5,260 matches
-
ai muncit, Ăst foc ce mi-l dai, când o mi-l iai, De trupșorul meu milă o să ai? Este lucru de mirare Eu atât să te iubesc Și inima pre-ndurare Să nu pot să ți-o pornesc. Legea, firea poruncește Câți ne iubesc, să-i iubim, Iar nu cumplit vrăjmășește Cu ură să-i pedepsim. Eu cât te iubesc pe tine E de prisos să-ți mai spui, Când cu ochii vezi prea bine Că din pricină-ți răpui, Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
preste fire Și tu nu-mi dai crezământ. Nu mă mai munci în silă Nici îmi da nădejdi în vânt, Ci te-ntoarce spre mine Horărăște-mi un cuvânt. Că eu sunt gata la toate Să fac pentru-al tău amor, Poruncește că se poate Pentru tine să și mor. Am plăcere de un nume Ce-n sufletu-mi îl slăvesc, Ori în ce parte de lume Împreună să trăiesc. 459 {EminescuOpVI 460} No. 63 Vremea despărțirii iată c-au sosit Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
chiar 70 de ani care la telefon ar putea fi luate drept eleve de liceu. ― Sânt gata să admit și varianta aceasta. Există însă anumite tonalități, un timbru ce nu poate fi confundat. Necunoscuta e o femeie care știe să poruncească, o bucată de granit. Nu vă supărați, dar însăși discuția pe această temă mi se pare ridicolă. Maiorul începu să râdă și întoarse o foaie din dosar netezind-o îndelung. ― Să trecem la altceva. Mă voi referi la un incident
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tăcerea care urmă. SPUSE EL. BRAVO! SFATURI ATÎT DE BINE FORMULATE MERITĂ SĂ FIE TRADUSE IMEDIAT ÎN VIAȚĂ. DAȚI-I DRUMUL ÎNAINTE ȘI OMORÎȚI-MĂ CUM AVEȚI CHEF. SCOATEȚI-VĂ PISTOALELE ȘI TRAGEȚI! PUNEȚI MÎNA PE SCAUNE ȘI ZDROBIȚI-MĂ! PORUNCIȚI SĂ VI SE ADUCĂ NIȘTE CUȚITE ȘI ȚINTUIȚI-MĂ LA PERETE! DAR INDIFERENT CE VEȚI FACE, DOMNILOR, TOT VĂ AȘTEAPTĂ UN ȘOC. ȘI, PE BUNĂ DREPTATE, ÎI VEȘTEJI CU PRIVIREA PE CONSILIERI. VOCEA LUI TUNĂTOARE RETEZĂ ÎN FAȘĂ ÎNCERCAREA FOARTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
locului care nu se lasă luat în posesie și cartografiat. Iar Mamba, șamanul pe care Milton Cato îl întâlnește în caravana bură, este deținătoarea cheilor cu care se pot deschide porțile visului și morții. Ca și Shamael și Cush, Mamba poruncește elementelor și poate ucide cu incantațiile sale. Ceea ce sună ininteligibil europenilor este vocea Africii, voce care duce mai departe tainele orașelor pierdute. O punte se întinde între punctele imaginarului african al lui Pratt - dezertorul englez se îndreaptă spre cetățile pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
eu sunt Mântuitorul pe care îl așteptați. Eu vă împac cu Dumnezeu și pe unii cu ceilalți. Ca semn că spunea adevărul, a făcut lucruri pe care numai Dumnezeu le putea face: a vindecat bolnavi incurabili, a iertat păcatele, a poruncit naturii și puterilor răului, iar ele l-au ascultat. A readus la viață chiar și pe morți. În ciuda acestor miracole, numai puțini au fost în stare să recunoască în el pe Mesia cel promis, majoritatea evreilor având în realitate o
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
se ajunge la concluzii greșite, Paul ne indică o regulă: Dacă cineva nu vrea să muncească, nici să nu mănânce. Auzim, însă, că unii dintre voi umblă în neorânduială, nelucrând nimic, ci amestecându-se peste tot. Unora ca aceștia le poruncim și îi sfătuim în Domnul Isus Cristos să-și mănânce pâinea proprie, muncind în liniște» (2Tes 3,10-12). «Cei care cumpără, ca și cum nu ar stăpâni» (1Cor 7, 30) Este formula pentru „avuția” creștină. Trebuie să fim capabili, sau să devenim
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
face stăpân pe o altă persoană, atunci a 10-a poruncă are o sferă proprie de independență. Dacă se extinde a 7-a poruncă, încât ea să apere și proprietatea aproapelui, atunci se poate da celei de a 10-a porunci și un alt sens independent. Aceasta se observă în cazul celei de a doua redactări a celor zece porunci transmise prin Vechiul Testament. Într-adevăr, aici se găsește un cuvânt care dezvăluie o poftă lăuntrică. Astfel, porunca interzice gândurile vicioase. De
