9,297 matches
-
sinonime, în cel de-al doilea text citat. Le înregistrăm pe fiecare în parte: 3.2.2.6.5. hQ archg kaì tò télos: „începutul și sfârșitul” (SC, G-R, BS); „Începutul și Sfârșitul” (Blaj-BVA, C); „principium et finiș” (Vg); „le Principe et la Fin” (BJ); „the beginning and the end” (RSV). Și acest nume, rostit de Dumnezeu în Ap 21,6286, e reluat de Hristos în Ap 22,13. Semnificații de bază: preexistent creației, dăinuie pururi și e scopul ultim a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
magisteriului său. Eugeniu al IV-lea greșise, Nicolae al V-lea nu se înșeală. Atacând principiul și fundamentele acestei pretinse donații aflate la originea puterii temporale a religiei creștine, Lorenzo Valla agresează un papă care poartă războaie, seamănă discordia între principi, se îmbogățește pe spinarea săracilor. Opera lui pare nu atât nelegiuită cât pioasă: el vrea să-i redea Bisericii vocația ei primă și s-o statornicească de partea păcii, a iubirii aproapelui, a milosteniei, a fraternității, a celor săraci, sărmani
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
datorează. 1590: Montaigne află de apariția unei traduceri în italiană, ea este semnată de ambasadorul ducelui de Ferrara, Girolamo Naselli. Nu există indicii că ar fi avut vreun efect asupra literaturii epocii. Cartea omului de curte a lui Castiglion sau Principele lui Machiavelli sunt anterioare. De altfel, Montaigne îi avea pe acești doi autori în bibliotecă. Nici Giordano Bruno, nici Tomaso Campanella și nici Giulio-Cesare Vanini nu par a fi fost influențați de el. 1603: apariția unei traduceri engleze, datorată lui
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adaptează pentru a face poezia lui mai ușor de înțeles pentru cititorii de atunci; ia poziție în disputa referitoare la limbaj; se pronunță în favoarea folosirii cuvintelor vechi din limbă, se ocupă de politică îexact ca un bărbat!), scrie despre Instituția Principelui și-i dezvinovățește pe iezuiți de implicare în moartea lui Henric al IV-lea care le este pusă în seamă. Prea multe idei pentru o femeie, prea multe centre de interes, prea multe luări de poziție, trebuia ca atunci când nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lumea despre el. De cele mai multe ori, luciditatea nu-i aduce celui care o profesează decât disprețul mulțimilor, al maselor și al celor care trăiesc din exploatarea mizeriei intelectuale a celor mulți. Foarte adesea, este vorba despre preoți și Bisericile lor, principi și statele lor... -4- Prietene, nu există prieten... Antichitatea s-a aplecat asupra prieteniei mai mult ca oricare altă epocă. Marile texte fondatoare - Lysis al lui Platon, cartea a VIII-a a Eticii nicomahice a lui Aristotel, Sentințele vaticane ale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
et philosopher sous les CĂsars și Vivre et philosopher sous l'Empire chrătien, publicate la Privat, epuizate, dar reluate în Le Divin CĂsar. Etude sur le pouvoir dans la Rome impăriale, Tallandier - sau care era jocul relațiilor dintre Filosof și Principe. Spiritual, savant, strălucitor, inteligent, erudit - acesta e stilul celui care a fost inițiatorul meu în filosofia antică, așadar în filosofie pur și simplu... De același autor, Histoire de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier. Despre Cicero, Lucrețiu - dar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Olanda, Olimpica, Descartes, Panarion, Sfântul Epifanie, Phaidon, Platon, Philosophumena, Sfântul Ipolit, Despre plăcere, Ficino, Despre plăcere, Valla, Despre plăcere, Antistene, Despre plăceri, Saint-Evremond, Plângerea doamnelor, Marie de Gournay, Politica, Aristotel, Despre predestinare, Scot Erigene, Predici, Ioan Teutonicul, Principiile filosofiei, Descartes, Principele, Machiavelli, Promenada domnului de Montaigne, Marie de Gournay, Psihopatologia vieții cotidiene, Freud, Republica, Cicero, Republica, Platon, Revelația marii puteri, Simon Magicianul, Satirele menippee, Varro, Scrisoare către Herodot, Epicur, Scrisori către Lucilius, Seneca, Sistemul filosofiei lui Epicur, Gassendi, Stromates, Clement din
