4,908 matches
-
îngrijorare, fără să zâmbească. Pe urmă ieși pe ușa de sticlă în grădină. În picioare, la capătul canapelei, stătea Brian. Și el își privea cumnata cu o expresie de îngrijorare, asemănătoare cu cea a fiului său. O admira și o prețuia pe Stella. N-ar fi putut defini sentimentele pe care i le purta; desigur că o iubea, dar „iubirea“ poate însemna multe. Exista între ei o sfială reciprocă. Uneori, când o săruta, ceea ce se întâmpla foarte rar, de Crăciun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
va deveni un istoric. Știa și că posedă o voce excepțională. Multă lume îl îndemnase să adopte cariera de cântăreț profesionist. Dar pentru Emma exercitarea acestui talent apărea ca o ducere în ispită. Cunoștea, și o parte din el chiar prețuia, acel remarcabil și unic simț al puterii pe care-l încearcă un bun cântăreț, ceva poate că mai personal din punct de vedere psihosomatic decât orice sentiment derivat din exercitarea vreunui alt talent. Dar plăcerea pe care i-o provocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le prețuia mult, ca semne de afecțiune din partea tatălui ei. George se simțise străpuns de un junghi de gelozie și frustrare. Se îndreptase spre masa de toaletă și măturase cu mâna, răsturnând pe podea, câteva cutiuțe de argint, farduri, o oglinjoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întindea terenurile până la râu. Drumul pe lângă hotel era ceva mai scurt, dar George voia să evite vecinătatea străzii Travancore. Bill Șopârla, de la care aflase unde domicilia Rozanov, îl înștiințase și de sosirea lui Tom. Eastcote ținea la George și-l prețuia. La Băi, toată lumea aflase că Tom McCaffrey se afla în oraș și că se instalase în locuința lui Greg și Ju Osmore, împreună cu un misterios prieten. (Tom nu se arătase încă la Băi, întrucât nu-l putuse convinge pe Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de diferit de ceilalți bărbați, atât de lipsit de grosolănia caracteristică bărbaților! Îi plăcea să-l atingă, dar era întotdeauna nervoasă, temându-se ca nu cumva George, a cărui prezență absentă o urmărea continuu, să apară de după un stâlp. Prețuia mult prietenia părintelui Bernard, mai ales de când George îi îngăduise să meargă la biserică. Ca răspuns la întrebarea preotului, Diane, copleșită încă de emoțiile clipei când luase împărtășania, începu să plângă. Haide, haide, oprește-te, puțin curaj! — Curaj! Sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o provocare pentru ea, și luă imediat frâiele în mână. Dintr-odată se simțea liberă, competentă și (observă ea într-o dimineață) aproape fericită. Faptul că era atât de departe de Londra și de Ennistone avea și el importanța lui. Prețuia și se bucura de fiecare minut, deși își spunea întruna că asemenea miracol nu poate să dureze. Prima ei grijă a fost să o câștige pe Margot Meynell. Hattie putea să mai aștepte, și a și așteptat, mută de admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândeau că doctorul era mai atașat de lumina naturală a științei decât de iluminările pogorâte din ceruri. Nesta Wiggins fusese recrutată doar cu câțiva ani în urmă și abandonase credința catolică a părinților ei pentru riturile blajine ale quakerilor. Îi prețuia pe „Prieteni“ pentru că erau activi în operele de binefacere din Ennistone și îl stima, cu precădere, pe William Eastcote. Peter Blackett, ai cărui părinți erau „umaniști“ venea aici din curiozitate și din admirație pentru Nesta. Nesta regreta că n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care ne sunt aproape, care ne sunt accesibile și care fac încă parte din lumea noastră. Să iubim lucrurile apropiate nouă, lucrurile bune și clare și să nădăjduim că, în lumina lor, li se vor putea adăuga mereu altele. Să prețuim inocența. Copilul este inocent, omul matur, nu. Să prelungim cât putem și să îndrăgim inocența copilăriei, așa cum o aflăm la copil și cum o redescoperim, mai târziu, în noi înșine. Să o privim ca pe o reîntoarcere la o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe noi să vorbim și pe ei să audă, și făcându-ne, printr-o crâncenă răsturnare de valori, să ne rușinăm de ceea ce-i mai bun în noi. Deprinderea de a zeflemisi distruge înțelegerea și sensibilitatea care înseamnă reverență. Să prețuim castitatea, nu ca pe un cod rigid, cenzorial, ci ca pe o formă de respect și blândețe, o respingere a promiscuității, un simț al delicatului mister al relațiilor umane. Să prețuim și să înfăptuim acele lucruri care ne fac viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zeflemisi distruge înțelegerea și sensibilitatea care înseamnă reverență. Să prețuim castitatea, nu ca pe un cod rigid, cenzorial, ci ca pe o formă de respect și blândețe, o respingere a promiscuității, un simț al delicatului mister al relațiilor umane. Să prețuim și să înfăptuim acele lucruri care ne fac viața mai