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
să urle. Cine știe? Poate dacă s-ar fi stăpânit multă vreme aș fi renunțat să aștept o asemenea criză. Dar era și prea exasperat și prea impulsiv pentru asta. El avea o încredere nelimitată în dreptul său de a-mi porunci; eu aveam o încredere nelimitată în dreptul meu de a nu-l asculta. În felul acesta amândoi eram rigizi și tiranici. El nu admitea decât părerile sale. Eu eram, din principiu, în dezacord cu aceste păreri. Dealtfel, insist asupra copilăriei mele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice urâtă îi dădea un aer aspru, sălbatec, în schimb o lumină interioară, cum există pe figurile misticilor naivi, îi îmblînzea trăsăturile. Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niște ochi neobișnuiți. Striga cu ei și blestema cu ei dacă era nevoie. M-am convins chiar atunci. Un puștan s-a ridicat de lângă ceilalți pescari și ne-a întrebat, obraznic, dacă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cea mai scandaloasă; ea nu depinde de noi niciodată și uneori e ultimul număr de dresaj. Destinul ne urmărește ironic cum bâjbâim între scuze, cerșind o amânare, apoi alta, din ce în ce mai înfricoșați, până ce, brusc, se plictisește, devine nerăbdător, se încruntă și poruncește, "acum, salt!", și cu un suspin intrăm în neant. Nu cred că l-am convins, dar eu mă înflăcărasem, poate fiindcă pe atunci îmi era mai simplu să vorbesc despre asemenea lucruri întrucît le înțelegeam mai puțin. Acum... dar, vorba
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
O biruință chiar mai mare decât intrarea la Belle Arte. N-am protestat nici când chelnerul a venit la bară și m-a acuzat spunând minciuni pe seama mea. Din când în când mă întorceam spre tata care mă privea furios, poruncindu-mi din priviri să ies din muțenie, să mă apăr. Procesul acela s-a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
următoare s-a petrecut ceva neașteptat. Maică-sa a venit în spatele lui și i-a prins mâinile, strîngîndu-i cu toată puterea. "Leagă-l de piciorul patului", i-a strigat lui frate-său. Și cum acesta nu se desmeticea, i-a poruncit încă o dată: "N-auzi? Ce stai acolo și te uiți la mine? Leagă-l odată, cum îți zic". Așa că Dinu s-a trezit legat cu o frânghie de piciorul patului. "Bate-l cu cureaua acum, a strigat maică-sa îndîrjită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
patra zi, sub pretext că nu exista pentru moment nici un loc liber, Arhivarul mi-a vârât în cameră un străin care venise să-și trateze la mare ― dar de ce la un azil? ― o afecțiune respiratorie. "Temporar", m-a asigurat Arhivarul, poruncind să se aducă încă un pat care a fost așezat la fereastră, aproape lipit de al meu din pricina spațiului puțin. Necunoscutul nu s-a recomandat. M-a privit fără să zică nimic, rece, aproape cu dușmănie, apoi s-a apucat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. ― Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin și îi sări la gât, doborîndu-l. Am închis ochii. Când i-am deschis, Hingherul ridica de jos manechinul hărtănit, îl așeza la loc; și pentru că nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în care să mă mute, drept recompensă. A chemat gardianul și i-a spus ceva la ureche. Acesta s-a întunecat la față, dar n-a zis nimic. Mi-a făcut semn să-l urmez. Afară, în coridor, mi-a poruncit să-l aștept până ce își găsește fetița și când s-a întors, împreună cu ea, am pornit toți trei: eu în față, ei în spatele meu. Spre nedumerirea mea, treceam pe lângă toate celulele fără să ne oprim la nici una și chiar am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
