2,965 matches
-
puțin încă un cuvânt negativ. Fraza franceză care cuprinde numai propoziții coordonate și corespondenta ei românească nu prezintă diferențe esențiale, însă cea cu propoziție/propoziții subordonată/subordonate diferă în mai multe privințe. Una este folosirea modului la care se exprimă predicatul subordonatei, dar și a timpului acestuia, deoarece în franceză concordanța timpurilor este mai puțin suplă decât în română. Altă deosebire între cele două limbi este că procesul subordonat se exprimă cu verbul la infinitiv mult mai frecvent decât în română
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
verbe auxiliare și pe cele care exprimă prin conținutul lor lexical (originar sau dobândit în context) una din ideile de aspect: începutul, continuarea sau sfârșitul acțiunii. În fine, si verbele copulative, cele care formează cu alte cuvinte structura binara de predicat nominal, sunt incluse de unii lingviști în clasa verbelor auxiliare. În unele gramatici, de exemplu ale limbii franceze, în afară de verbele auxiliare morfologice "avoir" „a avea” și "être" „a fi”, toate celelalte sunt numite semiauxiliare, inclusiv unele morfologice. În alte gramatici
Verb auxiliar () [Corola-website/Science/317536_a_318865]
-
și la persoana a II-a singular ("Cum îți vei așterne, așa vei dormi) sau la persoana I plural: "Nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim". În limba franceză, subiectul este totdeauna exprimat prin cuvânt aparte, în afară de cazul când predicatul este la modul imperativ. Subiectul nedeterminat sau general este cel mai frecvent la persoana a III-a singular cu pronumele nehotărât considerat și personal "on": On a souvent besoin d'un plus petit que soi" „Deseori ai/avem nevoie de
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
aparte, de exemplu, în limba română, la infinitiv și la gerunziu: Este necesar a vă interesa", " Plecând ea, a rămas el". În alte limbi, infinitivul poate și el exprima persoana prin desinențe, de exemplu în maghiară. În această limbă, atunci când predicatul este impersonal, iar subiectul acțiunii subordonate este general, se folosește infinitivul obișnuit, dar pentru a preciza subiectul, infinitivului i se adaugă desinențe identice cu așa-numitele sufixe personale posesive: "Tanulni kell" „Trebuie să se învețe” vs. "Nekem tanulnom kell" „Eu
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
în care între cele două entități există acord în gen, număr și caz, ordinea lor este liberă. Topica joacă un rol în tipologia lingvistică sintactică a limbilor din mai multe puncte de vedere, dintre care unul este locul subiectului, al predicatului și al complementului direct al predicatului unele față de altele într-o propoziție enunțiativă, independentă sau principală, cu subiectul și complementul direct exprimate prin substantiv, care conține numai aceste trei părți, în care nu se acordă rolul de temă, respectiv de
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
există acord în gen, număr și caz, ordinea lor este liberă. Topica joacă un rol în tipologia lingvistică sintactică a limbilor din mai multe puncte de vedere, dintre care unul este locul subiectului, al predicatului și al complementului direct al predicatului unele față de altele într-o propoziție enunțiativă, independentă sau principală, cu subiectul și complementul direct exprimate prin substantiv, care conține numai aceste trei părți, în care nu se acordă rolul de temă, respectiv de remă niciuneia dintre acestea și nu
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
exemplu pentru aceasta este în unele limbi plasarea tipurilor de atribut adjectival care în sintagma neutră se plasează după substantivul determinat, înaintea acestuia. Exemple: În limba română topica este relativ liberă, adică nu este fixă, ca în limbile în care predicatul sau atributul adjectival nu pot sta decât într-un anumit loc. Totodată, ea nu este nici absolut liberă, adică în general există preferință pentru o anumită topică, uneori aceasta fiind chiar fixă, de exemplu în cazul unor pronume personale neaccentuate
Topică () [Corola-website/Science/317846_a_319175]
-
Meinong, deoarece ultima conduce la obiecte indezirabile din punct de vedere ontic; este de dorit să putem vorbi cu sens despre unicorni, afirmă această obiecție, dar nu să credem în ei. Nominaliștii (care cred ca termenii generali sau abstracți și predicatele există dar fie universaliile fie obiectele abstracte nu există) găsesc jungla lui Meinong drept foarte respingătoare. Așa cum scrie Colin McGinn, „a urma în mod naiv aparențele lingvistice duce nu numai la impasuri logice ci și la extravaganță metafizică - spre exemplu
Jungla lui Meinong () [Corola-website/Science/317842_a_319171]
-
