3,622 matches
-
revoluție”; ei aveau nevoie de „omul nou”, cel care-și renega și blasfemia strămoșii fondatori și instituțiile lor, cel pregătit de a fi, de fapt, „noul sclav”, la îndemâna și supus absolut imperiului rus și roșu care avea deja, în zorii postbelici - când Stalin se lăsa fotografiat cu placidul Churchill și cu admiratorul său, Roosevelt, președintele SUA, grav bolnav atunci -, planuri de supremație mondială. O arată cu prisosință victoria lui Mao în uriașa și conservatoarea Chină, răscoalele din centrul Africii, mișcările furtunoase
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care și în vremuri de restriște - sau, mai știi, poate tocmai atunci! și-au afirmat personalitatea creatoare, a lor, dar și a națiunii care îi purta! - afirmă ritos că „nu a existat timp de o jumătate de secol, în România postbelică, o rezistență și prin cultură!”, ei ignoră, voit sau nevoit, identitatea națională, care s-a format târziu față de unele state vecine cum e Polonia, de pildă, și, prin cultură în primul rând. Ce au adunat, la început, „în cuget” populațiile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
liber, instalat abrupt prin demolarea URSS și eliberarea statelor din estul Europei: unii, destul de numeroși, din țară, dar și o parte din emigranții politici care s-au întors, bucuroși de noua libertate a României, s-au situat oarecum în psihologia „postbelică”, cu aerul, poate și cu convingerea că „trebuie reluate lucrurile de la ’38 încoace”! Alții, credem noi mai numeroși, sunt convinși că „lucrurile merg înainte” și că, „oricât am avea nostalgia interbelică, nu pot fi ignorate cele patru-cinci decenii de sub comunism
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
începutul după-amiezii, interpelarea lui Geo, făcută pe un ton cam sec, „că nu vin la redacție!”. Cu Geo eram și bun prieten, pierdeam nopți întregi la restaurantul U.S., îl admiram nu numai pentru poezia sa inovatoare în spațiu românesc literar postbelic - după o scurtă perioadă stalinistă, iute părăsită și liric și psihologic! -, o poezie „de tip francez!”, anti-retorică, opusă total registrului liric al prietenului meu „absolut”, Nichita, ce practica retorismul liric, el, insul „umed” - Geo, insul „uscat”! Îmi plăcea și omul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
izraeliene, central-africane și când majoritatea colegilor din elita culturală adoptă o poziție „prudentă”, de „expectativă”, când Breban, deci, face o figură „aparte” (de „aventurier”, cum mi-o reproșa la Paris dl Fischler, miliardar, șeful băncii Rockefeller, evreu emigrat din România postbelică, ce mi-a ajutat filmul Printre colinele verzi de a pătrunde în cercul strict și ultra-profesionist al „selecției oficiale” la Cannes, prieten cu Maurer și unul din prietenii „economici” ai țării de atunci!...Ă și când, după trecerea anilor, fisura
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
țară ca a noastră, unde reacțiile sunt ascunse, rapide sau „absente” - adică deviate! -, iar memoria capricioasă, uitucă, adesea, când efectul prim se depărtează în timp sau ia alte forme, încât nici nu mai aveam dreptate! „Dreptate” istorică politică în România postbelică ceaușistă nu au avut Țepeneag și Breban, dizidenți „frontali” de primă oră - și, orice s-ar spune, această „primă oră” a dictaturii personale și atipice a lui Ceaușescu a fost vara lui ’71! -, ci acei contestatari sau „nemulțumiți” dintotdeauna ai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cât Moscova își păstra supremația pe glob! -, dar „măcar” pentru limitarea puterii unui om care, în ultimul deceniu al puterii sale, nemulțumea nu numai „poporul de jos”, dar și o bună parte a clasei conducătoare! Fapt extraordinar în lumea comunistă postbelică, Ceaușescu a încercat și a reușit să clatine și să distrugă nu numai bazele tradiționale ale poporului român, Țăranul, Biserica, Cultura, Tradiția, în ce avea ea mai sacru (și prin caricaturizarea marilor Domni!Ă, dar și propriile „sale și ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a „dionisiacului”, suntem capabili nu numai de o artă „plenară”, reprezentativă și înalt simbolică a umanului, dar și a Ființei, cea care stă în centrul artei noastre. Ea însăși, Ființa, evacuată cu o anume brutalitate din artele plastice, mai ales postbelice, dar și din artele literare sau muzicale ce fug de o „figurativitate umană” într-o formă, sau forme ale unui fel de expresionism abstract, un „tehnicism inventiv”, lacom și panicat de o continuă descoperire de noi modalități de expresie, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
va mai avea încă trei frați: Crișan, Eugen și Mihai. Viașa aventuroasă a tatălui său, muncitor ceferist, dar și agitator în slujba Moscovei și a Kominternului, lăsat amprente însemnate asupra vieții celui care va fi al doilea președinte al României postbelice. La vârsta de 17 ani, în 1947, va fi primit în Uniunea Asociațiilor de Elevi din România, chiar în comitetul de conducere. Întâlnirea cu activitatea politică a avut loc în anul 1949, când a fost rpimit în Comitetul Central al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
