3,139 matches
-
să cadă în capcana altora (mama vitregă din basm). Această interpretarea este valabilă atât pentru visul unui bărbat, cât și pentru cel al unei femei. Pentru femeie se adaugă o semnificație de frumusețe și de seducție, deaorece căprioara este animalul privilegiat în poezie, ales pentru a reprezenta și a face elogiul grației feminine. Puiul de căprioară, reia cu o mai mare intensitate semnificațiile de vulnerabilitate și inocență atribuite căprioarei. Pradă ușoară pentru vânător, el este o mărturie pentru situația precară sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
prin urechile acului decât intră un bogat în împărăția Cerului. (Luca 18,24). Nu întâmplător apare cămila în această celebră parabolă a lui Iisus. Ea apare frecvent în preajma lui Buddha și este venerată de Mahomed. Animalul își datorează acest loc privilegiat calităților sale: cumpătare, docilitate, supunere, dar și faptului că rezistă în deșert, locul confruntării cu diavolul. În vis, este așadar un semn pozitiv. Subiectul are atitudinea adecvată: este pe drumul cel bun și și-a găsit echilibrul. Totuși, nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
asemănătoare întâlnim și în Noul Testament când In 7,2 vorbește de hē heortḗ, „sărbătoarea” (prin excelență) (cf. 12.2.a), dar această uzanță nu este nici constantă și nici sistematică; în orice caz, este o sărbătoare ce are o poziție privilegiată în calendarul liturgic. b) Cât privește originea sa, și de această dată trebuie să expunem cititorului diferite dificultăți. Izvoarele biblice conțin două descrieri ale acestui fel de acoperiș: Lev 23,40-43; Neh 8,13 ș.u. În primul fragment se
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
aparentă, deoarece ei sunt cu toții învinși, fie de femeie, fie de faliment sau de moarte. În comparație cu personajele balzaciene a caror energie ține de voință, energia personajelor zoliste ține de involuntar, de aici și eșecurile lor73. Se știe că ficțiunea naturalista privilegiază o viziune a lumii pesimista (fondată pe sociologia lui Taine și accentuată de influență lui Schopenhauer)74 care se traduce prin tragedia destinelor umane. Semnificativ apare în notele de pregătire ale lui Zola pentru La Joie de vivre programul pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
clasice ale frumosului/uratului 161. Pentru Pariziana, forma e deasupra fondului. Pariziana instituie o poetica și o estetică nouă cea a aparentei. Conform acestui program, ea își construiește viața că opera de artă162. În ipostaza să creatoare, de artist, Pariziana privilegiază partea estetică a căutării propriei identități. Cât privește femeia, teatralitatea ei este inerentă, așa cum afirma academicianul Mihai Cimpoi în contextul unei fenomenologii a spiritului teatral al lumii, vorbind despre "teatralitatea ființei feminine" [Esență ființei, p.245]. Femeile franceze, sub Napoleon
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
predilect masculin-public și feminin-privat al secolului al XIX-lea, ce antrenează diviziunea genurială a rolurilor, spațiilor, ocupațiilor și obligațiilor, este contrazis de femeia pariziana, care relativizează delimitarea sferelor, lărgindu-și progresiv micro- si macrouniversul. Dacă femeile au, de regulă, raporturi privilegiate cu domeniul casnic și sentimental, Pariziana are pasiunea socialului. Ea este una dintre puținele femei care reușește să pătrundă, în unele cazuri, în ultimul bastion al dominației masculine politicul. Pariziana reprezintă continuitatea politicii favoritelor Vechiului Regim, înzestrate cu puteri ascunse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
demitizare progresivă a imaginii femeii și o eliminare a eroinei, pe parcursul jumătății a doua a secolului al XIX-lea. Parcursul narativ al acestui personaj în spațiul românului este sinuos, urmând meandrele intrigilor și pasiunilor ascunse. Românul secolului al XIX-lea privilegiază durată, el reprezintă o viață în totalitatea să și nu doar o perioadă de timp nedefinita sau o criză (că în nuvele). Acest model biografic, cel din Eugénie Grandet, Madame Bovary, Nana, Une vie, Bel-Ami, Fromont jeune et Risler aîné
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
p.12], este marcată de fascinația hranei. În acest sens, Flaubert este scriitorul model al meselor gigantice. Considerate substitut al unei sexualități care nu poate fi descrisă direct, sunt o preocupare a burghezilor, care conferă actului de alimentare un loc privilegiat în viața lor. Circuitul mâncării este asemănător cu cel al banilor și bunurilor. 283 Frédéric urmărește lectură pasionată a doamnei Arnoux și invidiază autorul care îi trezește curiozitatea: "Elle lisait un mince volume à couverture grise. Leș deux coins de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a rațiunii pure, așa cum a conceput-o Kant, exprimă exigența elucidării problemei celui care deschide chestiunea metafizicii. Prin urmare, ea este o teorie a omului acesta pune chestiunea metafizicii vizat ca "subiect" al interogației asupra ființei, mai bine-zis, ca ființare privilegiată în sensul că ei doar îi este originar-structurală relația cu ființa. Ontologia, interogându-se despre ființă (ființa în ea însăși și ființa ființării), nu este posibilă decât în urmarea unui discurs asupra celui care are acces direct la întrebarea despre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fundamentală" reprezintă "interpretarea" heideggeriană în modelul ontologiei umanului și, totodată, forma originară a acesteia. Termenul ontologie desemnează "interogarea teoretică explicită privitoare la ființa ființării"45; această interogare vizează, în fapt, ființa unei ființări, anume a aceleia care are un raport privilegiat cu ființa însăși: Dasein-ul. Omul apare ca o unitate "existențială", ca o ființare care își dezvăluie rosturile de a fi în lume numai pe temeiul raportului privilegiat cu ființa; iar aceasta, desigur, nu este un lucru: "nicăieri printre lucruri nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
