21,807 matches
-
mincinoase". Dezolanta afirmație "Nu mai pot să vorbesc ... aici se oprește infernul meu", nu era urmarea unei constatări a secătuirii propriilor forțe creatoare, ci dezamăgirea față de oportunitatea cuvântului de a se afla pe cel mai înalt turn, cel al iluminării poetice slăvind pe cei trei magi inima, sufletul, spiritul. Niciodată nu vom putea ajunge la adevăr, care "poate se află în jurul nostru cu îngerii săi în lacrimi." Unul din simbolurile neliniștii la care s-a făcut de multe ori recurs, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
În pictură, motivul a fost reluat de mai multe ori de El Greco, expresie a profundei neliniști existențiale și metafizice. Iar la poeți, regăsim tema la Alfred de Vigny și mai ales la Gérard de Nerval. În ambele registre pictural și poetic, apare reproșul făcut divinității de a-și fi părăsit fiul pradă cruzimii umane. O triadă Van Gogh, Nerval, Georg Trakl s-au autoeliminat din viață prin intensitatea unei neliniști nevindecabile. Dar gloria unei picturi în care lumina este absolută, neagresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se dezvoltă de la o cvadratură a cercului. De astă dată, însă, rezolvabilă la modul care definește esența și axiologia poeziei. Un poem are două componente: pe de o parte, ideatica, pe de alta, prozodia, pe structura căreia se dezvoltă ideea poetică. Ideatica este cercul, universul conceptual al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
este cercul, universul conceptual al unei poezii, care, trebuie să aibă o desăvârșită logică internă, coerența să fie perfectă precum a unui cerc. Iar prozodia, asemenea pătratului din geometrie, trebuie să rezolva la modul ideal armonia care face perceptibilă ideea poetică: figuri de stil, ritm, măsură, rimă. Amintim de asemenea formele prozodice fixe: sonetul, terțina, rondelul, glossa, catrenul, robaiyatul persan, gazelul, monorima, pentagrama. Și acum apare paradoxul: în condițiile în care cele două componente gândul orfic și structura prozodică conlucrează armonios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de aspirația apriorică a spiritului omenesc de transcendere a limitelor, întru atingerea anagogică a libertății spirituale radicale. Această fenomenologie are loc, de pildă, în Luceafărul: în contextul unei armonii prozodice de excepție și a perfectei logici interne a desfășurării ideii poetice, are loc conflictul acut dintre ceresc și pământesc, finit și infinit, vremelnicie și vecinicie, creat și increat. Dar mai mult încă, Eminescu a fost nemulțumit de capodopera sa, mai ales de finalul din forma publicată, astfel încât intenționa să modifice poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
excelență echilibrul uman-divin. Amintim deschiderea către eternul neînțeles al marilor creații, evocată de Eminescu în acea bijuterie prozodică Dintre sute de catarge: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară veșnic îngânându-l Valurile, vânturile. În poezia Peste vârfuri, ideea poetică a eliberării în inefabil pleacă de la o concretitudine a naturii, lunecarea lunii pe cer, se interiorizează apoi cu ajutorul sunetului de corn, deci al muzicii, care, prin natura sa are mers infinit-indefinit, iar apoi negrăitul melodic se transformă într-o așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
altă lume-n două clipe. Este acea lume a radicalei eliberări atinsă doar de cei cu vocația zborului "intelectului eroic" invocat de Giordano Bruno, sau al lebedelor din amintitul poem tagorean. Dar pentru acest zbor, "cvadratura cercului" a poemului ideea poetică și arhitectura prozodică trebuie să înaripeze. Or, acest lucru este înlesnit de cele trei însușiri orfice discutate în alt capitol al prezentei cărți: melosul capacitatea de cântare; caracterul incantatoriu și caracterul inițiatic, transfigurator. Și, în mod aparent straniu, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
scrie cu entuziasm (= en teos în dumnezeu), inspirat de suflul divin, este superior de frumos", afirma Democrit. "Poezia este mai adevărată și mai elevată decât istoria", postula definitoriu Aristotel în Poetica. "Ceea ce durează poeții întemeiază", iar "Plin de merite, omul poetic trăiește pe pământ", scria, în ecou, Friedrich Hölderlin. Iar Eminescu: Noi suntem din cei cu auzul fin/ Și ascultarăm șoapta misterului divin". Ca atare, axiologic, poezia ne poartă la cea mai înaltă spiritualitate, deasupra noastră, cum cerea Nietzsche. * Pleonastic vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
