3,697 matches
-
Dar nu-l iartă pe negustor și îi impune să dea „cîte treisprăzece adetiul moșiei”. Până aici este și nu este o treabă ieșită din comun. Să auzim mai departe! Minunea apare când stareța spune: „Antonia stareța, neștiind carte, am poftit pe logofătul ce-au scris zapisul de mi-au scris numele”. Atunci ce să mai credem, dragă ieșene, când, pe la 1671, se spunea că dintre călugărițele Socolei zece erau „dascale” adică învățătoare?! Printre acestea se numărau: Marina, Avramia, Lichirie, Mălana
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cându-l duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul negru, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări, și sudălmi, de audze cu urechile. Ș-agiungându la Suceavă, la un sat... au poftit puțintel lapte să mănânci. Iar femeia gazda i-au răspuns că <n-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacile din țară de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>. Că nu știe femeia acia că este singur
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dl. V.Cristea, la centenarul mamei. Ziariștii o întreabă ce a mâncat în viața ei de a atins această vârstă. Personal nu i-ași pune o astfel de întrebare. Sunt bogătași pe lumea asta hrăniți cu tot ce le-a poftit inima. Și? Ating suta de ani? Pentru mine mama rămâne o enigmă și când mărturisesc cuiva că are 101 ani, zâmbesc a mirare iar interlocutorul îmi întoarce o față luminată de un zâmbet asemănător. De unde îmi vine în minte să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
iar o iei de la capăt... Apoi sorbi din cocteil, privi roată, cu ochii ei de un albastru limpede, pe toți musafirii de față, și zise: - Terry e pe punctul să vă spună povestea iubirii noastre. Dacă ați mai auzit-o, poftiți în sufragerie unde găsiți sandvișuri și tot ce vă mai poftește inima. Doi bărbați și o femeie se ridicară și ieșiră din cameră. Terry strigă în urma lor: - Oamenii au râs de bomba atomică până în clipa când le-a căzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
cu ochii ei de un albastru limpede, pe toți musafirii de față, și zise: - Terry e pe punctul să vă spună povestea iubirii noastre. Dacă ați mai auzit-o, poftiți în sufragerie unde găsiți sandvișuri și tot ce vă mai poftește inima. Doi bărbați și o femeie se ridicară și ieșiră din cameră. Terry strigă în urma lor: - Oamenii au râs de bomba atomică până în clipa când le-a căzut în cap. Mai devreme sau mai târziu, cineva o să descopere că povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
am luat pe fată acasă? Numai ca să-nșele pe Mihalake al d-tale, ca să nu știe pentru cine vin aici. Căci pentru tine viu, sufletul și iubirea mea, căci pentru a mă culca o dată cu tine ți-aș // da tot ce poftești tu. Pe grasa o duc apoi acasă - la Simțion - îi spăl *** în parfumuri și apă caldă - o *** în *** o *** dumnezeiește și după asta, de o mi plăcea, o cultivez înainte. Scriu * aici * pe unghie * ș-o duc acasă. Plătesc datoria
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
vreo cinci membrii îl cunoșteau și au dat mâna veseli. Au dat-o și cu Laur cu excepția secretarului, care nu s-a mișcat, iar el nu îndrăznea, fiind prea departe sau prea sus... poate prea sus pentru el! Au fost poftiți să ia loc și imediat s-a potolit agitația celor din sală. Ei doi erau foarte apreciați din start, fiindcă lucrau la Șantierul Național al Tineretului... secretarul nici nu s-a uitat la Laur, parcă era inexistent. El se întreba
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
costume de baie, formate din doua piese, cu corpul minunat care i-au întrebat: - De unde sunteți? Noi de la munte și ne-am îndrăgostit de această zonă superbă! Erau volubile și fermecătoare... s-au așezat pe nisipul fierbinte și i-au poftit lângă ele făcându-le semn grațios cu mâna, să se bucure împreună de frumusețea mării interminabile care le plăcea enorm. Ei doi aveau ochii gri-albaștrii și le priveau încântați; ele... ochii liliacului în floare și nu se mai săturau de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nerăbdarea și dorința veșnic arzătoare a bărbatului când întâlnește femeia, căreia nu îi convine de multe ori situația însă îl lasă înțelegătoare, în speranța că mai târziu el va aprecia acest lucru. Îi simte trupul subjugat, îi face tot ce poftește așa că devine blând și nu se mai grăbește acum, știe că îi stă la dispoziție; ea intuiește transformarea, încordarea corpului i-a dispărut... se liniștește pentru o clipă. Starea de mulțumire că îi va ceda fără nici un fel de condiții
