3,510 matches
-
1766. Războiul din America de Nord a fost oficial încheiat cu semnarea Tratatului de la Paris din 10 februarie 1763, când războiul european a fost și el încheiat prin Tratatul de la Hubertusburg din 15 februarie. Britanicii au oferint francezilor alegerea de a preda posesiuni din America de Nord de la est de Mississippi sau insulele Guadeloupe și Martinique din Caraibe, ocupate de britanici. Francezii au ales să cedeze posesiunile din America de Nord, dar au putut negocia pentru păstrarea Saint Pierre și Miquelon, două insule mici din golful Sfântului Laurențiu, cu zone
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
și el încheiat prin Tratatul de la Hubertusburg din 15 februarie. Britanicii au oferint francezilor alegerea de a preda posesiuni din America de Nord de la est de Mississippi sau insulele Guadeloupe și Martinique din Caraibe, ocupate de britanici. Francezii au ales să cedeze posesiunile din America de Nord, dar au putut negocia pentru păstrarea Saint Pierre și Miquelon, două insule mici din golful Sfântului Laurențiu, cu zone de pescuit. Vedeau potențialul economic al insulelor din Caraibe datorită producției zahărului, ce putea fi mai bine apărată. Britancii au obținut Noua
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
universalul, care este doar o reflexie a „tipului unic” din inteligența divină. Cunoașterea lui Dumnezeu (prin inteligență) este eternă, ca și Dumnezeu însuși (Cartea V, proza VI), astfel încât posedă în simultaneitate tot ceea ce se poate petrece în timp („veșnicia este posesiunea în același timp deplină și desăvârșită a vieții nesfârșite”). Cunoașterea divină nu este, ca și cea umană, în timp, ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu cunoaște prin trecut, prezent și viitor, ci printr-un prezent etern. Evenimentele viitoare sunt problematice (în
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
îngreunează situația, contribuind la asta și Laski și nemulțumirea țării. Învrăjbit cu Laski, acesta, împreună cu Ioan Sigismund, principele Transilvaniei, pe care de asemenea Despot îl supărase, prin pretenția de a i se restitui cetățile Ciceul și Cetatea de Baltă, foste posesiuni ale domnilor Moldovei, îl acuză pe Despot la sultan că ar urma vechea lui înțelegere cu Ferdinand. În urma acestor uneltiri, Despot îl tratează ca trădător pe Laski, care se hotărăște să-l scoată pe Despot de pe tronul Moldovei, în care
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
la "Epistola către romani" (mai ales în a doua ediție din 1922, mult rescrisă) Barth susține că Dumnezeul care este revelat în crucea lui Isus provoacă și răstoarnă orice încercare de a-l alia pe Dumnezeu cu civilizații, realizări sau posesiuni omenești. Cei mai mulți teologi cred că acesta este cel mai important tratat teologic de la "Despre religie" (1831) a lui Friedrich Schleiermacher (1768-1834). În deceniul ce a urmat primului război mondial, Barth s-a alăturat unui număr de alți teologi, având de
Karl Barth () [Corola-website/Science/299778_a_301107]
-
două celturi, toate din bronz, precum și greutăți de țesut din lut și un ac de argint din epoca târzie a fierului. Prima atestare documentară a localității datează din 1322, sub denumirea de "Villa Abbatis". În evul mediu, localitatea a fost posesiune a Mănăstirii cisterciene Cârța, fapt ce a dat toponimicul german Appesdorf (“Satul Abatelui”). Biserica evanghelică, de tip biserică-sală, construită la începutul secolului al XV-lea în stil gotic, cu cor absidat poligonal sprijinit de contraforți. Turnul-clopotniță a fost construit mai
Apoș, Sibiu () [Corola-website/Science/299825_a_301154]
-
ca loc de adeverire, a confirmat că greavul Bozouch a donat localitatea denumită Bazna către capitulul Episcopiei Catolice de Alba Iulia: "Villa Bozna vocata in comitatu de Kukullu inter fluvios Kukullu existens." Localitatea nu a rămas pentru multă vreme ca posesiune a capitului din Alba Iulia. În anul 1359 Bazna este atestată împreună cu Velțul ca așezare liberă din Scaunul Mediașului. Rudolf Rothens, în lucrarea "Memorabilae Europae", amintește de Bazna prin apele minerale care se găsesc în această localitate în (1749), iar
Bazna, Sibiu () [Corola-website/Science/299828_a_301157]
-
duce de Somerset și William de la Pole, primul duce de Suffolk, care erau acuzați de proastă guvernare și conducerea defectuasă a conflictului continuu cu Franța, (războiul de o sută de ani). În timpul domniei lui Henric al VI-lea, practic toate posesiunile englezești din Franța, inclusiv cele cucerite prin luptă de Henric al V-lea, au fost pierdute. Henric al VI-lea era perceput ca un rege slab, incapabil. Mai mult decât atâta, regele suferea de manifestări episodice ale unei boli mintale
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