poartă și acolo mă petrecea câteva clipe cu privirea, după care se retrăgea în dosul perdelelor care miroseau și ele a întuneric și a busuioc. Nu era o femeie făcută să se roage de cineva și nici nu ținea să poruncească. Sau poate că tocmai această libertate nu eram în stare s-o duc? Nu eram poate destul de liber ca să pot trăi liber. Uneori chiar mă enerva că nu era deloc geloasă. Încercam s-o provoc, nu veneam o săptămână sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și era limpede la cine se gândea. La Bătrânul. Adică, dacă tot era stăpân, ar fi trebuit să se poarte ca stăpînii! La nevoie ar fi putut să umble cu cravașa în mână însoțit de Francisc pe coridor. Numai să poruncească. Dar, "ziceți și dumneavoastră, își reluă Filip insistențele, n-o poate nimeni convinge să-mi lase colivia?" De data aceasta se referea la mine, dîndu-mi, măgulitor, de înțeles că eram singurul în măsură să obțin această favoare. "De ce n-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-se bine pe picioare, Călugărul se dezlănțui: ― Ascultați-mă, găgăuților, un tribunal care judecă un mort s-a mai văzut, dar un mort care să asiste la procesul lui ați mai pomenit așa ceva? Vedeți? Papa Ștefan al VI-lea a poruncit ca înaintașul lui, răposatul papă Formosus, să fie dezgropat, pus, îmbrăcat în odăjdii, pe un tron ca un papă viu, și judecat. Da, da, judecat cu cadavrul de față, pe tron, ce căscați gurile așa? Nu v-am spus eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am bucurat că am fost ales printre cei trei cardinali care trebuiau să fie în proces acuzatorii papei Formosus. Că doar nu era să-i iau apărarea. Abia un diacon a acceptat să joace rolul apărătorului, pentru că i s-a poruncit. Ca să nu se spună că a fost pus la cale un proces în care n-a existat apărare. Clevetitori se găsesc totdeauna. Bătrânii ascultau cu gurile căscate, în vreme ce Călugărul începu să le povestească procesul. ― Fiecare din cei trei cardinali se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
până în ultima clipă, întrucît nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie respectuoasă la mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți, poruncind, când era cazul, ca oglinzile să fie acoperite cu voaluri negre. Mai ales acest amănunt le plăcea tuturor. Îi emoționa gândul că oglinzile despre care toată lumea vorbea vor fi îndoliate și la moartea lor. Retorica obișnuită nu acceptă că poți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu-mi era teamă deloc. Eu știu bine că n-aveți viață proprie. Nu vă pot alunga, dar sînteți nevoiți să faceți ceea ce fac eu. Trebuie să mă imitați orbește. Sânt stăpânul vostru. Și nici măcar nu e nevoie să vă poruncesc. E destul să fac ceea ce vreau să faceți voi." Deodată, însă, în plină euforie se strecoară un fior de teamă. Mulțimea care te împresoară, care nu te pierde o clipă din ochi, te studiază, te încîntă și, totuși, te sperie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
amâne teza, iar cum eu eram cea mai bună la matematici am fost rugată să exprim dorința clasei. Profesorul a făcut o criză de furie. A urlat, a bătut cu pumnul în catedră. Când a obosit să mai urle, a poruncit cu glasul răgușit: Cine vrea să amân teza să se scoale în picioare!" Toți au rămas așezați. Ba, chiar s-au cocoșat și mai tare în bănci cu urechile și cefele albite de frică. Iar eu am simțit că vomit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mormăia nemulțumită: "Mă rog. Ai avut febră azi?" Mă grăbeam să zic "nu", dar vocea părea și mai nemulțumită: "Mă rog. Va trebui să-ți facem o injecție cu..." Am țipat: "Nu vreau, de ce să-mi faceți injecție?" "Taci", îmi porunci vocea. "Nu vreau, înțelegeți? Nu vreau", am răcnit cât am putut. ― Daniel, ce e cu tine? Am deschis ochii. Lângă patul meu se afla Dinu, care aștepta să mă trezesc. ― Ce s-a întîmplat, Dinule? l-am întrebat după ce m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai tulburat cu cât înțelegeam că n-ar fi fost de mirare ca în mintea Arhivarului, îmbîcsită de praful înghițit între hârțoage, să se fi cuibărit o asemenea idee. Poate chiar își închipuia, viezurele, că într-o zi îmi va porunci disprețuitor să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]