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
par a fi foarte Înceți, dar de fapt sunt plini de ardoare (impetuoși). și astfel, cei care par a căuta din toate puterile dreptatea, de parc-ar fi Însetați de ea, se Îndepărtează de ea ca de foc. De aceea principele Își trimite oamenii departe șîn misiune - n.n.ț, ca să le vadă credința, și-i trimite aproape, ca să vadă cât respect au pentru el; Îi trimite În misiuni dificile, ca să vadă cât de Înzestrați sunt, și le pune Întrebări neașteptate, ca să
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de închisoare în care să-i citească pe Lombroso și Hegel, De Amicis și Tolstoi. Vezi ultima perioadă a fișei sale biografice: „Interogat prin procedură penală sub învinuirea domniei sale, domnul Mario Scelba 1... a domniei sale, domnul Bernardo Mattarella 2... a Principelui Gianfranco Alliata di Montereale și a deputatului Leone Marchesano, a refuzat să facă orice declarație”; nu e nici o îndoială că ceea ce domină limba lui Sciortino, inclusiv în calitate de romancier, este tăcerea Mafiei. O cultură bazată pe regele Arthur și Teatrul de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Vlădica Ion, Ileana din Ardeal, texte din ciclul Novăceștilor, colindele Soarele și porumbii, Mireasa, Dorul murgului. SCRIERI: Învățătorii și poporul, Sibiu, 1858; ed. îngr. și pref. Eugen Blajan, București, 2001; Istoria română națională pentru tinerimea română, Sibiu, 1861; Petru Rareș, principele Moldaviei, Sibiu, 1862; Detorințele noastre, Viena, 1868; Epistolă deschisă cătră d-nii protopopi, preoți, învățători și cătră literații români, Pesta, 1870; Seran și Zoran. Serilă, Mezilă și Zorilă, Pesta, 1873; Steaua maghilor sau Cântece la Nașterea Domnului Isus Cristos, Biserica Albă
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
constituit din Mihail Dragomirescu - președinte, Constanța Marinescu - casier, Scarlat Struțeanu - redactor, N. Russu - secretar, Emilian I. Constantinescu - bibliograf, Gh. Adamescu, N.N. Condeescu, Aurelia Simian, Al. Bogdan, Al. Beliș, Al. Țuțuianu, membri. Institutul a organizat săptămânal comunicări și discuții la Fundația „Principele Carol” (miercurea) și la Universitate (marțea). Conferințele se țineau în fiecare duminică la Fundația „Principele Carol”. Acestora li se adăugau saloanele literare săptămânale, care aveau loc joia și sâmbăta. Dintre comunicări sunt de amintit: Al. Țuțuianu despre lucrarea lui Ferdinand
INSTITUTUL DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287564_a_288893]
-
I. Constantinescu - bibliograf, Gh. Adamescu, N.N. Condeescu, Aurelia Simian, Al. Bogdan, Al. Beliș, Al. Țuțuianu, membri. Institutul a organizat săptămânal comunicări și discuții la Fundația „Principele Carol” (miercurea) și la Universitate (marțea). Conferințele se țineau în fiecare duminică la Fundația „Principele Carol”. Acestora li se adăugau saloanele literare săptămânale, care aveau loc joia și sâmbăta. Dintre comunicări sunt de amintit: Al. Țuțuianu despre lucrarea lui Ferdinand Brunetière, L’Évolution des genres, Gh. Marinescu despre Estetica lui Benedetto Croce, Ioan Lupu despre
INSTITUTUL DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287564_a_288893]
-