noian își pot afla locul și poeții autentici, până la mesianicul poet nou. Precum și exegetul luminat cel care vede, se bucură și, pentru el, a transmite această bucurie constituie un comandament sacru, împărtășind altora, iluminați, cel mai elevat adevăr omenesc adevărul poetic. Suferința stare filozofică Suferința este stare filozofică. O filozofie orfică. Este Gânditorul lui Rodin, meditând asupra dramaticului destin uman, este Gândirea (model, Camille Claudel) a aceluiași sculptor, meditând la transcenderea suferinței prin impulsionarea la crearea unei ființări superioare prin artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o respinge pentru că îi "jignește", cum scria Eminescu, arheul aprioric simțul armoniei. "Un bâiguit" în expresie eminesciană, care nici măcar nu mai sună din coadă.... Morala poeziei Poetul are conștiința transcendentală a unei chemări, a unei misiuni cosmice, și anume, transsubstanțierea poetică a lumii. Au spus-o în primul rând Platon, Pindar, apoi Hölderlin, Eminescu. Poezia este o compensație din partea justiției universale, care încearcă să repare destinul uman al perisabilității și al nesemnificativului. Împacă timpul eroziv cu veșnicia. La marii creatori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
destinul uman al perisabilității și al nesemnificativului. Împacă timpul eroziv cu veșnicia. La marii creatori ai diferitelor arte, dar mai ales în arta verbului, în poezie, există o conștiință superioară care îi impulsionează să creeze în numele acestei justiții de ordin poetic chemată să salveze viața transpunând-o într-o suprarealitate a frumosului, a sublimului Eliberarea radicală, posibilul suprem până la transposibil, adică dincolo de posibil și imposibil, o împlinește geniul, așa cum au recunoscut Kant și Eminescu, filozoful din Königsberg afirmând: "geniul însemnează a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poeziei: iartă totul și nu iartă nimic. Iartă suferința, rănirile, imperfecțiunile, moartea. Dar nu iartă înjosirea omului, înjosirea celor trei magi: inima, sufletul spiritul. Și mai ales nu iartă pe cei care o desfigurează și o poartă în noroi. Eliberarea poetică Poemul: realitate absolută, prezent eternizat, eliberare metafizică ultimă. Dar el își trăiește adevărata viață, își manifestă energiile spirituale eliberatoare numai în interacțiune cu cititorul, în fenomenologia activă a receptării; a unei receptări iluminate. Iar marea poezie, cea deschizătoare de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
într-un templu și te face să atingi cerul cu mâna", cum ne comunica o altă distinsă cititoare. În ce măsură influențează poezia viața universală? Așa cum am afirmat și altă dată, există o întrepătrundere universală a energiilor spirituale. Energiile emanate de creațiile poetice, care sunt dintre cele mai subtile, nu știm unde, când și sub ce formă se fructifică în univers. Pot induce gânduri, crea sensibilități, sau poate genii. Pot schimba o epocă aflată în restriște, o lume ce "pe nesimțite cade în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este suprema aspirație a spiritelor dotate cu inteligență și iluminare divină: eliberarea metafizică. Focul și eterul mistuire și renaștere ca spirit pur sunt realitățile eliberatoare ultime care constituie cheia de boltă în gândirea poetică a lui Bruno. Iată alte texte în acest sens din opera amintită: "Nobilul foc mă nalță și mă mântuie de natura inferioară... Mereu voi fi asemenea Phoenixului... Prin lumina intelectuală sufletul meu suie iluminând și arzând prin dumnezeiască iradiere... Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de artă, eliberându-se din posibil, spațiu pe care îl asimilează acelui Nirgends ohne Nicht din a opta Elegia duineză a lui Rilke, "Niciundele fără nimic", amintit mai sus. Cuprins Poezia a treia stare 5 Poezia orfică 12 Fenomenologia creației poetice 23 Mărturii 23 Creatorul primește fulgerul 28 Mecanismul dicteului 31 Ochiul transcendental 34 Poezie și filozofie 45 Fenomenologia receptării poeziei 51 Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane 51 Logica internă 53 Armonia prozodică 55 Interacțiuni cu logica internă 55 Eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poeziei 51 Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane 51 Logica internă 53 Armonia prozodică 55 Interacțiuni cu logica internă 55 Eliberarea metafizică 61 Lectura cosmică a poemului 65 Homo cosmicus. Uomo universale 67 Cosmicul în creațiile de artă 67 Stare poetică și deschidere vizionară 77 Poezia și absolutul 86 Bucuria poeziei 94 Celebrarea bucuriei de a trăi 94 Bucuria creației 101 Viața filozofică, viața poetică 108 Friedrich Nietzsche filozoful poet 115 Justiția poetică 127 Poezia reinstituie primordialitatea 129 Poetul causa sui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cosmică a poemului 65 Homo cosmicus. Uomo universale 67 Cosmicul în creațiile de artă 67 Stare poetică și deschidere vizionară 77 Poezia și absolutul 86 Bucuria poeziei 94 Celebrarea bucuriei de a trăi 94 Bucuria creației 101 Viața filozofică, viața poetică 108 Friedrich Nietzsche filozoful poet 115 Justiția poetică 127 Poezia reinstituie primordialitatea 129 Poetul causa sui 130 Alte hipostaze ale justiției poetice 132 Esențiala unitate a lumii este poetică 136 Poezie și hazard 137 Sens și antisens în poezie 144
