6,695 matches
-
același actor extern (UE), așa încât obiectivele reformelor promovate să fie prestabilite suficient de standardizat de către UE, iar strategiile adoptate ale diferitelor țări, deși diferă în mod evident ca intensitate a condiționalității, oportunității de socializare și atingere a obiectivelor, să împărtășească presupusele concepte și instrumente pentru a putea face comparația (Morlino și Magen, 2004). Extinderea orizontală a strategiilor de guvernare a UE permite realizarea unui plan de cercetare comparat care să trateze unele chestiuni, după părerea noastră foarte relevante pentru înțelegerea rolului
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
de obținere a statului de membru produc efecte asupra reformelor sistemelor judiciare și asupra politicilor anti-corupție. Ipoteze specifice referitoare la cele trei cazuri de studiu vor fi prezentate la finalul Capitolul doi, după descrierea cadrului (framework) de analiză și a presupuselor concepte conținute, care vor fi aplicate pentru a compara cazurile selecționate. Date și metodologie de cercetare Prima fază de lucru asupra țărilor selecționate este constituită de analiza rapoartelor și a monitorizării efectuate de diferite organizații internaționale (Freedom House, Open Society
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
de primă importanță în determinarea direcției și succesului tranziției, în vreme ce factorii externi au jucat un rol secundar. (Whitehead 1986) În 1994 Pridham scria că importanța factorilor externi asupra procesului de tranziție a fost timp de mai bine de un deceniu "presupusă, dar nu dovedită" (Pridham 1994, 7). La începutul anilor '90, perspectiva analitică se schimbă radical, variabila internațională capătă un status legitim, în special în cadrul tranzițiilor est-europene, dar nu numai. Tranzițiile post-comuniste au constituit, în fapt, unul dintre marile momente de
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
la dispoziția omului. La fel, Venacius de Moerbeke e de părere că semnele naturii trebuie luate în serios. De exemplu, victima unui furt putea să vadă hoțul în vis dacă dormea cu floarea-soarelui la căpătâi. De asemenea, practica aruncării unei presupuse vrăjitoare în apă ar fi putut edifica asupra vinovăției ei, dacă aceasta plutea. Nu ne-am propus totuși aici inventarierea tuturor acestor credințe și practici cunoscute sub numele de ordalii. Ceea ce merită să fie reținut este că în Evul Mediu
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Or, tocmai această apartenență a cercetătorului, dar și a subiecților cercetați, sporește îndoiala asupra unei obiectivități totale. De pildă, există numeroase indicii care arată că subiecții chestionați și intervievați în cercetarea noastră privind fenomenul divinatoriu au dat răspunsuri "conforme" cu presupusele așteptări ale operatorilor. Neconcordanța dintre răspunsurile date la diverse întrebări, precum și numărul destul de mare al nonrăspunsurilor ne conduc la o astfel de concluzie. Faptul este explicabil dacă avem în atenție dorința oamenilor de a nu fi stigmatizați ca fiind "superstițioși
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mitează deteriorările cele mai plauzibile În răstimpul dintre original și arhetip, pe alte temeiuri (istoria tradi ției autorului respectiv, istoria limbii, scrierea, orto gra fia, starea studiilor clasice, tehnica de editare, condițiile culturale etc.). Scopul de a demonstra existența unor presupuse erori joacă un rol important, dar Întotdeauna secundar În critica de text. Oportunitatea unei asemenea demon s trații apare numai cînd se impune alegerea Între mai multe conjecturi (sau variante), de valoare aproximativ egală În stil și conținut, sau cînd
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
în paralel se poate desfășura în toate stadiile de procesare, dar necesită ceva atenție în același timp. Concepția lui Kahneman ce privea atenția ca nefiind fixă creează un număr de dificultăți pentru anumite tehnici ale acțiunilor secundare pentru capacitatea este presupusă a fi fixă. Tot mai multe dintre recentele teorii cu privire la atenție au fost orientate spre problema flexibilității procesării informațiilor. De exemplu în loc să considere că procesele ce necesită atenție pot avea referire la un singur stimul pe rând, mai multe teorii
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
intenția mincinosului, și nu de succesul sau eșecul încercării de a induce în eroare. Cel care receptează un mesaj se poate înșela chiar dacă ceea ce i s-a transmis ar avea un caracter veridic. În plus, ceea ce este mai important, că presupusa victimă a unui mesaj înșelător își poate da seama de natura acestuia, sau poate evita în alte moduri să fie păcălită. Minciunile rămîn minciuni, chiar atunci cînd nu-și ating scopul. La fel cum sînt clasificate în minciuni reușite și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spun mai mult despre stereotipurile contemporane franceze în judecarea caracterului altor naționalități, decît despre popoarele etichetate cu atîta ușurință. Mai devreme, Herbert Spencer (1892:400-409) făcea afirmații asemănătoare cu privire la diversitatea minciunii pe glob. Nu există nici o dovadă care să argumenteze presupusa legătură pe care Topinard a făcut-o între înclinația spre nesinceritate și tipul de "rasă". Totuși, comentariile lui atrag atenția asupra variațiilor existente de la o cultură la alta în privința atitudinii față de minciună și a frecvenței acesteia din urmă. Deși în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