simplă, mai ordonată, mai deschisă, mai adevărată. Să ne facem o practică din izgonirea gândurilor dăunătoare. Când ne simțim încolțiți de asemenea gânduri, invidioase, hrăpărețe, cinice, pur și simplu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sens mai general, însă, pelerinajul supraviețuise pentru că devenise o deprindere de familie animată și menținută de sentimentalismul femeilor (adică Gabriel, Alex și Ruby): și de nerăbdarea copiilor (adică Adam și Zet). Alex se prefăcea a fi indiferentă, dar de fapt prețuia evenimentul ca pe un prilej în care-și putea afirma puterea matriarhală. — Ah, dac-ar fi fost și Stella cu noi, oftă Gabriel în timp ce întindea o pătură mare, cadrilată. Ar fi fost... (era gata să spună „perfect“, dar onestitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu încerca nici cea mai infimă îngrijorare sau curiozitate de a afla unde se găsește. Oriunde s-o fi găsind, era puternică, rațională și devora realitatea din jur pentru a și-o spori pe a ei. George cumpănea, ba chiar prețuia într-un anumit fel acea teribilă putere a Stellei, care o făcea atât de primejdioasă și atât de respingătoare în același timp. Încerca întruna să-și reamintească incidentul cu mașina. Reauzea zgomotul odios al automobilului afundându-se în apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
amărăciune, că, în ce-l privește pe Emma, el nu era în stare să țină pasul, și că în ultima vreme devenise în ochii prietenului său o persoană mai curând ordinară decât extraordinară. Tom era obișnuit să fie iubit și prețuit de toată lumea, așa încât de astă-dată intra în joc orgoliul lui. Îl admira mult pe Emma și socotea că în multe privințe acesta îi este superior, așa încât era întristat și iritat la gândul că scăzuse în ochii lui. Această teamă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi fost altă relație decât o tandră prietenie. Diane nu făcuse niciodată un secret printre cei cu care stătea de vorbă (și care, la rândul lor, povesteau altora) din faptul că nutrea o afecțiune specială pentru preot, pe care-l prețuia atât de mult pentru că „nu era la fel cu ceilalți bărbați“. Ideea de a părăsi nu numai Ennistone ci și Anglia se înșurubase în mintea Dianei. Era înnebunită de gelozie pe Stella, și tot ce vedea în jur îi amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea un efect decisiv asupra soțului ei. Nu cred ca Stellei să-i fi încolțit vreodată în minte această idee atât de deprimantă. Ar fi o tristă ironie dacă inoportuna menționare din partea ei a numelui filozofului, care pe ea o prețuise, ar fi precipitat violența care încheie această povestire, după cum a și inițiat-o. „Provocarea“ finală să-i fi aparținut ei, și nu lui John Robert? Acestea sunt „trăgaciurile“ întâmplătoare care pot determina acțiunile noastre finale, și care rămân opace în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și despre care era sigură că spiritul său cavaleresc avea să-l împiedice să fugă; faptul că el nu avea intenția să fugă nu-i trezea nicio bănuială, în timp ce pășea spre el, cum că altul era făptașul; și în loc să-i prețuiască onestitatea și bărbăția, îl umilea. Se apropia de el, ajungea foarte aproape, până într-atât încât lumina soarelui și lumina zăpezii din jur nu mai ajungeau la el decât într-o măsură infimă. De fapt, se întuneca totul în jur
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vânătoarea, turnirele, cursele de cai, cu o disciplină de stat, o religie a soldaților. După 1945 s-au reconstruit bazele proprietății japoneze cu mână de lucru supraabundentă și bi-civilizată, cu o sursă naturală minimă, cu oameni, care să știu să prețuiască moartea pentru idei și succesul sportiv, datorită codului onoarei, bushido, similar victoriei sportive, fairplay (sportivii japonezi au avut rezultate de excepție la Vancouver, 2010, la patinaj artistic). Există două tipuri ale solidarității sociale, și anume: solidaritatea mecanică, ce are la
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
vot), într-un spațiu cu o climă caldă, cu o religie, în care ființele supranaturale se caracterizau prin corpuri asemănătoare cu acele ale oamenilor, trupurile ființelor supranaturale și ale sportivilor erau perfecte și oamenii îi imitau pe Zei și îi prețuiau pe eroi și sportivi. Aceste întrebări: cine suntem?, de unde venim?, încotro mergem? sunt părți ale gândirii sportivilor și suporterilor, adepți ai religiei, mai mult sau mai puțin fanatici. Unele analize pot distinge și o interpretare a relației societății cu sportul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
creier, ochi, etc. Eu aș sugera ca aceia care produc droguri cum ar fi mafioții să fie închiși pentru toată viața. Viața este lucrul cel mai de preț pe care ni l-a dat Dumnezeu. Consumând droguri înseamnă că nu prețuim acest dar minunat. Oameni din întreaga lume: „Prețuiți viața!”