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
acesta, ca să ne facem rău. 53. Dumnezeul lui Avraam și al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi." Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac. 54. Iacov a adus o jertfă pe munte, și a poftit pe frații lui să mănînce; ei au mîncat, și au rămas toată noaptea pe munte. 55. Laban s-a sculat dis de dimineață, și-a sărutat nepoții și fetele, și i-a binecuvîntat. Apoi a plecat și s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
de a "imita", cum spun anticii, toate formele, toate limbajele: "Mai întîi, așadar, nu sânt ei liberi, iar cetatea nu este plină de libertate și de îngăduința de a vorbi și nu e cu putință în ea să faci ce poftești?" Haosul și dezorientarea însă, avertizează Platon, se pot ivi foarte ușor aici din exces de libertate: "Așadar - am spus eu - el (omul democratic - n.n.) trăiește zi de zi făcând pe plac celei dintâi dorinți: ba se îmbată în sunetul flautului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
armata noastră să fie săracă? Sau glumești! - Glumesc, după cum vezi. Iahuben tăcu, clătinând din cap. Apoi spuse, tot îngîndurat: - La Behdet a sărit un câine asupra mea și ca să nu-l ucid am intrat în căsuța unui om. M-a poftit să stau. M-am uitat ce face: făcea inele... Mi-a spus nevasta lui că face inele pentru cei mai de vază stăpânitori din oraș. Și știi ce mîncau? Am văzut: o ceapă și o bucată de turtă mucedă. Turta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înțepenit. Trecu un răstimp destul de lung. Făptura de alături nu părea nerăbdătoare. Aștepta. Auta își aduse aminte cu câtă nerăbdare a venit el încoace și-și dădu seama cât de tâmp se simțea acum, stând așa cum stătea. Ființa străină îl poftea spre turn, așa înțelegea semnul ei. Să se ducă? Ce câștiga însă stând locului și neaflând totul? "La urma urmei parcă viața mea este lucrul cel mai de preț!" își zise sclavul. "Vreau să aflu. Dacă stau așa nu aflu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
goală. - Unde-i stăpânul nostru slăvit? întrebă sclavul Marelui Preot, dar slujitorul ieși tiptil strecurîndu-se pe lângă el, fără să-i fi răspuns. În o anumită parte a sălii erau câteva jilțuri de abanos acoperite cu piei de leopard. Auta îi pofti pe cei trei să se așeze, iar el rămase în picioare. După puține clipe intră un preot tânăr sau mai degrabă un învățăcel (Auta nu-l cunoștea) și-i spuse sclavului, nedîndu-i timp să i se închine, că numaidecât va
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
perdea se ivi o clipă capul Marelui Preot. Auta zâmbi în sine și ieși fără să spună nimic nimănui. Ceilalți erau în grădină și se uitau la flori. Când îi ajunse Auta din urmă, cârmaciul deschise ușa luntrei și-l pofti printr-un semn pe Tefnaht. Preotul intră și se așeză pe un scaun, apoi când văzu că unul din străini (cîrmaciul) se duce în față și începe să miște anumite mânere, bănui ceva și se mută pe scaunul de lângă el
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Pe planeta noastră, pe Hor cel roșu, cum i-ai spus tu. Știi că nu e chiar roșie, se vede numai așa pentru că avem multe nisipuri și aer puțin. Dar să vii pe ea, n-o să-ți pară rău! - Mă poftiți într-o casă pe care v-ați pus în gând s-o părăsiți? făcu Auta mirat. - Nu pentru că nu ne-ar fi dragă. Dar a rămas prea săracă... Și poate că nici n-o s-o părăsim. Poate vom găsi putința
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
izbucniră și ele într-un strigăt de bucurie, și arcașul fu mândru și mulțumit. Curăță cu cuțitul o creangă dreaptă și o puse în două crăcane, apoi se apucă să jupoaie ciuta, pentru frigare. - Fă focul, Ntombi, și să-i poftim și pe zei! porunci el. Ntombi adună un rug de vreascuri și alegând două bețe uscate începu să le frece de zor. Abia atunci își aduse aminte Nefert și o opri. - Nu te chinui, Ntombi, aduc eu foc numaidecît! îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
