5,162 matches
-
Iulian Boldea, în "Vatra", nr. 1-2, 2005; Horea Poenar, în "Echinox", nr. 7-8, 2005; Marin Mincu, Fărâme critice, 2005; Mircea A. Diaconu, Atelierele poeziei, 2005; Nichita Danilov, Capete de rând, 2006; Bogdan Crețu, Lecturi actuale, 2006; Iulian Boldea, Poeți români postmoderni, 2006; Iulian Boldea, Teme și variațiuni, 2008; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Emanuela Ilie, în "Cronica", nr. 8 (1600), august 2011. IACOB, Livia, n. 26 iunie 1977
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-și resuscita cele mai puternice, din punct de vedere atât estetic, cât și existențial, resurse. Între ele, desigur, mitologia, mai ales cea greacă și cea creștină, ambele, în viziunea autoarei, depozitare perfecte ale spiritualității lumii, pe care (mai ales) poetul postmodern este liber să le resusciteze. Fără grija de a-și pune astfel în pericol propria identitate lirică, ci cu certitudinea că prin acest recurs poate să și-o revalorizeze. În miturile vechii Elade, mai ales, un scriitor cu disponibilitățile și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
resursă energetică preferată, de matcă a energiilor creatoare aceasta e, bunăoară, semnificația encomionului dintr-un vers ca "Benedicțiune, mască, benedicțiune"), la un nivel de adâncime a discursului se poate identifica proeminența filonului creștin al autoarei. Grila de interpretare, în cheie postmodernă, a marilor mituri grecești interferează cu cea de asimilare a religiosului, spiritualitatea de esență ortodoxă în care se repliază Carmelia Leonte contaminând inclusiv textele de sorginte livrescă. În seria de topoï recurenți în texte ca Nunta patetică, Împărtășanie, Imn luminii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de texte în care, mai mult chiar decât vocația peisagistică a poetului (pe care ar sugera-o titlul), se face simțită necesitatea raportării la marile modele poetice. În sonuri variate (care merg de la atitudinea clasic-reverențioasă la cea mai ascuțită ironie postmodernă), Nicolae Manea reia și adaptează teme, motive și sensibilități specifice modernismului poetic autohton, dar nu ezită nici să-și plieze talentul pe game gândiriste, cerchiste ori neomoderne. Iată-l bunăoară pe baladistul Doinaș, trecut mai pregnant prin experiența poetică argheziană
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spectaculare, ce conferă atelierului poetic al lui Traian Mocanu aspectul unei pânze imbricate. Pe de o parte, rețin atenția numeroasele referințe culturale, de cele mai multe ori interpretate cu finețe și umor de un remarcabil cunoscător al esteticilor (în particular) moderne și postmoderne. În textele fără titlu, numerotate simplu, sunt mai întâi invocați sau interpelați Ulyse și Calypso, Don Quijote și copiii lui Faust, Achim Von Arnim și Creangă, Dostoievski și Bulgakov, Muzil și Freud. Eroul captiv în atelier... redă apoi succint și interpretează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Premiul revistei "Transilvania" (2010), Premiul pentru roman, Alba-Iulia (2010). Dacă e să cădem, cu bună știință, în capcanele întinse de auctorele, tracasat, histrionic și iconoclast al orgolioaselor Scrieri alese (Editura Pan, Iași, 1992), tahigrafiile de început, semnate cu cernelurile nevrozelor postmoderne de Ovidiu Nimigean, ne par rupte dintr-o uriașă suferință declanșată de pierderea încrederii în literatură: "ajuns la marginile literaturii urlu ca un câine/ ce adulmecă moartea". Și încă: "moartea mea este sfiala/ cu care spun nu/ este o policioară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asemeni răstignite: "prin lut și cer/ prin întuneric și sânge/ văd verbe cum ies/ din gramatici pe cruce" (Văd verbe). Poetul Nicolae Panaite se descrie, finalmente, ca un homo viator printre verbele și substantivele alături de care se visează un Noe postmodern: "într-un imperiu al poverii și al verbelor/ întins până la pârâul mongol/ călătoresc într-o arcă de substantive/ ieșind din arșiță clorofilă alcool ... // (...)// în călătoria mea din amurg,/ mă opresc deasupra unde au fost "Trei salcâmi",/ și cad în genunchi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și vicii (undeva amintește, direct, "biografia cu păcat și înalt"). În esență însă, individualitatea poetică ce se relevă în Scrisori pe frunze și Altarul de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din infernul cotidian. Între ele, de bună seamă, înnobilarea simplului act ontologic prin poesis ("o naștere/ în ieslea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Expandată secundă, hotar deschis, la mărul de aur din Paradis". Pe parcursul lecturii, devine însă din ce în ce mai vizibil faptul că textele sunt mai mult decât rodul unei trude poietice altoite pe o erudiție de excepție. Raportul antropos-logos-cosmos este tratat adesea cu cerneală postmodernă, ceea ce înseamnă că Apocrife-le... au și un adstrat substanțial