3,904 matches
-
mă supun.“ Dar Tetis era de mult resemnată. Doar că răspunsul ei conține ceva imperceptibil diferit de gândul lui Ahile, un fel de răscumpărare târzie a neîndurării lui Ahile față de ahei: „Da, copilașul meu, e bine să-i scapi de prăpastia morții pe tovarășii tăi istoviți.“ Ea însăși îi spusese, încă de mult, înainte de caii lui și înainte de Hector murind, care îi va fi soarta și cât de aproape îi este sfârșitul. Știe că, ducându-se să-l ucidă pe Hector
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
între cel creat „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (Facere 1, 26-27) de restul făpturilor. Omul trebuie să mai creadă că se deosebește de restul creaturilor și prin faptul că prin cădere, între el și Creator s-a deschis oadevărată prăpastie de care trebuie să se simtă responsabil.În concluzie, a fi credincios sau a avea o credință atât în limbajul profan cât și cel religios înseamnă a avea o opinie, a presupunesau chiar a fi convins de un adevăr sau
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
deîngeri, este purtat prin rai și apoi prin iad pentru a vedea și a seconvinge singur de mărturiile nemincinoase ale Scripturii privindexistența și realitatea raiului și a iadului, chiar dacă se va așeza apoidoar într-unul dintre ele, pentru că între acestea prăpastie mare este.La vederea chinurilor iadului, sufletele se vor cutremura, mân-gâindu-se însă cu speranța că, după judecata particulară, vor aveaparte de bucuria și odihna raiului. Potrivit teologiei dogmatice ortodoxe, atât acest itinerariu al sufletului, cât și trecerea lui prin vămile
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mai păcătui: o făgăduință hotărâtă, o spovedanie generală, opocăință sinceră m-ar fi dus la cer. Puteam fi osândit pentru ceva și, pentru o plăcere de o clipă,sunt aici și sufăr chinurile veșnice. Cu ochii deschiși m-au aruncatîn prăpastia iadului și aceasta pe dreptate, pentru că n-am voit să măsupun nici sfaturilor pe care mi le-au dat duhovnicii, nici mustrărilor conștiinței și nici îndrumărilor lui Dumnezeu”<footnote Sfântul Nicodim Aghioritul, Deprinderi duhovnicești, Editura Episcopiei Or-todoxe Alba Iulia, 1995
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
un oximoron gregorian utilizat pentru a descrie experiența sufletului în Dumnezeu concomitent cu tânjirea progresivă în Dumnezeu. Sfântul Grigorie combină astfel o conștientizare a tradiției platonice a beției ca unire cu divinul, cu conceptul de necunoaștere a lui Dumnezeu și prăpastia dintre creat și necreat, și formulează un element original în mistica creștină, respingând doctrina platonică a unirii supreme<footnote Stuart Burns, “Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa and Pseudo-Macarius: Flight and Intoxication”, in The Greek Orthodox Theological Review, vol. 44
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
posibilități, cu atît mai puțin să le testăm prin experimente la scară redusă. Vor face față țările democratice vechi, noi sau în tranziție provocărilor de acest tip sau altor provocări cu care cu siguranță se vor confrunta? Dacă vor eșua, prăpastia deja largă dintre idealurile și realitățile democratice va deveni și mai mare, iar o eră de triumf democratic va fi urmată de o eră de deteriorare și declin democratic. De-a lungul secolului al XX-lea țările democratice nu au
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
pustiu, adânc”), alb. gojë „gură”, gjuhë „limbă”, cu a goli (gol) și a vărsa. Vezi vorbă. Heleșteu, cuvânt autohton, cf. magh. halastó, compus din halas „care abundă în pește” și tó „bazin”, pentru care vezi și rom. tău „baltă, iezer, prăpastie, abis”, iar pentru întregul cuvânt, denumirile de localități Heleșteu, Heleșteni, Herăstrău, numele lacului Herăstrău din București. În maghiară hal înseamnă „pește” dar și „a muri” (halal „moarte”); cf. engl. hell „iad; speluncă, tripou”, vgr. πέλαγος (mare, ocean, abis, beznă), lat.