de John Foxe. Maria a fost foarte nepopulară printre supuși, fiind supranumită în epocă Maria cea Sângeroasă, iar suita soțului ei, regele spaniol Filip al II-lea al Spaniei a cauzat tulburări la Curte. Maria a pierdut portul Calais, ultima posesiune englezească de pe continent, si cu timpul a devenit si mai puțin populară spre sfârșitul domniei sale, excepții făcând totuși părerile catolicilor. A reprimat cu succes o revoltă condusă de către Sir Thomas Wyatt. Domnia reginei Elizabeta I, a readus o oarecare stabilitate
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
structuri verticale de tip panou, constituind pereții casei. Oricum, construcția casei a însemnat și un apreciabil efort de minimalizare a cheltuielilor și de maximizare a efectului final. Întreaga construcție a costat în jur de 18.000 de dolari. Absolut toate posesiunile familiale sunt astăzi prezente în casa muzeu. Printre acestea se numără întregul mobilier al casei, o remarcabilă colecție în sine, designată și realizată de Marcel Breuer în atelierele de la Bauhaus. Lucrările de artă includ opere de Josef Albers, Joan Miró
Casa Gropius () [Corola-website/Science/299942_a_301271]
-
George ca rege în 1471, i-a succedat lui Matei. În 1526, fiul lui Vladislav, Ludovic al Boemiei a murit într-o bătălie, iar Împăratul Ferdinand I a fost ales rege al Boemiei. Moravia a rămas cu Boemia ca o posesiune Habsburgică până la sfârșitul Primului Război Mondial. Până în 1641, capitala Moraviei a fost localizată la "Olmütz" Olomouc, dar după ce a fost capturată de suedezi, a fost mutată la orașul mai mare "Brünn" Brno, care a rezistat în fața invadatorilor. Margraviatul Moraviei a avut propriul
Moravia () [Corola-website/Science/299954_a_301283]
-
moștenit ținuturile sale, care includeau Aragon, Napoli, Sicilia și Sardinia. A devenit și conducător al Castiliei, alături de mama sa Ioana Cea Nebună a Castiliei, de care trebuia să aibă grijă. Împreună cu coroana Castiliei, a luat în stăpânire Navara, Granada și posesiunile spaniole în Lumea Nouă. Pentru prima dată, coroanele Castiliei și Aragonului erau unite sub aceeași conducere. Ferdinand și Elisabeta fuseseră suverani fiecare în regatul său, dar numai rege consort în regatul celuilalt. Carol a ajuns în noile sale regate în
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
fost ținută sub control, în special în Ghentul natal al lui Carol, unde a înăbușit personal revolta din 1539. O caracteristică de bază a domniei lui Carol au fost conflictele cu Franța, care s-a văzut înconjurată de teritoriile din posesiunea lui Carol, și care încă dorea teritorii din Peninsula Italică. Primul război al lui Carol cu rivalul său, Francisc I al Franței, a început în 1521. Carol s-a aliat cu Anglia și cu Papa Leon al X-lea împotriva
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
octombrie 1555, Carol a abdicat la toate titlurile sale cu excepția ținutului Charolais, dând Imperiul Spaniol (Spania continentală, Olanda, Neapole-Sicilia, Lombardia și coloniile spaniole din America) fiului său, Filip al II-lea al Spaniei. Fratele său, Ferdinand I, deja intrase în posesiunea ținuturilor habsburgice succedându-i ca împărat al Sfântului Imperiu Roman. Carol s-a retras la mănăstirea din Yuste, în Extremadura, Spania, însă a continuat să păstreze o corespondență largă și și-a menținut interesul asupra situației imperiului. A suferit de
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
de catolicizare cu forța inițiate de regatul maghiar în zonă, asediind Făgărașul și devastând toate satele săsești din sudul acesteia, fapt care l-a determinat pe Ladislau Postumul, regele maghiar, să ceară insistent să înceteze aceste acțiuni militare lansate împotriva „posesiunilor comitelui Ioan“ (Iancu de Hunedoara). În vara aceluiași an, Iancu de Hunedoara se decide să-l sprijine pe pretendentul Vlad, fiul lui Vlad Dracul, pentru ocuparea tronului în Muntenia, însă puternica ofensivă otomană din vară, care amenința Belgradul, l-a
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
după o intervenție armată cerută de localnici va obține, la 29 august 1369, eliberarea lui Srațimir și reconstituirea statului temporar ocupat de trupele maghiare. În contextul noii situații Ludovic recunoștea, în schimbul prestării formale a jurământului de vasalitate, toate titlurile și posesiunile lui Vlaicu, fără ca prin aceasta tensiunile politice dintre cele două state sa slăbească. Numele lui Vlaicu Vodă este asociat și cu primele conflicte româno-turcești desfășurate în 1369. El a participat alături de regele Ludovic la o luptă cu oști ale sultanului
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
dizolvarea ordinului, invocând scandalul public provocat de mărturisiri. La Conciliul de la Vienne din 1312, a emis o serie de bule papale, între care "Vox in excelso", care dizolva oficial Ordinul, și "Ad providam", care oferea cea mai mare parte a posesiunilor templierilor ospitalierilor. Cât despre conducătorii Ordinului, Marele Maestru Jacques de Molay, care mărturisise sub tortură, și-a retras declarația. Asociatul său, Geoffrey de Charney, preceptor al Normandiei, i-a urmat exemplul, și a insistat pe nevinovăția sa. Ambii au fost