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
67 Cosmicul în creațiile de artă 67 Stare poetică și deschidere vizionară 77 Poezia și absolutul 86 Bucuria poeziei 94 Celebrarea bucuriei de a trăi 94 Bucuria creației 101 Viața filozofică, viața poetică 108 Friedrich Nietzsche filozoful poet 115 Justiția poetică 127 Poezia reinstituie primordialitatea 129 Poetul causa sui 130 Alte hipostaze ale justiției poetice 132 Esențiala unitate a lumii este poetică 136 Poezie și hazard 137 Sens și antisens în poezie 144 Poezie și ambiguitate 150 Neliniște și catharsis 158
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și absolutul 86 Bucuria poeziei 94 Celebrarea bucuriei de a trăi 94 Bucuria creației 101 Viața filozofică, viața poetică 108 Friedrich Nietzsche filozoful poet 115 Justiția poetică 127 Poezia reinstituie primordialitatea 129 Poetul causa sui 130 Alte hipostaze ale justiției poetice 132 Esențiala unitate a lumii este poetică 136 Poezie și hazard 137 Sens și antisens în poezie 144 Poezie și ambiguitate 150 Neliniște și catharsis 158 Poemul și cvadratura cercului 176 Poezia și absurdul 176 Absurdul temă existențială 176 Absurdul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bucuriei de a trăi 94 Bucuria creației 101 Viața filozofică, viața poetică 108 Friedrich Nietzsche filozoful poet 115 Justiția poetică 127 Poezia reinstituie primordialitatea 129 Poetul causa sui 130 Alte hipostaze ale justiției poetice 132 Esențiala unitate a lumii este poetică 136 Poezie și hazard 137 Sens și antisens în poezie 144 Poezie și ambiguitate 150 Neliniște și catharsis 158 Poemul și cvadratura cercului 176 Poezia și absurdul 176 Absurdul temă existențială 176 Absurdul antipoezie 176 Suferința stare filozofică 176 Poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Neliniște și catharsis 158 Poemul și cvadratura cercului 176 Poezia și absurdul 176 Absurdul temă existențială 176 Absurdul antipoezie 176 Suferința stare filozofică 176 Poezia cel mai înalt posibil 176 Metaforele 176 Mitul 176 Armonia 176 Morala poeziei 176 Eliberarea poetică 176 Poezie și imposibil 176 Antidotul 176 Poezie și transposibil 176 De același autor Poeme: Laudă formei, Ed.Tineretului, 1969; Constelația Hyperion, Junimea, 1978; Orfeu și Euridice, Junimea, 1986; Inițieri, Timpul 1999; Înălțarea mai sus de sine, Cugetarea, 2002. Catrenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Inițieri, Timpul 1999; Înălțarea mai sus de sine, Cugetarea, 2002. Catrenele din Valea Vinului, Cugetarea, 2002. Meditații orfice, Cugetarea, 2003. Vitraliile Bunei Vestiri, Cugetarea, 2004, Învierea preludiilor, Panfilius, 2007. Poezii, Panfilius, 2009, Tratat de uimire, Panfilius, 2010. Cântec infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din transposibil, Panfilius, 2014. Corezonanțe orfice George Popa-Leonida Maniu, Panfilius, 2014. Aforisme: Însemnările unui oaspete al luminii, ed.I, Timpul, 1998, ed. II, Panfilius 2006. Filozofia literaturii: Spațiul poetic eminescian, Junimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
infinit, Antologie poetică, Princeps 2011. Pe pagini de eter, Panfilius, 2012. Ecouri din transposibil, Panfilius, 2014. Corezonanțe orfice George Popa-Leonida Maniu, Panfilius, 2014. Aforisme: Însemnările unui oaspete al luminii, ed.I, Timpul, 1998, ed. II, Panfilius 2006. Filozofia literaturii: Spațiul poetic eminescian, Junimea, 1982. Prezentul etern eminescian, Junimea, 1989. Spiritul hyperionic sau sublimul eminescian, Universitas XXI,2003; Libertatea metafizică eminesciană, Timpul, 2005: Deschideri metafizice în lirica eminesciană, Floare albastră, 2007; Luceafărul, Treptele spiritului hyperionic, Arhip Art, 2010; Eminescu, sau dincolo de absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme Carmen-Ecaterina CIOBÂCĂ Lucian Blaga et ses versions en français: figures de style et traduction Dumitru LAVRIC De la ultimul fanariot la ultimul Caragiale Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetică a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana Adrian-Dinu RACHIERU Romanul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijită de Lina Codreanu In honorem Elvira Sorohan Coordonatori: Bogdan Crețu, Lăcrămioara Petrescu * Teotihuacan (vechi oraș aztec): "Locul (templul) unde omul devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
însemnat nimic faptul că Abd al-Aziz s-a iubit cu o văduvă creștină într-o dimineață fierbinte ca un tăciune încins, sub florile de portocal și deasupra unui mormânt care i-a chemat, poate, de-atunci, în pântecele lui... ...destul de poetic, pentru o muză... Zi mai departe! Cum spuneam, n-ar fi însemnat nimic dacă ea nu l-ar fi strigat atunci pe numele lui de botez, Leovigildo, așa cum el a strigat o pe numele ei închipuit, Isabel, numele mamei lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]