mai consistente, semn că balanța etnică începea să încline în folosul acestora. • Ibidem, p. 221. • Ibidem, p. 220. ORTODOXIE ȘI CATOLICISM ÎN SPAȚIUL EXTRACARPATIC ÎN EVUL MEDIU. OBSERVAȚII PE MARGINEA UNEI RELAȚII CONFLICTUALE Flavius Solomon „... După pilda sfinților regi și principi, care prin binefacerile și daniile lor au crescut și au sporit în multe chipuri închinarea și slujba către Dumnezeu, ca David și alți regi și principi care au fost asemenea cu el, atât în Vechiul Testament, cât și în cel Nou
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
MEDIU. OBSERVAȚII PE MARGINEA UNEI RELAȚII CONFLICTUALE Flavius Solomon „... După pilda sfinților regi și principi, care prin binefacerile și daniile lor au crescut și au sporit în multe chipuri închinarea și slujba către Dumnezeu, ca David și alți regi și principi care au fost asemenea cu el, atât în Vechiul Testament, cât și în cel Nou, vrem și purtăm dorința în suflet ca slujba lui Dumnezeu să se săvârșească de-a pururi în țara noastră cu mai mare cinste și să sporească
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
politic al celor dintâi domni munteni și moldoveni nu au lipsit nici gesturi care, la un moment dat, păreau chiar a lăsa deschisă opțiunea între creștinătatea orientală și cea occidentală - să reamintim aici, pentru Țara Românească, convertirea la catolicism a principelui Nicolae Alexandru, iar pentru Moldova legăturile strânse cu Biserica Romei ale domnilor Lațcu I și Petru I - de la cumpăna secolelor XIV-XV, mai întâi la sud, iar mai apoi și la est de Carpați, se poate vorbi despre afirmarea definitivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din timpurile moderne (D. Trestik, op. cit., p. 168). Factori de natură integratoare ce au asigurat coeziunea comunităților naționale au fost stabilitatea politică, monarhul, stema, cultul național și acela al coroanei, mai târziu instituțiile reprezentative (parlamentul, seimul)13. Prin efortul suitei principelui și al membrilor familiei domnitoare, începând cu secolul X, concomitent cu extinderea spațiului de stăpânire al Arpadienilor, Přemyslizilor și Piaștilor, în rândul supușilor s-a încetățenit tradiția apartenenței la un neam și la un trib de la care se trage dinastia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
n.n.] zidul plângerii națiunii sale“15. Sărbătorile sfântului au jucat un rol de seamă în viața publică a țării; în aceste zile aveau loc întruniri politice de anvergură și se luau importante decizii princiare. La 28 septembrie se întruneau susținătorii principelui și se dădea un mare ospăț, astfel că poporul, la un moment dat, a început să-l considere protector al băutorilor. Spre sfârșitul secolului XI, în mare măsură sub influența accederii lui Vratislav al II-lea (principe între anii 1061-1085
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
se întruneau susținătorii principelui și se dădea un mare ospăț, astfel că poporul, la un moment dat, a început să-l considere protector al băutorilor. Spre sfârșitul secolului XI, în mare măsură sub influența accederii lui Vratislav al II-lea (principe între anii 1061-1085 și rege între anii 1085-1092) la demnitatea regală, sfântul přemyslid devenea, din protector al dinastiei domnitoare, apărător și ocrotitor al Cehiei, or, recunoașterea lui în calitate de patron al țării se producea într-un moment esențial pentru integrarea societății
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cal bălan, în haină albă, în timpul bătăliei lui Sobĕslav I (1125-1140) cu împăratul Lothar al III-lea (1125-1137) din anul 1126 și în alte lupte, în fruntea cehilor pe care i-a condus spre victorie. Misiunea Sfântului Václav, implicit a principelui přemyslid, de a contribui la instaurarea păcii și a concordiei între oameni, s-a reflectat cu pregnanță în inscripțiile de pe ștampilele de stat din a doua jumătate a secolului XII: Pax Sancti Wencezlai in manus ducis... („Lumea Sfântului Václav în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