publică infidelitatea, soțul ar fi fost compromis total în ochii societății, ar fi fost obligat să-și ucidă soția și să-și provoace adversarul la luptă". În loc să facă aceste lucruri, bărbatul și-a luat obiceiul de a-l vizita pe presupusul rival, "jucînd rolul prietenului". Restul familiei s-a prefăcut a fi păcălită de purtarea lui; atitudinea lor față de cei doi soți era neschimbată, ca și cum nu se întîmplase nimic. Totuși, într-o zi Gilsenan a vizitat una dintre rudele acestora, care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Însă, deși considerăm afirmațiile ce preced textul ca fiind false, ele sînt totuși credibile și au fost prezentate publicului fără un avertisment contrar, deci putem spune, la prima vedere, că Swift a fost nesincer. De exemplu, Richard Sympson este un presupus văr al lui Gulliver și editor al manuscrisului acestuia. Sympson spune că a omis, din versiunea publicată, cel puțin jumătate din manuscris, din care "Nenumărate pagini se refereau la Brize și Maree, Longitudini și Latitudini" (Swift 1941: xxxvii-xxxviii). Această afirmație
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poemelor. Fac ca simțămintele nerostite ale omului să se obiectiveze În gesturi ale lucrurilor. Rochia de in rochia de in parcă ghicindu-mi gândul vântul șugubăț Cornel Beldiman SÎnt evocate două lucruri: rochia și vîntul. Între ele gîndul neexplicitat al presupusului autor. Sau, mai curînd, observator. Explicitarea este lăsată pe seama celor două lucruri. A jocului lor. Fata, femeia, trupul ar fi superfluu să fie menționate. Și economia haiku-ului, și discreția lui impun această elipsă care, În același timp, comprimă textul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
1979:99), precum o sugerează discursul său în care vorbește de "unități" abstracte, concentrări de capacități lipsite de caracter. De fapt, cu toate acestea, teoria sa, așa cum admite și el, "este bazată pe presupuneri ce vizează statele", "construită pe motivațiile presupuse ale statelor" (1979:1918; 1996:54). Dar este o diferență uriașă între ignorarea tuturor particularităților și asumarea unora dintre ele. Iar substanța asumpțiilor realiste despre state este răspunzătoare pentru mare parte a caracterului distinctiv al teoriei. Anarhia, singură, nu produce
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de piață dintre state. Constrângând țările în curs de dezvoltare prin acorduri care le forțează să-și reducă barierele de protecție, NAFTA și OMC, de exemplu, le împiedică Sudul să-și dezvolte un profil comercial diferit de modelul dictat de presupusul lor "avantaj comparativ". FMI și Banca Mondială, pe de altă parte, asigură finanțarea (sau mai precis "debitul") către societățile în curs de dezvoltare, cu condiția acceptării unilaterale din partea acestora a normelor pieței libere "condiționalitatea" așa numitelor "politici de ajustare structurală
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
etnică din Balcani au redeschis dezbaterea privind aspectele pozitive și negative ale intervenției umanitare. Dezbaterea asupra intervenției NATO în Kosovo din 1999 relevă că nu există consens asupra ideii că dreptul la suveranitate poate fi surclasat de un principiu moral presupus a fi mai înalt, cel al protejării drepturilor omului. Unii observatori au susținut acțiunea NATO pe baza ideii că statele au obligații către întreaga umanitate, și nu doar către conaționali (Havel 1999: 6). Alții au criticat NATO pentru încălcarea principiilor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
construi pornind de la moștenirea marxistă și de reconstrucție a materialismului istoric. Cu toate acestea, apariția marxism-leninismului sovetic însemna că ceea ce Gouldner (1980) catalogase drept anomalii, contradicții și posibilități latente în interiorul tradiției marxiste, erau suprimate în cadrul unui sistem închis, cvasiștiințific de presupuse adevăruri care distrugeau posibilitatea creșterii și dezvoltării ulterioare. În această perioadă, din marxism au derivat mai multe idei, după cum observă Anderson (1983), însă literatura marxistă referitoare la naționalism și imperialism de la începutul secolului XX a dus mai departe în mod
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Doran 1995). Pentru ecologiști, obiectul central al analizei și scopul cercetărilor este modul în care societățile umane moderne sunt nesustenabile din punct de vedere ecologic. Un astfel de mod de existență destructiv este regretabil, și din perspectiva valorii etice independente presupuse a rezida în organisme și ecosisteme, și deoarece societatea umană depinde în ultimă instanță pentru propria supraviețuire de funcționarea corectă a biosferei în totalitatea sa. Cu privire la Relațiile Internaționale în particular, ecologiștii se concentrează pe modalitatea în care structurile și procesele