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
un mare număr de proiecte și construcții de-a lungul Europei și Țării Sfinte. Multe dintre aceste structuri încă stau în picioare. De asemenea, multe conțin numele de "Templu", datorită asocierii timp de secole cu templierii. De exemplu, unele din posesiunile templierilor din Londra au fost mai târziu închiriate avocaților, ceea ce a condus la numele porții Bariera Templului sau stației de metrou "Templu". Două dintre cele patru barouri, care îi pot consacra pe membri drept avocați, sunt Templul Interior și Templul
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
s-a dovedit incapabil să rezolve problema creșterii puterii căpeteniilor islandeze. Luptele interne pentru putere și agitația populației din a dus la semnarea în 1262, prin care s-a pus capăt Comunității independente și a adus Islanda sub coroana norvegiană. Posesiunea Islandei a trecut în 1415 la , când regatele Norvegiei, Danemarcei și Suediei s-au unit. După ieșirea Suediei din această uniune în 1523, Islanda a rămas dependență norvegiană, ca parte a regatului Danemarca-Norvegia. În secolele ce au urmat, Islanda a
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
trag din familii cunoscute de rabini, unica excepție fiind o soră a mamei lui care era căsătorită cu un evreu care era bancher (bunicul fondatorului concernului olandez Philips). Trier, mica urbe renană unde se va naște Marx, devine în 1815 posesiune prusacă, fapt care a dus la excluderea tuturor evreilor din funcțiile publice. În aceste condiții, tatăl lui Marx fiind jurist, decide să se convertească la evanghelism pentru a putea exercita meseria, și copiii lui vor fi botezați, soția acestuia fiind
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
din nord-vest contrar lui da Silva, care insistă să traverseze Pacificul. Vasele au urcat până la actuala insula Vancouver, sau poate chiar în Alaska. La 26 mai, din cauza vremii au făcut cale întoarsă. În 17 iunie 1579 ancorează undeva în nordul posesiunilor spaniole la Point Loma, Sân Diego în Altă California. Găsind un port bun, au debarcat, au reparat vasele și au făcut aprovizionarea; s-au oprit un timp datorită relațiilor amicale cu amerindienii din partea locului. Drake a pus stăpânire pe aceste
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
drepturi regale, incluzând privilegiul de a organiza mai multe piețe într-un an. În aceea perioadă, Rzeszów și-a extins fostele granițe medievale, marcate de fortificații. O nouă primărie a fost construită în anul 1591. În anul 1638 Rzeszów devine posesiune a puternicei și bogatei Familii Lubomirski, fiind centrul proprietăților vaste ale acestora. Inițial, orașul a prosperat și în anul 1658 se deschide primul colegiu din oraș, acum Școala Generală Nr.1. Perioada de prosperitate se apropia de sfârșit, fapt amplificat
Rzeszów () [Corola-website/Science/297851_a_299180]
-
cercetaș vultur de tânăr și a rămas activ pe tot parcursul vieții sale a fost în general înlocuită cu coasa dar rămâne în uz în situații când folosirea coasei este incomodă puținii supraviețuitori au fost închiși în rezervații cele mai multe dintre posesiunile sale sunt imaginare dar pot fi furate această teză absurdă nu a fost dezvăluită telespectatorului imediat în toate riturile răsăritene în afară de cel bizantin capa a înlocuit definitiv felonul vechi alții susțin că bătălia înseamnă doar respingerea unui raid și nu
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
câte ceva. Dar sunt porțiuni ample și importante din teritoriul Batjocurii, Panteismului, Quietismului, Formalismului, Dogmatismului, Senzualismului și restul, care sunt în mod deschis și solemn declarate tabu. "Creștinismul - adică religia Bibliei — este singurul sistem sau formă de credință care dezavuează orice posesiuni de acest fel. Numai aici totul este liber. Poți zbura până la marginile lumii și să nu găsești niciun Dumnezeu, afară de Autorul Mântuirii. Poți căuta Scripturile și nu vei găsi un text care să te oprească în explorări. ..." "Vechiul Testament și Legea
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
trestie de zahăr în Fiji și Queensland. În secolul XIX misionari creștini au debarcat pe insulă și au produs schimbări profunde ale culturii locuitorilor, multe din obiceiurile străvechi pierzându-se. În 1853 Napoleon al III-lea a declarat insula ca posesiune franceză și până în 1922 în insulă au fost trimiși peste 22.000 de pușcăriași, inclusiv criminali și prizonieri politici. La sfârșitul epocii coloniei penale, coloniștii europeni (inclusiv pușcăriași) și lucrătorii din sudul Asiei depășeau din punct de vedere numeric indigenii
Noua Caledonie () [Corola-website/Science/298489_a_299818]