de ludic și parodic. De urmărit, spre exemplu, jocul auctorial inteligent, alternanța de registre și roluri din poeme precum Erată, Teatrală, Arheologie și Dilemă. Sau, de ce nu, Altfel un aspru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Premiul pentru critică și eseu al Colocviului Generația '80 la maturitate (2010); Meritul Cultural în grad de Comandor (2010); Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România (2011). Retractil față de tot ce mai poate însemna, astăzi, referentul prozaic pentru o poezie postmodernă aglutinând peste măsură rezultatele observației "realiste" într-o "dicțiune onestă", "netrucată", Cassian Maria Spiridon este unul dintre scriitorii care preferă convertirea banalității cotidiene într-o hipermaterie impregnată de simboluri mitologice și hierofanii. Aproape niciodată nu ai senzația, citindu-i poemele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suav liliale ale mitologiilor culturale de dată recentă se proiectează scenarii textualiste, complicate adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și postmodernă: "deci: steagurile mici rumegă bătrâni și ziare.../ complexele alimentare în vomă și urlet .../ tipii din vârfurile societății duhnind a femei / și lașitate.../ autorul între câmpie de cenușă/ citind din G. Bacovia și C. Vallejo..." (În roua atât de fierbinte). Sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai naște,/ nimeni nu întreabă/ și nici nu răspunde. Dumnezeu stă cu degetul în gură: O-i, oi..." Începând cu Liniștea vânatului (Editura Junimea, Iași, 2005), poetul începe totuși să își rideze masca, într-un mod cât se poate de... postmodern. De la un punct încolo, ingredientele bine știute ale postmodernismului, mai exact textualismul, autoreferențialitatea, rafinamentul tehnic și în special ironia cu toate formele ei posibile, se mixează migălos, într-o textură miscelanee care îl prinde foarte bine. Citind O scurtă ochire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Gebarau era cel mai interogativ./ Și cel mai întunecat// Despre mine,/ doar ei pot să depună mărturie". La fel, o banală plecare la mare, spre legendarul 2 Mai, se convertește într-o călătorie inițiatică spre insula Macao, în care Ulisele postmodern (ce urmărește, atenție, traseul inversat al celui originar, îndepărtându-se cu greu de I-olanda-Penelopă lăsată în urbea natală) își conferă o nouă identitate a lui Francisco Diaz Alvarez Xavier Juan Acevo -, se însoțește cu apostolul Luca, cel care poartă pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
heruvii în Iași / sat tulburat de spahii,/ clopotniță/ în care doar morții sunt vii". Încă dintr-o veche Monă-Monadă (V), se amintea de altfel, sub pretextul fantazării pe un motiv biblic, cel al dansului eretic cu o ciudată, voluptuoasă Salomee postmodernă, regimul orbecăirii subiectului liric "între eroare și adevăr/ între instinct și rațiune/ între fratele mort și fratele viu". Lucianograma tipică mai târzie a poetului ("Lucian Vasiliu/ este inventatorul/ unei monadologii desuete/ așadar,/ bun de răstignit/ pe un perete// el e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Personajul Parizienei este o lecție de cultură, recitita din perspectiva mitopo(i)etică de astăzi. Femeia pariziana contrazice reflecția asupra caracterului imuabil al femininului și conferă un sens nou femeilor în lumea modernă. Miturile nu mor chiar dacă realitatea modernă și postmodernă le dezminte. Mitul Parizienei are soarta pielii de șagri, care s-a subțiat pe parcursul timpului, s-a transformat, a fost preluat în alte forme și mituri (mitul vedetei, mitul modei). Pariziana rămâne un spectacol mereu reinventat, nicicând repetabil. Importantă personalității
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în termeni monetari orice aspirație individuală și orice valoare. Dar schimbul trebuie analizat și sub dimensiunea sa calitativă. Valoarea poate fi percepută și altfel decît în termeni monetari. Trebuie percepută viața care circulă prin intermediul procesului de schimb. Din păcate, lumea postmodernă este una a societății de consum, în care predomină logica pieței și a profitului. Pentru aceasta a fost inventată publicitatea, o adevărată ideologie a capitalismului. Ea conduce la o formă insidioasă, dar extrem de eficace de totalitarism, de dominație. Schimbul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să acuze S.U.A. de "unilateralism global", "absolutism", "simplism" etc. Ca orice societate liberă, America își are nebunii săi. Dar ea joacă un rol prea important în lumea de astăzi pentru a-și permite luxul nebuniei. Se spune că după perioada postmodernă urmează haosul, și sunt suficiente indicii în acest sens, chiar dacă dl. Bin Laden se străduiește să ordoneze puțin lucrurile, împărțind lumea în două tabere: cruciații și admiratorii semilunii, tabere aflate inevitabil în conflict. Nu prea versat într-ale diplomației, dl.