stăpânitor al Veneției, unde până și tratatele internaționale erau semnate în numele sfântului. Atunci când stăpânitorii boemi au început să fie investiți cu demnitatea regală, coroana Sfântului Václav a devenit noțiune de drept public; în concepția vremii atributul era doar împrumutat de principe de la acest sfânt - unicul și adevăratul posesor al simbolurilor de stat. În surse din secolul XIV se susținea că boemii ar fi fost demult aneantizați dacă n-ar fi beneficiat de protecția Sfântului Václav și a Sfântului Procop. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în continuare după dreptul polon. • Fr. Prinz, Böhmen im mittelalterlichen Europa. Frühzeit, Hochmittelalter, Kolonisationsepoche, München, 1984, p. 71. • H. Fritze, op. cit., p. 273. S-a constatat că primii au dat expresie sentimentelor identitare slujitorii lăcașelor de cult, persoanele ecleziastice din preajma principelui, aceasta întâmplându-se din cel puțin două motive: în primul rând, clericii au fost un timp singurii cărturari din societate care au lăsat asemenea mărturii; în rândul al doilea, la scurt timp de la înființarea provinciilor ecleziastice, în Biserică s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
calitățile de pedagog și tenacitatea cu care promova normele morale în mediul ecleziastic, la acea dată încă puțin cultivat. Atitudinea dușmănoasă afișată de oamenii Ecleziei față de străini nu trebuiește extrapolată fără discernământ asupra elitelor politice sau a societății în ansamblu. Principii boemi au numit clerici germani în funcții ecleziastice importante fără a ține cont de opinia preoților autohtoni, iar cei polonezi au căutat sprijinul negustorilor și bancherilor evrei trecând peste dezaprobarea nobilimii și a Bisericii din Polonia. Ulterior discursul național a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cehilor în ochii polonezilor și a celor din urmă în scrierile imperiale și boeme a oscilat în funcție de timpuri și de interese. Cronicarul saxon Thietmar de Merseburg (975 sau 977-1018) și-a arătat antipatia față de stăpânitorul piast Bolesław I cel Viteaz (principe între anii 992-1125 și rege în ultimul an al domniei), implicit față de poloni. Gallus Anonymus, la rândul său, a glorificat victoriile repurtate de Bolesław I cel Viteaz și Bolesław al III-lea Gură Strâmbă (1102-1138) asupra germanilor, dar, în general
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că principii din Cehia recunoscuseră de timpuriu și incontestabil supremația regatului Franc de Răsărit, apoi a Imperiului German, cele două comunități s-au văzut pe sine distinct și au insistat să fie tratate ca atare. Surse imperiale contestau, bunăoară, dreptul principilor přemyslizi de a participa la alegerea regelui pentru că nu erau germani; ele subliniau, de asemenea, că Henric al III-lea (rege german între anii 1039-1056, împărat din anul 1046) s-a confruntat în anul 1041 cu principele Bretislav I (1035-1055
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
contestau, bunăoară, dreptul principilor přemyslizi de a participa la alegerea regelui pentru că nu erau germani; ele subliniau, de asemenea, că Henric al III-lea (rege german între anii 1039-1056, împărat din anul 1046) s-a confruntat în anul 1041 cu principele Bretislav I (1035-1055), împăratul fiind numit nostrates, Teutonici. Pe de altă parte, privilegiul principelui ceh Soběslav al II-lea (1173-1178) care se revendica de la un document emis pe la anul 1100, statua că germanii, deoarece sunt diferiți de boemi, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]