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și „a muri” (halal „moarte”); cf. engl. hell „iad; speluncă, tripou”, vgr. πέλαγος (mare, ocean, abis, beznă), lat. pelagus „marea, necuprinsul mării”, iar fără silaba introductivă he-, pe-, datorată spirtului aspru din structura lichidei l: λαγος în vgr. „pustiu, cavitate, prăpastie, mormânt”, care denumea totodată peștele ca „iepure de mare”, nume datorat neastâmpărului perpetuu și greutății de a fi prins; lat. lagois, idis „lièvre de mer (poisson)”; tot aici și lacus (λακκος) „rezervor de apă, groapă, bazin”. Prin contragerea formei cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Prin urmare, n-am de ce să fiu nemulțumit. Te rog însă să-mi făgăduiești să nu-i spui cumva băiatului dumitale. Și iarăși poate ai să mă întrebi de ce? Pentru că dacă o afla baiatul că știu eu, își închipuie cine știe ce prăpăstii despre mine, așa cum e de regulă: c-o să-l bat, c-o să-l omor și câte și mai câte. Și-atunci te pomenești că băiatul își mută gândul de la nevasta-mea. Ori, eu am sistemul meu de filozofie care îmi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rezultă din cele mai sistematice teoretizări consacrate absurdului, realizate din perspectiva filosofiei existențialiste la Jean-Paul Sartre (L'Être et le Néant, 1943) și eseistic la Albert Camus (Le Mythe de Sisyphe, 1942, L'Homme révolté, 1951), absurdul se instalează în prăpastia dintre rațiune și realitate, dintre conștiință și lume, manifestându-se "ca un divorț între om și viața sa, între actor și decorul său"4. Precedând, așadar, reprezentarea sa literară, absurdul a preocupat gândirea filosofică, primind ca sensuri principale pe de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reprezentarea simbolică a condiției umane. Clară ilustrare a concepției fataliste caragialiene, obsesia legată de culmea nenorocului și a contratimpului, conduce însă la un fel de epifanie a absurdului existenței. Putem spune astfel, parafrazând teoria camusiană, că absurdul se instalează în prăpastia deschisă între nevoia de rezonabilitate a omului caragialian și caracterul implacabil, imuabil al sorții acestuia. În ceea ce privește raportul dintre opera lui Urmuz și literatura absurdului, termenul de "precursor" se potrivește întrucât paginile sale "bizare" transpun nu doar un joc mental care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și azi aceleași întrebări fără răspuns!... Astfel murmura moșierul de Fălciu, „Boierul nebun“-, lucruri sinistre din ochiul bolnav și mintea lui smintită. Și, câtă dreptate avea!... O mulțime de ani au trecut de atunci... din pragul adolescenței lui, și o prăpastie s-a deschis între el și trecutul său... - Înțălegi tu, ceva din ce-ți spun, măi, Fanachi? îl întrebă boierul pe fostul hăitaș, țintindu-l cu ochiul lărgit. - Dă, boierule.. cât mă duci mintea, că mari‟i Dumnezău!... Și, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vânjoasă și viguroasă, este măreț... nu poți sa nu-l admiri. Sfiala față de oameni, înrădăcinată milenar în specia lui, teama nedefinită de inexplicabila superioritate a omului, de firea acestuia cu totul streină animalului, îl oprește totuși... Astfel, se redeschidea acea prăpastie datorită căreia rațiunea umană ține la distanță forța animalică. Nu trecuseră patru-cinci bătăi de inimă, de la sosirea primului lup, că, de după creastă, se ivi al doilea... care tot se opri din alergare și cu mers lung, prudent, privind sfios în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când și când un foșnet în șoaptă. Pe copacii uriași zace masiv întunecimea... S-ar zice că‟ntunericul și tăcerea vuiesc... Doar bufnița pufnește neîncetat. Neîncetat pufnește bufnița, rar și monoton... ca bătaia orelor nopții în pădure. De jur-împrejur, prin prăpăstii, stăruie o întunecime adâncă, de nepătruns. De undeva se aude un urlet.... Era în ajunul Sf. Trei Ierarhi... Afară viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește de trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ajunse la liziera pădurii și se afundă în întunericul dintre trunchiuri. Începu colindul după pradă. Noaptea asta va trebui să-și astâmpere foamea pe mai multe zile; știa că urma vremea grea a foametei, în care prădătorii stateau ascunși prin prăpăstii. Cu șuier ascuțit, vântul izbea zăpada în trunchiurile fagilor uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
străină animalului, îl mai opreau... Rămase încremenit... Lupul se trezi parcă... își înălță mai sus fruntea, ochii, urechile și ascultă... Doar privirea omului, parcă îi paralizase dintr-o dată puterea de voință cu care-l înfruntă, și astfel se redeschidea acea prăpastie datorită careia rațiunea umană ține la distanță forța animalului. - Pleacă! ... Pleacă! repetă fata cu același glas îngroșat, fără să strige. De necrezut!.. ...Cu statura imensă, fiara se pregătește, parcă, să plece încet cu pas ușor. Se răsucește docil și liniștit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a-III-a dupa ce servim micul de jun ne îndreptăm spre KALAMBAKA, și vizităm complexul monastic Meteora. Mari emoții am avut și trăit. Eram în autocar in spate, autocarul urca încet dar bine. Eu state-am cu spatele la geam ca sa nu văd prăpastia care se vedea pe geam aproape de noi. Așa mare îmi era frică, aproape nici nu respiram, și doar mă rugam tainic la Dumnezeu și Maica Domnului să ne ajute, să nu ne lase făr-de-ajutor. Și uite așa încet, a înaintat