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
război de uzură în care șiretenia arabă poate să îi atragă ca într-o mlaștină. Să nu uităm că și demnii cavaleri cruciați au fost învinși tot prin vicleșug de armatele lui Saladin. Asistăm, oare, la o reiterare, în variantă postmodernă, a vechilor înfruntări? Aproape zilnic mor americani în acest război cu un inamic nevăzut, Bush a plecat, economia nu-și revine din criză, pacea în Orientul Mijlociu e încă foarte departe, Iranul fierbe, Coreea de Nord dă în clocot, Africa moare, iar atacurile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
demisia și chiar să se retragă din politică, e drept și la presiunea influentei Bundesbank și a președintelui său de atunci, Hans Tyetmeier, cu o orientare net conservatoare. Înlocuitorul lui Lafontaine, Hans Eichel, se situează pe linia tezelor acestei struțo-cămile postmoderne, numite social-liberalism, ce avea încă un reprezentant de frunte în Europa în persoana carismaticului Tony Blair. Această evoluție semnifică o schimbare de paradigmă în politica economică germană. Reducerile de cheltuieli ating și domenii sacrosancte pînă acum, cum ar fi asigurările
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
economico-sociale teoretic opuse? Principiul "o țară, două sisteme" nu aplică, de fapt, complementaritatea acestora? Cum se împacă celebrele "zone economice speciale" curat capitaliste cu o administrație centralizată și o politică de fier? Sunt viabile aceste transformări? Ce formulă de stat postmodernă vom întîlni la capătul (căpătîiul?) lor? Oricum, construcția este una originală. "Să folosim inteligența străină, invitîndu-i pe străini să participe la obiectivele majore ale construcției noastre economice. Zonele economice speciale reprezintă o fereastră pentru introducerea tehnologiei, științei conducerii, a cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de stat. Și tot Elțîn a scris o Constituție potrivit căreia președintele are o putere uriașă și nu poate fi tras nicicum la răspundere. O Constituție de care a profitat și Putin. Altfel, instituțiile statului rus sunt veritabile sate potemkiene postmoderne. Pînă la ultimele alegeri prezidențiale, Putin a fost singurul actor politic care conta în Rusia. O birocrație enormă lucra în favoarea sa și aștepta ca "țarul" să ia deciziile. De fapt, el a devenit captivul respectivei birocrații. Este de văzut dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
1993; Derrida Jacques, Spectrele lui Marx, Polirom, Iași, 1999; Dowding Keith, Puterea, Editura du Style, București, 1998; Downs Anthony, O teorie economică a democrației, Institutul European, Iași, 2009; Drucker Peter, Societatea postcapitalistă, Image, București, 1999; Dumitrașcu Vadim, Rețeaua creatoare. Tendințe postmoderne în organizarea economică, Editura Economică, București, 2001; Dumitrașcu Vadim, Dumitrașcu Roxana Arabela, Sfidarea complexității. Ordine și autoorgnizre în sistemele economice, Sedcom Libris, Iași, 2004; Engelhard Philippe, La Violence de l'Histoire, Arlea, Paris, 2001; Eucken Walter, The Foundations of Economics
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Hăulică Textul ca intertextualitate (pornind de la Borges) (București,[1981]), Adriana Babeți Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir. Strategii de lectură (Timișoara, [1998]), Carmen Pascu Scriiturile diferenței. Intertextualitatea parodică în literatura română contemporană (Craiova, [2002]), Ileana Alexandrescu Discursul repetat, cod intertextual al literaturii postmoderne (aplicație pe Levantul de Mircea Cărtărescu) (Iași, [2006], 2007), Ruxandra Oana Buglea Intertextualitate și mass-media. O perspectivă asupra presei germane (Timișoara, [2010]). 1.3. Câteva delimitări taxinomice Demersul lui Gérard Genette de a demonta și recompune mecanismul transtextualității chiar a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
text ca entitate structurată, cu un început și un sfârșit clar [...]". Intertextualității nu i-ar rămâne decât să justifice poziționarea accentului. "Rescrierea este o tehnică pe care o regăsim încă din Antichitate. Noțiunea de intertextualitate este o invenție poststructuralistă și postmodernă"48. Anne Claire Gignoux (2005) propune o tipologie a rescrierii (după ce atinge aspectul celor doi "e" récriture/réécriture): o rescriere intertextuală: traducere, citat indexat, citat integrat; o rescriere intratextuală: pasaj reluat, leitmotiv; o rescrierea macrotextuală. Carmen Pascu opinează că "intertextualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
opere sau doar de amintiri. Mijloace de eludare a prezentului și a propriei condiții, mitul și intertextul comportă consecințe întrucâtva similare în dialectica sacru/profan. Omul modern (în urmă cu jumătate de secol contemporan cu Mircea Eliade), ca și cel postmodern, ilustrează nevoia de a fugi pentru a supraviețui: Dar "ieșirea din timp" realizată prin lectură îndeosebi prin lectura romanelor e ceea ce apropie cel mai mult funcția literaturii de aceea a mitologiilor.[...] Și într-un caz, și într-altul, "ieșim" din
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]