avea", "a da", "a fi", "a putea", "a sta", "a trebui", "a veni", "a vrea", "se cade", "se cuvine", "se pare" etc.. Aceste verbe sunt urmate de un verb la conjunctiv, infinitiv, participiu sau supin. După unii lingviști formează singure predicatul verbal al propoziției, atunci când se află la un mod personal, dar după alții alcătuiesc împreună cu verbul care le urmează un predicat verbal compus. Exemple: am a scrie/de scris", dă să spună", era să cad", e de făcut", pot face
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
etc.. Aceste verbe sunt urmate de un verb la conjunctiv, infinitiv, participiu sau supin. După unii lingviști formează singure predicatul verbal al propoziției, atunci când se află la un mod personal, dar după alții alcătuiesc împreună cu verbul care le urmează un predicat verbal compus. Exemple: am a scrie/de scris", dă să spună", era să cad", e de făcut", pot face/să fac", stă să cadă", trebuie să plec", trebuie lăudat", "îmi vine să râd", "vreau să plec". În gramatici ale limbii
Verb modal () [Corola-website/Science/317827_a_319156]
-
eliberarea din închisoare, a elaborat trei lucrări într-un stil literar-filosofic original, pe care niciodată însă nu le-a terminat: "Filosofia nuanțelor", "Lumea ca teatru. Teatrul seminar" și "Reflecții teologale". Una dintre trăsăturile specifice lui Țuțea, așa-numita „substantivizare” a predicatelor, este asociată cu maniera sa de a scrie propoziții fără verbe, precum și cu multe repetiții sonore pe care le numește „laitmotive” și nuanțarea constantă a termenilor, cuplate cu respingerea sistemlor și absența speculației filosfice, fapt ce stârnește mai multe critici
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
ale unei propoziții. Dacă după adverb/interjecție urmează o propoziție introdusă prin "că", virgula nu se mai folosește: Gerunziile și participiile verbale, cu sau fără determinant, așezate la începutul propoziției se despart prin virgulă: Complementele circumstanțiale așezate între subiect și predicat se izolează de obicei prin virgulă: Substantivele în cazul vocativ se separă de restul propoziției: Interjecțiile cu valoare de adresare directă se separă de restul propoziției: Alt rol important al virgulei este de a separa propozițiile în cadrul unei fraze, de
Virgula în limba română () [Corola-website/Science/316214_a_317543]
-
îl vrei?” Această conjugare se aplică atunci când verbul nu are obiect exprimat sau subînțeles, are obiect nedeterminat, ori are obiect determinat în mod nedefinit. Acesta poate fi: Conjugarea nedefinită se mai folosește și în cazul verbului "szól" „a spune” ca predicat al unei propoziții incidente: "Esik az eső - szólt János" „Plouă - zise János”. În mod excepțional, conjugarea nedefinită se folosește și în cazul a două tipuri de complemente definite: Dacă un verb are mai multe obiecte, dintre care unele sunt definite
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
provin din adverbe, iar unele din substantive cu funcția unor complemente corespunzătoare complementelor circumstanțiale din gramaticile românești. Principalele prefixe verbale sunt: Observații: În general, prefixul verbal ajunge după predicat atunci când un alt element al propoziției este accentuat mai puternic decât predicatul: "Péter kimegy a szobából" „Péter iese din cameră” (niciun element nu este accentuat mai puternic decât celelalte) - "Péter megy ki a szobából" „Péter (este cel care) iese din cameră” (subiectul este accentuat mai puternic decât predicatul). Totuși, un număr mare
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
accentuat mai puternic decât predicatul: "Péter kimegy a szobából" „Péter iese din cameră” (niciun element nu este accentuat mai puternic decât celelalte) - "Péter megy ki a szobából" „Péter (este cel care) iese din cameră” (subiectul este accentuat mai puternic decât predicatul). Totuși, un număr mare de adverbe și pronume chiar accentuate mai puternic decât predicatul nu cauzează această schimbare: "Százszor megmondtam, hogy ne nyúlj a lámpához!" „De o sută de ori ți-am spus să nu atingi lampa!”, "Alaposan felkészültem a
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
element nu este accentuat mai puternic decât celelalte) - "Péter megy ki a szobából" „Péter (este cel care) iese din cameră” (subiectul este accentuat mai puternic decât predicatul). Totuși, un număr mare de adverbe și pronume chiar accentuate mai puternic decât predicatul nu cauzează această schimbare: "Százszor megmondtam, hogy ne nyúlj a lámpához!" „De o sută de ori ți-am spus să nu atingi lampa!”, "Alaposan felkészültem a vizsgára" „M-am pregătit temeinic pentru examen”, "Nagyon elromlott az idő" „Vremea s-a
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
ne nyúlj a lámpához!" „De o sută de ori ți-am spus să nu atingi lampa!”, "Alaposan felkészültem a vizsgára" „M-am pregătit temeinic pentru examen”, "Nagyon elromlott az idő" „Vremea s-a stricat foarte tare”. Prefixul se plasează după predicat în propoziția negativă și în cea imperativă: "Péter nem megy ki a szobából" Péter nu iese din cameră", "Menj ki a szobából!" „Ieși din cameră!” Și în propoziția interogativă prefixul se plasează după predicat ("Péter megy ki a szobából?" „Péter