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Dumnezeu și Maica Domnului să ne ajute, să nu ne lase făr-de-ajutor. Și uite așa încet, a înaintat autocarul cât s-a putut. Apoi am coborât cu toții din mașină și am mers pe jos. Mai aproape de zid ca să nu văd prăpastia... dar acum e acum! Aveam de trecut un podeț de bârne și scândure. Printre ele se vedea dedesuptul lor. Era prăpastia! De la podeț până la pământ erau cam 300-400 metri. Doamne! Doamne! Ce frică-mi era. Acum treceam podețul cu mare
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
a putut. Apoi am coborât cu toții din mașină și am mers pe jos. Mai aproape de zid ca să nu văd prăpastia... dar acum e acum! Aveam de trecut un podeț de bârne și scândure. Printre ele se vedea dedesuptul lor. Era prăpastia! De la podeț până la pământ erau cam 300-400 metri. Doamne! Doamne! Ce frică-mi era. Acum treceam podețul cu mare frică și emoție. Aproape că nici nu atingeam bine cu piciorul ca nu cumva să se rupă o scândură sau o
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
și plini de energie parcă zburam, dispăruse frica și emoția... Așa că devenisem mai plini de Duhul Sfânt și mai sănătoși parcă ne renăscusem. Zburam ca o pasăre descatușată! Cand treceam podețul cu pricina nu-mi era deloc frică nici de prăpastia de care se vedea printre scânduri. Totul era bine și frumos. Da! Era Duhul Sfânt în noi. Ne transformase. Ce bine era! Cu multă plăcere îmi amintesc și fiind de acum spre seară ne-am cazat la Kalambaca. Fusese o
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
ciudată la început de februarie, dar în aer plutește o adiere de muguri plezniți, mirosul lor, Puah! Vorbești despre primăvară, despre tot felul de lucruri grețos de livrești, ocolind cu premeditare să-ți clarifici sentimentele contradictorii ce te aruncă peste prăpastia simțurilor ca pe o minge de ping-pong, Te vrei în afara și deasupra acestora, dar nu le poți ignora, ele sunt acolo în mintea, în sufletul tău, omenesc, prea omenesc, înainte de a fi statuia de marmură a indiferenței glaciale ești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Parabola orbilor, pe peretele din sufragerie în casa Aidei, aceeași compoziție ca la Bruegel cel Bătrân, numai că orbii lui Theo poartă veșminte moderne, poartă ochelari de soare, și mișcarea de cădere spre care îi antrenează cel dintâi prăvălit în prăpastie îi scufundă într-o groapă plină de ziare, cărți, în fundal, Theo a dăruit acest tablou părinților mei, ne întrerupe Aida contemplarea neștiutului tablou al lui Theo, nu m-aș putea despărți de el pentru nimic în lume, mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să te prezint unui prieten, îl preocupă situația din Est, sunt purtat de fată spre acel prieten, un blond înalt, purtând blugi și un tricou alb pe care era imprimată imaginea unei Europe rupte între Vest și Est și peste prăpastia dintre cele două părți ale continentului nostru se înalță un pod construit din dolari, Vine din România, mă prezintă fata, și eu îmi spun numele, Theo, aflu pe rând numele lor, ale tuturor, iar cel pasionat de Est vine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neputincios să fiu fericit cu fata care mă iubește, aud chemări ce mă torturează, trăiesc momente care am impresia că nu-mi aparțin că sunt ale altcuiva și mă simt atât de departe de oameni, încât, numai uitându-mă peste prăpastia de timp dintre noi, mă cuprinde amețeala, iar atunci când încerc să mă apropii, mă comport inexplicabil, prostește, tac, Mai vorbește-mi despre forța aceea pe care o simți în tine! îmi cere părintele ridicându-și ochii spre mine, Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
își putea aminti când ea și Dylan dormiseră ultima dată nesupravegheați și era atât de bine antrenată să doarmă pe marginea patului, încât se gândea că ar putea, în acest moment, să doarmă liniștită o noapte întreagă pe marginea unei prăpăstii. Ceva îi spunea că este foarte devreme. Ceva de genul orei cinci. Soarele răsărise și pe porțiunea unde draperiile nu se întâlneau se creea un fascicul acid de lumină puternică. Dar ea știa totuși că este prea devreme pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]