înțeles că acestea nu deviau de la principiile pe care le slujise o viață întreagă. A ieșit la pensie în anul 1941 înainte de a vedea învățământul românesc prins în avatarurile celui de al doilea război mondial și îngenuncheat de sistemul comunist postbelic. Dar a mai trăit trei decenii pentru a fi martorul schimbărilor și a-și retrăii viața prin memoriile sale, scrise între 1971-1974. Personalitatea lui Gheorghe N. Rădășanu se poate vedea și din activitățile sale extrașcolare. Între principalele sale preocupări s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
erau sistematici pe sistemul Layens după cum mărturisește în Amintirile sale. Gheorghe N. Rădășanu a fost un model pentru generațiile pe care le-a educat. Model acceptat, ca general valabil în educația și învățământul românesc ante și interbelic dar chiar și postbelic. "Citim reviste și ziare. Năzuim să știm ce se petrece mai de seamă în țară, în lume. Ne-am abonat la câteva reviste. Organizăm șezători pentru săteni. Ne ocupăm de curte, de grădină..."80, sintetiza A. Manolache munca învățătorilor români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de împlinire a viselor lor adolescentine, ceea ce le infiltra gândul utopic al aflării adevărului și șanselor dincolo de fruntariile țării. Făceam parte din generația următoare, care nu a mai avut nici măcar posibilitatea de a spune "Nu", asemeni lui Eugen Ionescu, societății postbelice. Noi am fost nevoiți să ne ferecăm glasurile ca să nu cădem pradă opresiunii ocupanților roșii și apoi rămășițelor lor comuniste. Cea mai mică tentativă de a păși pe alte căi decât cele indicate de partidul unic erau aspru sancționate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
opera poetului Mihai Eminescu, dar în același timp revista publica cu un curaj remarcabil textul integral al poeziei "Doina". Poetul Grigore Vieru publica un articol intitulat " Regăsirea alfabetului latin un moment istoric" în care preciza: Glasul este prima noastră tipăritură postbelică, editată cu literele firești ale graiului stămoșesc... Așadar ni se întoarce (sperăm că pentru totdeauna) una dintre una cele mai prețioase comori spirituale pe care trebuie s-o păzim cu toții ca pe ochii din cap, cu bucurie stăpânită, cu răbdare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de Armata Română în anii războiului etc., etc.), încât totalul acelor „datorii” ar depăși cu mult valoarea Tezaurului... despre care, rușii au descoperit că, de fapt, nu prea știu mare lucru... Lipsa Tezaurului Băncii Naționale a afectat grav, în anii postbelici, refacerea economică a României, procesul unificării monetare, administrative, politice. Din partea guvernelor care s-au perindat la cârma țării, în deceniile al treilea și al patrulea, s-au depus eforturi susținute și sistematice pentru a se ajunge la o înțelegere cu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
un etaj special amenajat în clădirea de pe strada Ministerului, arhivă inaccesibilă cercetării, care cuprindea documente de mare interes privind istoria Cominternului, Cominformului, relațiile acestor organizații cu P.C.R., dosare personale ale liderilor comuniști, ale altor personaje din lumea politică interbelică și postbelică. Fără îndoială că acele dosare personale interesau atunci pe mulți din noua nomenclatură și nu numai pe ei. Ce s-a ales de toate aceste valori ? Unele au intrat în fondul de arhivă al Bibliotecii Academiei Române, altele în Arhivele Naționale
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
nu există; în al doilea rând, peregrinările hârtiilor în anii ocupației (București - Iași - București), odată cu mutarea instituțiilor de stat, a administrației centrale, guvernului etc., au dus, desigur, la pierderea multor evidențe, procese-verbale, inventare (originale sau copii); în fine, reorganizările administrative postbelice au avut, la rându-le, urmări negative pe planul birocrației, astfel încât, din nou, pachetele de documente - procese-verbale, scrisori, telegrame, memorii, evidențe, liste etc. - privitoare la istoricul evacuării Tezaurului au suferit serioase pierderi. Ruperea unilaterală, de către Rusia sovietică, a relațiilor diplomatice
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al României, Arhiva Băncii Naționale, care dau o imagine destul de edificatoare, deși incompletă, asupra chestiunii evacuării Tezaurului și încercărilor de recuperare. Am inclus în volum și unele documente (scrisori, amintiri, telegrame etc.) publicate în anii imediat postbelici, de participanți direcți la această acțiune, ca, de pildă, I. G. Bibicescu, viceguvernator și apoi guvernator al Băncii Naționale (în funcția pe care o avea, I. G. Bibicescu a încercat să tergiverseze cât mai mult punerea în practică a hotărârilor