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acest caz, polemica se prezintă în dimensiunea sa manifestă, concretă și comportă o analiză discursivă specifică. Alexandru George face o distincție fundamentală între implicitul și explicitul polemic, atribuind primului un caracter generic propriu discursului critic și echivalent al unui antiinstituționalism presupus (spre exemplu "însăși viața literaturii la un nivel greu observabil", cum ar fi negarea eminescianismului epigonic prin instaurarea noilor curente în poezie), iar celui de-al doilea un caracter direct și deschis, definibil ca "formă a dialecticii ideilor, în care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
edificați", traduce și un alt statut al naratarului, și anume acela de co-partener al polemistului. Această a doua ipostaziere a naratarului evidențiază cel mai bine intenția polemistului de a institui un acord tacit cu lectorul său, în baza unei complicități presupuse. În ceea ce privește ținta (exceptând scrisoarea deschisă, în care este vizată direct, atribuindu-i rolul de personaj principal al disputei, grație adresării la persoana a doua), ea este instanța narativă care pune în mișcare acțiunea 78. Ținta (fie ea persoană sau situație
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin toate obscuritățile în care se ascundea regulat, am găsit, ca atunci când mă iau prin casă după pisoiul meu delicvent, în locul domnului Banu, câte un rotogol cleios. Erau răspunsurile sale literare la articolele mele"82. În planul argumentativ, anecdota, prin presupusul ei, joacă rolul unui raționament analogic prin ficțiune, pe când în cel narativ, dobândește o funcție estetică prin transcederea ludică a realului-evenimențial care a pretextat-o. Această micro-povestire ficțională (Gérard Genette) care este anecdota corespunde, de asemenea, în planul lecturii, unei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în lipsa lor, să fac uz de mijloacele mai puțin indirecte cu care îndeobște se pedepsește lașitatea". Epitropa aparține tot registrului ironiei, dat fiind că se întemeiază pe o contradicție între doi termeni, în care cel exprimat antifrastic este masca celui presupus. Ca figură retorică, ea este, din punct de vedere logic, complementară diasirmului, pentru că orice (fals) acord se bazează pe o (falsă) compatibilitate emoțională, intelectuală etc. și viceversa. În scrisoarea deschisă argheziană, exprimării anaforice i se acordă un dublu statut, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
venise nici pregătit, nici prea hotărât de luptă, a decis destul de repede să și schimbe planul inițial, recunoscând situația existentă În Țara Românească, și renunțând să-l sprijine pe Tepeș. Mai mult, la decizia regelui ar fi contribuit, și o presupusă scrisoare a lui Vlad către sultan, În care domnul muntean ar fi cerut iertare, și, mai mult decât atât, s-ar fi obligat să-l ajute Împotriva oștilor maghiare. Drept urmare, În noiembrie 1462 Vlad Țepeș, În loc să primească ajutorul aliatului său
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
vedere, considerăm necesară o inventariere a tipurilor de așezări existente în cultura Cucuteni, cu accent asupra fazei A, precum și a diferitelor modalități de clasificare a acestora, cele din urmă constituind atât o reflecție clară asupra modului de abordarea a problematicii presupuse de studierea distribuției spațiale a așezărilor comunităților umane respective și ajutându-ne în creionarea contextului general în care urmează să plasăm subiectul lucrării noastre. Trebuie să menționăm, încă de la început, faptul că, datorită caracterului investigațiilor din așezarea de la Hoisești, care
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
decât în examinarea fragilităților idealiste ale "istoriei artei", care-l adăpostește ca o cochilie stridia. Noțiunea de Artă a apărut, într-adevăr, în Renaștere, susținută de ideea cu totul nouă a progresului, situată în centrul unei Istorii naiv structurate de presupusul ei scop, pentru care Viețile lui Vasari (1550) constituie emblema, dar ale cărei postulate se păstrează până astăzi. "Istoria artei n-ar fi existat fără ideea unui progres al acestei arte de-a lungul secolelor" (E.H. Gombrich). Fiecare artist înscriindu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-lea. Nimeni nu poate sări peste timpul lui." "Arta greacă": o halucinație colectivă? Or, fără a intra măcar în aceste considerații de fapt și mărginindu-ne la faza clasică, oficială, renumită a civilizației-mamă, ne lovim de o lacună tulburătoare: la presupușii inventatori ai lucrului și ai cuvântului, totul se petrece ca și cum nici unul, nici celălalt n-ar exista. "Arta", în sensul în care o înțelegem noi, modernii, ca rubrică independentă și categorie mentală, nu pare a avea un corespondent în Grecia antică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]