Să ne ferim a consuma droguri!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rupanu Andreea Iasmina () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1907]
-
Visul lui Scipio, și opera lui Macrobius, Comentarii la Visul lui Scipio, tipărite pentru prima dată în limba română, în ediție bilingvă, însoțite de un aparat academic, răspund unui orizont de așteptare îndelung. Prin valorificarea acestor lucrări în cultura noastră, prețuite de numeroși învățați din antichitate până azi, urcăm o treaptă nouă în sincronizarea cu marile culturi europene în procesul receptării patrimoniului greco-latin. Comentariile privitoare la Visul lui Scipio, scrise de Macrobius, nu pot fi înțelese fără să avem în față
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de relație și că nu poate exista decât într-un raport cu cineva, cu care să folosească un limbaj și să dezvolte un dialog. Este necesar ca dialogul să se distingă de orice altă formă de comunicare, pentru că numai dialogul prețuiește valoarea interlocutorului, dorind salvarea relației cu orice preț. Se identifică apoi modalitățile concrete prin care omul se găsește în raport dialogic cu Dumnezeu și se subliniază momentele privilegiate ale acestui dialog. Acest conținut, al primului capitol, nu vrea decât să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și privirea pe care omul și le poate exersa în celebrarea unui astfel de moment. Menținerea acestui dialog continuă și astăzi. Nu este vorba de un tip oricare de comunicare, ci de un dialog adevărat, în care interlocutorii implicați se prețuiesc unul pe altul. Omul se poate înnoi în astfel de momente privilegiate. Prin întâlnirea cu cuvântul revelat de Dumnezeu, participând la viața sacramentală, prin rugăciune, dar și prin alte acțiuni spirituale, el experimentează situații inedite de întâlnire cu însuși Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de a crea unitatea umanității, așa cum a reușit și recrearea armoniei comunicării în ziua Rusaliilor (cf. Fap 1,1-11) și așa cum va acționa în formarea și susținerea primei comunități de credință (cf. Fap 2,42-48), în care reconcilierea să fie prețuită ca dar din partea lui Dumnezeu. Sfântul Paul este consecvent ideii că Dumnezeu este inițiatorul reconcilierii și afirmă că, prin jertfa lui Cristos, „Dumnezeu a împăcat lumea cu sine” (2Cor 5,18). Rezultatul împăcării este „creatura nouă” (2Cor 5,17), capabilă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Sfântul Paul este consecvent ideii că Dumnezeu este inițiatorul reconcilierii și afirmă că, prin jertfa lui Cristos, „Dumnezeu a împăcat lumea cu sine” (2Cor 5,18). Rezultatul împăcării este „creatura nouă” (2Cor 5,17), capabilă de noi modalități de a prețui jertfa unică a lui Cristos. Reconcilierea oferită de Dumnezeu este gratuită și necondiționată, pentru că „dușmani fiind, am fost reconciliați cu Dumnezeu” (Rom 5,10). Omului nu i se cere decât a se deschide acestui dar și de a crede în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în relația sa cu divinitatea, să experimenteze iubirea milostivă a lui Dumnezeu, să conștientizeze valoarea actului salvific al lui Cristos, să contribuie la purificarea și la formarea conștiinței, precum și să aprofundeze importanța demnității sale ca om, ca fiu iubit și prețuit de Dumnezeu. După ce a parcurs un drum lung în evoluția istorică a Bisericii, sacramentul reconcilierii și-a menținut identitatea și bogăția. Avându-și fundamentul în Sfânta Scriptură și fiind un instrument ce aparține planului lui Dumnezeu, acest sacrament vrea să
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]