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
la lei aur 493.730.430,41 și anume: Total lei: 493.730.430 Din acest tablou se vede clar cu ce greutate a apăsat evacuarea atât de nechibzuită a Tezaurului românesc la Moscova asupra întregii situații și dezvoltării financiare postbelice a României. VII. Chestiunea tezaurului în negocierile noastre cu Rusia Sovietică Înainte de începerea negocierilor d-lui Ciotori în primăvara anului 1920, Litvinov, într-o scrisoare adresată, la 7 iulie 1920, atașatului nostru comercial de la Copenhaga, dezminte zvonul răspândit în Italia
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de muncă la terminarea studiilor”. Încrezător totuși În puterile mele, n-am ținut seama de pancartă și mam Înhămat la treabă. Am optat pentru limba română și secundar, limba franceză sau italiană. Activitatea anului universitar 1945/1946, din cauza situației socioeconomice postbelice, Începea doar În 15 ianuarie 1946. În aceste condiții am beneficiat din plin de Biblioteca Academiei, unde printr-o cunoștință a colegului Bârză am obținut un Permis de intrare la Fondul de periodice vechi și am Început cercetarea documentelor vremii
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
facultatea de litere, totul se baza pe studiul În biblioteci, cititul operelor fundamentale și a unor tratate de specialitate. Între studenții de la medicina veterinară era o colegialitate mai strânsă decât Între studenții de la litere. Anul 1945/46 era primul an postbelic dominat de frământări politice intense. Cercul studențesc țărănist “Valea Târnavelor” și cel liberal, al brăilenilor, se Întreceau În a-și apropia studențimea și În același timp cooperau Împotriva mișcării progresist comuniste, care lupta din răsputeri să preia conducerea politică a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Vlăduțiu, Nicolae Stamatin, Ion Adameșteanu, Viorel Ciurea și mulți alții, am Îndrăgit-o și mi-am apropiat-o, luând cât am putut mai mult de la foștii mei dascăli, În condiții cu nimic mai bune decât cele de astăzi. Era perioada postbelică, a marii secete, a lipsurilor de tot felul. IUBIȚI STUDENȚI Îndemnați de părinți sau din proprie inițiativă ați devenit studenți ai Universității Agronomice ieșene. Oricât de tulburi ar fi vremurile, după furtună vine vreme bună. Dumneavoastră trebuie să Înfruntați furtuna
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
completînd un tablou în care domnește încă confuzia valorilor. Eu nu resping în bloc moștenirea literară a comunismului, dar cred că o nouă critică, fie și reciclată din cea veche, are obligația revizuirii canonului. Urmează, după destul de parțiala "Literatura română postbelică", să apară "Istoria critică a literaturii române" de Nicolae Manolescu, care încearcă să reconstituie integral tabloul literaturii române la distanță de șase decenii față de sinteza lui George Călinescu. Va fi ea tot atât de cuprinzătoare și impunătoare ca și monumentala carte a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un criteriu eficient, un criteriu operațional. Principiul "generaționist" e, firește, unul de consolare, bun când nu există altul mai abilitat, mai potrivit pentru descrierea fenomenului și pentru ordonarea lui. Și nu cred că exista. Din cauza monotoniei, uniformității ideologiei literare, în postbelic nu mai există, de fapt, școli și orientări literare. Singura posibilitate de a ordona epoca a rămas criteriul valurilor. Generațiile erau apoi destul de solidare și nu prea se practica difracția intrageneraționistă, tensiunea programatică din interiorul unei generații. În vremuri "normale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu scriu studii literare, nu am iluzia puterii sau, cel puțin, nu vând ceea ce nu am. Și oricum, nu-mi vând marfa la suprapreț. Mă bătea gândul să scriu măcar o istorie a poeziei românești, fie și numai a celei postbelice... Și tot restrângând limitele, ajung să scriu despre o carte sau alta. În fine, care sunt dificultățile sau, mai exact, care sunt întrebările pe care mi le pun? În primul rând, dacă istoria aceasta e o succesiune de momente, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
propriul necrolog. Ea nu constituie un curent literar, să dispară. Ea este o realitate istorică literară de care va trebui să se țină cont așa cum se va ține cont de pașoptism, de generația eminesciană, de ca antebelică, de cea interbelică, postbelică și așa mai departe. Ce înseamnă curaj în literatură? Te regăsești între "curajoșii" literari? Curajul în literatură constă în faptul de-a continua să scrii chiar și sub amenințarea ignoranței din jur, a uitării invocate la fiece colț, de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]