vizează, în fapt, ființa unei ființări, anume a aceleia care are un raport privilegiat cu ființa însăși: Dasein-ul. Omul apare ca o unitate "existențială", ca o ființare care își dezvăluie rosturile de a fi în lume numai pe temeiul raportului privilegiat cu ființa; iar aceasta, desigur, nu este un lucru: "nicăieri printre lucruri nu găsim Ființa"46. Raportarea la ființă reprezintă, cumva, un act de reflexivitate, de revenire a omului la sine: la ființa proprie; iar în acest act se află
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
astfel (pentru cunoștință). Totuși, nu este vorba nici despre o identitate, nici despre o recondiționare a Ideilor rațiunii. Avem de-a face cu două registre situaționale reprezentând însă un singur lucru: unitatea de existență a omului. Și fiindcă aceasta, deși privilegiază echilibrul celor două elemente ale sale, nu este desăvârșită, ci tinde către desăvârșire, în această înaintare a sa pare a avea semnificație "primatul" rațiunii practice în fața rațiunii teoretice și ideea că "teoria cunoașterii nu poate fi desăvârșită fără recursul la
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a personalității energetice. Asemenea personalității mistice, tipul este păstrat și el în istorie. Cele două sensuri ale termenului tip: cultura ca personalitate a poporului și personalitatea post-mistică a individului, reprezintă, în fapt, categorii independente în personalismul energetic. Cultura este termen privilegiat în scrierile anterioare Personalismului energetic, în timp ce personalitatea devine termen fundamental în scrierile care alcătuiesc de facto sistemul personalismului energetic. Totuși, s-ar putea susține cu destulă îndreptățire că aceste din urmă lucrări nu transferă termenul culturii într-un plan secund
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
om. Chiar dacă acceptăm necondiționatul în descrierea energetistă a existenței, omul nu este salvat, în sensul că el nu-și poate afirma identitatea și specificul existenței sale, pentru că, raportat la ordinea liniară a energiei, el nu este decât un moment, oarecum privilegiat "fizic", fiind singurul care poate folosi energii exterioare, dar nicidecum unul care să câștige înălțime dincolo de relieful modurilor de existență ale naturii. C. Rădulescu-Motru, acceptând personalizarea, crează tocmai ceea ce este imposibil pentru energetism: un loc propriu omului, anume acela recunoscut
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
publicistica de toate formele și tendințele, ale căror „voci” tind să devină mult prea previzibile și repetitive, deși se ocupă, pentru a-și menține cote lucrative de audiență, în special de subiectele „grase”, construindu-și eventual o rețea de contacte privilegiate în „cercurile bine informate”. Confuzia a fost sporită, paradoxal, de apariția paginilor de op eds în principalele ziare: fiecare cotidian a încercat să-și adjudece o galerie de intelectuali publici foarte vizibili, pe lângă jurnaliștii-„analiști” de serviciu, plătindu-i regește
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de monopolul violenței legitime, rămâne până astăzi condiția necesară a ordinii democratice. Fără un atare stat, societățile nu pot sparge cercul violenței mimetice (René Girard), rămânând pradă sigură interminabilului bellum omnium contra omnes (Hobbes)2. Tradiția anglo-saxonă în istoria liberalismului privilegiază, deși britanicii și americanii au oferit la rândul lor o gândire politică și morală liberală fără de care modernitatea ar fi greu de imaginat, o altă interpretare a emergenței modernității democratice. Conform acestei „lecturi”, piața liberă ar fi mecanismul necesar și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ierarhiei ecleziale ortodoxe) pe de o parte și a celor promovate comunitar sau chiar privat (cartiere de locuințe individuale, biserici de parohie, clădiri de birouri și hale industriale) pe de altă parte. Edificiile din prima categorie sunt așezate în poziții privilegiate în oraș față de celelalte construcții - care le țin front sau doar fac pur și simplu parte din textura urbană. Primele sunt "retrograde" stilistic în raport cu celelalte, câtă vreme, în afara aspectului de "ustensil", edificiile - adevărată architectureparlante - aveau de "rostit" și textul subiacent
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Traianescu, Satu Mare, 1930 arh. V. Smighelschi), când se ridică și Palatul Patriarhal de pe Dealul Mitropoliei din capitală (arh. Gh. Simotta). Este în mod evident un gest politic: catedralele sunt de dimensiuni evident gigantice în raport cu locul amplasării lor și ocupă locuri privilegiate în centrele respectivelor orașe, destinația lor fiind una festivă și simbolică mai degrabă decât liturgică 8. Un al doilea val de arhitectură românească (în care administrația va fi la fel de activă ca și biserica ortodoxă) va urma în orașe secunde ale