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
foarte tare”. Prefixul se plasează după predicat în propoziția negativă și în cea imperativă: "Péter nem megy ki a szobából" Péter nu iese din cameră", "Menj ki a szobából!" „Ieși din cameră!” Și în propoziția interogativă prefixul se plasează după predicat ("Péter megy ki a szobából?" „Péter iese din cameră?”, "Ki megy ki a szobából?" „Cine iese din cameră?”), în afară de cazul când predicatul este accentuat: "Kimegy Péter a szobából?" „Iese Péter din cameră?” Cuvintele cu sens negativ sau restrictiv pot cauza
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
iese din cameră", "Menj ki a szobából!" „Ieși din cameră!” Și în propoziția interogativă prefixul se plasează după predicat ("Péter megy ki a szobából?" „Péter iese din cameră?”, "Ki megy ki a szobából?" „Cine iese din cameră?”), în afară de cazul când predicatul este accentuat: "Kimegy Péter a szobából?" „Iese Péter din cameră?” Cuvintele cu sens negativ sau restrictiv pot cauza și ele plasarea prefixului după predicat: "Csak Péter megy ki a szobából" „Numai Péter iese din cameră”, "Péter ritkán megy ki a
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
Péter iese din cameră?”, "Ki megy ki a szobából?" „Cine iese din cameră?”), în afară de cazul când predicatul este accentuat: "Kimegy Péter a szobából?" „Iese Péter din cameră?” Cuvintele cu sens negativ sau restrictiv pot cauza și ele plasarea prefixului după predicat: "Csak Péter megy ki a szobából" „Numai Péter iese din cameră”, "Péter ritkán megy ki a szobájából" „Péter iese rar din camera lui”. De obicei verbul cu prefix exprimă aspectul perfectiv, dar poate exprima și aspectul imperfectiv, de exemplu atunci când
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
în raport cu altă acțiune, momentană: "Péter éppen ment ki a szobából, amikor megpillantotta Évát" „Péter tocmai ieșea din cameră când a văzut-o pe Éva”. În acest caz prefixul se plasează după verbul care exprimă acțiunea durativă. În propozițiile subordonate cu predicatul la imperativ, predicatul precede prefixul dacă verbul regent exprimă un îndemn, un sfat, o cerere, o propunere etc.: "Arra biztat, hogy vállaljam el a feladatot" „Mă îndeamnă să accept sarcina”, "Azt tanácsolja, hogy utazzam el" „Mă sfătuiește să plec în
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
momentană: "Péter éppen ment ki a szobából, amikor megpillantotta Évát" „Péter tocmai ieșea din cameră când a văzut-o pe Éva”. În acest caz prefixul se plasează după verbul care exprimă acțiunea durativă. În propozițiile subordonate cu predicatul la imperativ, predicatul precede prefixul dacă verbul regent exprimă un îndemn, un sfat, o cerere, o propunere etc.: "Arra biztat, hogy vállaljam el a feladatot" „Mă îndeamnă să accept sarcina”, "Azt tanácsolja, hogy utazzam el" „Mă sfătuiește să plec în călătorie”, "Megkérhetem rá
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
poate fi minimală sau dezvoltată. Din alt punct de vedere, propoziția analizabilă poate fi completă sau incompletă. Aceste tipuri de propoziții se caracterizează prin structura sintactică și intonativă, prin anumite tipuri de cuvinte pe care le conțin și prin modul predicatului. Sunt cinci tipuri de propoziții: enunțiative, optative, imperative, interogative și exclamative, fiecare cu subdiviziuni. Propoziția enunțiativă poate fi: Propoziția optativă are două subtipuri, delimitate după modul predicatului și particulele pe care le pot conține propozițiile. Astfel sunt: Propoziția imperativă are
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
intonativă, prin anumite tipuri de cuvinte pe care le conțin și prin modul predicatului. Sunt cinci tipuri de propoziții: enunțiative, optative, imperative, interogative și exclamative, fiecare cu subdiviziuni. Propoziția enunțiativă poate fi: Propoziția optativă are două subtipuri, delimitate după modul predicatului și particulele pe care le pot conține propozițiile. Astfel sunt: Propoziția imperativă are ca subiect destinatarul căruia i se adresează, iar predicatul său poate fi un verb activ, factitiv sau reflexiv, la modul imperativ. De cele mai multe ori se adresează persoanei
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]
-
interogative și exclamative, fiecare cu subdiviziuni. Propoziția enunțiativă poate fi: Propoziția optativă are două subtipuri, delimitate după modul predicatului și particulele pe care le pot conține propozițiile. Astfel sunt: Propoziția imperativă are ca subiect destinatarul căruia i se adresează, iar predicatul său poate fi un verb activ, factitiv sau reflexiv, la modul imperativ. De cele mai multe ori se adresează persoanei a doua ("Vidd le a szemetet!" „Du jos gunoiul!”), uneori persoanei întâi plural: "Menjünk egy kicsit gyorsabban!" „Să mergem puțin mai repede
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]