o excepție. GÎndul caută, de regulă, alte dovezi de pasiune, iar privirea alte semne ale feminității. Nurii constituie podoaba cea mai de preț a femeii și pe aceasta o cercetează, cu disperare, cu impaciență, Îndrăgostitul incurabil. Revenind la pasiunea pe care o reclamă versurile lui Conachi, constatăm că ea se menține În sfera sufletului (adică a emoției) și a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
epuizat toate formele de adorație amoroasă. Dintre Însușirile profane ale femeii, grația este cel mai des invocată. Adică nurul. C. Conachi Îi dedică un poem (Ce este nurul) din care voi cita primele și ultimele versuri: „Ah, nurule, Împărate a podoabelor firești, Ființă necunoscută priceperii omenești. Tu ce țîi Împărăția Într-un cuprins de obraz Și stăpînești lumea toată numai prin plac și prin haz Cu duhul și cu sîmțîrea pururea Într-aripat Dai ființă la ființa În care ești răvărsat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prevede, va să zică, una din clauze: moartea. Poetul s-a decis să trăiască. Să trăiască, dar cum? Motoarele retoricii amoroase se pun În mișcare: omul iremediabil bolnav de iubire trăiește Într-un etern suspin, idolatrizînd izvorul nenorocirii lui: „Cu a cerului podoabe lata la Închipuiesc Și cu hazul firii tale nurul tău sămăluiesc.” Va să zică acesta este scopul fugii: proslăvirea ibovnicei Îndărătnice... Biblica retragere În pustiu se termină cu o nouă sămăluire... Retragere, Încă o dată, strategică sau, cum zice Barthes: „asceza (veleitatea ascezei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zbîrcesc. Mucejesc, de tot să sfîrșesc, Și cuprinși de o negreață, Îi vezi parcă nici nu sînt. Și pomul cel verde frunzos, CÎnd e plin de dulce miros, Primăvara-n timpul frumos, Cum te va vedea pe tine,-și pierde podoaba de tot. Filomilele amuțesc, Tac și Încetișor șoptesc, S-ascund În cuiburi, se sfiesc Și, de pizmă mare-n sine, amorțesc, glas nu mai scot.” Intervine tema fugii ineficace, apoi aceea, de esență medievală, a dovezii de dragoste printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
LINGVISTIC SELECTAT PENTRU EXERSAREA COMUNICĂRII Anotimpurile: ¾ TOAMNĂ Zile de toamnă de George Coșbuc Bate vântul, frunză cade Vestejita de pe ram Nourii se-ntind pe ceruri, Ploaia-ncet lovește-n geam Negura din vai se-nalță Către ceru-ntunecos A pădurilor podoabe Așternutu-s-a pe jos. Buciumul nu mai răsună, Câmpurile sunt puștii; Nu se mai zăresc pe dâmburi Cardurile de copii. Rapsodii de toamnă (fragment) de George Topârceanu A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Plopii și rasurile Spun că vine-un vânt de iarnă Răscolind pădurile Și-auzind din depărtare Vocea lui tiranica Toți ciulinii pe cărare Fug, cuprinși de panică..... Toamnă Cântec de toamnă de Cornelia Moldoveanu de Nicolae Scurtescu Rând pe rând, podoaba toamnei A-nceput ca să se ducă; S-a dus pruna brumărie, S-a uscat miezul de nucă; Frunza-n codru se rărește Toți copacii-au ruginit Zilele încep să scadă Nopțile iar s-au lungit. Cu-ale sale dalbe flori
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Cernăuți și Moscova, provocând multe ruine. La rândul lui, dascălul Radu Zugravu a menționat pe-o carte bisericească: “S-au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București și clopotnița cea vestită (Turnul Colții), care era podoaba orașului, cu ceasornic; au căzut și s-au sfărâmat și era atunci mare frică: Au fost multe cutremure și zguduiri în vremuri, dar mai de 300 de ani n-au fost asemenea”. * 7 noiembrie 1802: cutremur de pământ în Muntenia
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
I. Negoițescu, „Intermundii”, VR, 1976, 5; Marian Papahagi, Despre „inocență”, RL, 1986, 18; Al. Cistelecan, „Trandafirul și clepsidra”, F, 1986, 5; N. Steinhardt, Un poet luciferic, VR, 1986, 9; Ioan Milea, Poetul între ființă și timp, ECH, 1987, 10; Virgil Podoabă, „A cincea esență”, F, 1989, 10; I. Negoițescu, „Trandafirul și clepsidra”, T, 1990, 3; George Popescu, Lirismul între două extaze, R, 1990, 4; Octavian Soviany, Kaspar Hauser la curțile lui Dracula, APF, 1991, 12; Nicolae Oprea, Timpul crizei, „Calende”, 1992
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]