doi tineri sunt colegi sau prieteni ai fiicei ei, Ramona, ba chiar speriindu-se, crezând că-i va aduce o veste proastă în legătură cu fiica ei, care era operată la Târgu Mureș și încă se afla în spital. Doamna Neli îi poftiră în bucătăria spațioasă, unde ardea un foc bun de lemne și totul strălucea de curățenie, apoi întrebă: -Știți ceva despre Ramona? -Nu... Noi nu o cunoaștem, spuse Oana timidă, văzând îngrijorarea din privirea doamnei Neli. -Atunci cu ce treburi pe la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
haine subțiri de vară. La vederea noastră au rămas mirați și bucuroși mai ales că era prima vizită a soției mele în acele locuri izolate și parcă uitate de lume și de Cel de sus. Intrăm în curte, apoi suntem poftiți într-o cameră destul de mare, frumoasă și mai ales bine îngrijită și aranjată plăcut în interior. Pot spune că după casa părintească, aici la sora mea era cel mai ideal loc de odihnă, liniște și pace sufletească. Sora era atentă
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
noastre. 2. Cum ne comportăm cu musafirii? Așadar, când un musafir, invitat sau nu, sună la ușă, prima regulă spune: „Întâmpinați-i cu zâmbetul pe buze!”. Ce reguli respectăm? Ținuta noastră trebuie să fie decentă și curată. Musafirii sunt imediat poftiți în casă. Sunt invitați să se facă comozi. Le luăm hainele și le punem în cuier. Nu le cerem musafirilor să se descalțe. Îi introducem în camera potrivită pentru primirea oaspeților - de regulă camera de zi sau sufrageria. Nu este
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
curtea lui Peleu, bătrânul rege tocmai aducea o jertfă lui Zeus, ajutat de Ahile și de Patrocles. Când i-a văzut pe Nestor și pe Odiseu, Ahile, surprins, s-a repezit la ei, i-a luat de mână, i-a poftit, plin de curtenie, să șadă și să se ospăteze, după care Nestor i-a îmbiat, pe Ahile și pe Patrocles, să plece cu ei și să se alăture războinicilor 28 care urmau să atace bogata cetate de dincolo de mare. Cei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în pământ. Bătrânii troieni îi priveau din înaltul zidurilor. Și sosește acolo Elena, vechea pricină a vrajbei. Bătrânii nu se pot împiedica să nu fie uimiți (a câta oară?) de frumusețea ei. Iar Priam îi spune „fata mea dragă“, o poftește să șadă în fața lui și o asigură cu mare blândețe că n-o socotește vinovată pe ea de atâta vitregie, ci doar pe zei. Și că jos, în câmpie, poate să vadă pe primul ei bărbat și pe toți cei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Ahile. Poruncă să-i dea leșul înapoi lui Priam, în schimbul unei răscumpărări. După Tetis, despre care Zeus știe că, zi și noapte, este gata să vină în ajutorul fiului ei. Iris o găsește în lăcașul ei din mare și o poftește la Zeus. Tetis e nedumerită și nu se arată prea dornică să se ducă pe Olimp acum, când, îndurerată, plânge, înconjurată de surorile ei cele multe (Iliada pomenește, pe nume, treizeci și șase), ursita fiului ei. Dar până la urmă își
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cei mai apropiați de el după moartea lui Patrocles. Tot ei, în puterea nopții, deshamă caii și catârii de la cele două care ale lui Priam și îl duc înlăuntru pe Idaios, crainicul care îl însoțise pe bătrânul rege, și îl poftesc pe un scaun. Apoi iau din car bogata răscumpărare, lăsând acolo doar câteva veșminte pentru leșul lui Hector. În sfârșit, îl asistă pe Ahile la pregătirea mesei la care acesta îl poftise pe Priam și se ospătează cu toții. Caii lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
care îl însoțise pe bătrânul rege, și îl poftesc pe un scaun. Apoi iau din car bogata răscumpărare, lăsând acolo doar câteva veșminte pentru leșul lui Hector. În sfârșit, îl asistă pe Ahile la pregătirea mesei la care acesta îl poftise pe Priam și se ospătează cu toții. Caii lui Ahile. Îi știm pe Xantos și pe Balios și știm că au fost un dar zeiesc și că sunt nemuritori. Și că au plâns când a murit Patrocles, iubindu-l și pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]