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
și interpretează aceste urme în texte dintre cele mai diverse ale culturii grecești, de la Homer și Hesiod la Platon și Aristotel, de la presocratici la Sofocle, Euripide sau Aristofan. Literatura (sau ceea ce este astăzi identificat ca atare) nu ocupă un loc privilegiat în jocul de texte corespunzătoare fiecărei constelații culturale particulare. S. identifică prompt funcțiile care îi revin în procesul perpetuării sau al eroziunii anumitor structuri ale puterii culturale. Privită astfel, gândirea grecească devine teatrul unei competiții nedecise între două serii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
fapt era vorba de neacceptarea carității (iubirii aproapelui) de către poporul evreu, care nu dorea cu nici-un chip să fie egal cu celelalte neamuri, percepția de popor ales fiind foarte puternică și susținută intens de vechiul testament. Ereziarhii doreau un loc privilegiat în rândul creștinilor, un particularism doctrinar pentru ei, iar creștinismul în ansamblul său să fie doar un supliment al iudaismului. Ținta era subminarea tendinței bisericii creștine de a deveni unică și universală. A fost nevoie de întrunirea apostolilor la Ierusalim
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
concept în înțelegerea procesului de comunicare politică, iar, pe de altă parte, abordarea care insistă asupra consubstanțialității politicii și comunicării, semnalînd practic o zonă a moștenirii comune. Deși recunoaște importanța celei de-a doua abordări, autorul, pe parcursul cărții, o va privilegia, nedeclarat, pe cea dintîi. Complexitatea obiectului este reliefată prin stabilirea a trei dimensiuni ale comunicării politice: dimensiunea pragmatică, dimensiunea simbolică și dimensiunea structurală. Pragmatica se referă la studiul practicilor reale de comunicare, practici dintre care cele mai frecvente sînt persuasiunea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
între ele în funcție de concepția lor asupra comunicării, politicului, a relației dintre ele, precum și după distribuirea accentului pe aspectul pragmatic, simbolic sau structural. Autorul sintetizează pluralismul teoretic în patru perspective: comportamentistă, structural-funcționalistă, interacționistă și dialogică. Primele două disociază comunicarea de politică, privilegiind comunicarea și aspectele pragmatic și structural, în timp ce ultimele două perspective mizează, mai curînd, pe consubstanțialitatea politicii și comunicării, privilegiind, în același timp, aspectul simbolic, dar și cel pragmatic. Primele două pleacă de la o concepție a comunicării centrată pe transmisie și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
simbolic sau structural. Autorul sintetizează pluralismul teoretic în patru perspective: comportamentistă, structural-funcționalistă, interacționistă și dialogică. Primele două disociază comunicarea de politică, privilegiind comunicarea și aspectele pragmatic și structural, în timp ce ultimele două perspective mizează, mai curînd, pe consubstanțialitatea politicii și comunicării, privilegiind, în același timp, aspectul simbolic, dar și cel pragmatic. Primele două pleacă de la o concepție a comunicării centrată pe transmisie și circulație de informație sau, pentru a utiliza termenii lui Quéré, pe o concepție epistemologică, încă dominantă, care vede comunicarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
structural funcționalistă se subsumează perspectivei mecaniciste a transmiterii, iar celelalte două, perspectivei simbolico-rituale. Urmărind trăsăturile celor două tipuri de comunicare, găsim, implicit, și o descriere condensată a comunicării politice în cele două ipostaze. Perspectiva mecanicistă a Perspectiva simbolico-rituală a transmiterii privilegiază: transmiterii privilegiază: Canale și rețele Limbaje, modalități, forme Mijloacele, tehnologia Conținutul Cauzele și efectele Semnificația și interpretarea Utilizările instrumentale Utilizările expresive Fluxul unidirecțional Interacțiunea și schimbul Controlul, dominarea Impărtășirea, participarea Non-ambiguitatea Ambiguitatea Elementul dinamic Elementul static Transmiterea verticală Transmiterea orizontală
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
se subsumează perspectivei mecaniciste a transmiterii, iar celelalte două, perspectivei simbolico-rituale. Urmărind trăsăturile celor două tipuri de comunicare, găsim, implicit, și o descriere condensată a comunicării politice în cele două ipostaze. Perspectiva mecanicistă a Perspectiva simbolico-rituală a transmiterii privilegiază: transmiterii privilegiază: Canale și rețele Limbaje, modalități, forme Mijloacele, tehnologia Conținutul Cauzele și efectele Semnificația și interpretarea Utilizările instrumentale Utilizările expresive Fluxul unidirecțional Interacțiunea și schimbul Controlul, dominarea Impărtășirea, participarea Non-ambiguitatea Ambiguitatea Elementul dinamic Elementul static Transmiterea verticală Transmiterea orizontală Măsurarea și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]