11,157 matches
-
aceeași lumină în care am văzut că se conturează și figurile lui Synesius și Nonnos în spațiul grecesc. Personalități de formație păgînă, însă fără îndoială creștini, cel puțin dintr-un anumit moment al vieții lor, ei au legătură cu gîndirea, problematica și religia creștină, tocmai pentru că producția lor literară este în mod fundamental creștină, chiar dacă amprenta formației lor păgîne a fost mai persistentă decît în cazul altor scriitori. Prin urmare, noi nu am ezitat să-i considerăm scriitori creștini, tocmai fiindcă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
concepte sînt vehiculate din nou de scriitorii greci creștini contemporani cu Boetius. Cîteva secole mai tîrziu, scolastica a considerat perfect valabilă o asemenea poziție de principiu. a) Operele științifice Scriitorul își începe activitatea filozofică avînd deja o idee clară în privința problematicii pe care o abordează și, mai ales, în privința scopurilor pe care le urmărește. încă din primul tratat, Fundamentele aritmeticii (De institutione arithmetica), care datează de prin 505, adresîndu-se socrului său, Symmachus, Boetius afirmă că „a sporit tezaurul romanilor cu opere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai negre superstiții și, în esență, rămas la același nivel ca și păgînismul); o astfel de caracterizare a creștinismului nu reiese aproape niciodată din textele literare, însă tocmai de aceea, recent, a atras atenția multor cercetători interesați de o nouă problematică istorică, mai puțin tradițională, și de reconstruirea realității sociale și umane din orice epocă. Bibliografie. Ediții: PL 67, care trebuie completată cu diversele descoperiri ale lui Morin publicate în Anecdota Maredsolana, Maredsous, 1937; totul a fost apoi retipărit în CChr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asynchyta). Ca de obicei, Chiril respinge în mod explicit opinia celor care concep întruparea ca un act prin care omului Isus i se atribuie slava Logosului, și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostas în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au rămas doar fragmente în greacă și în siriacă (și un fragment în latină, care conține probabil începutul operei) dintr-un tratat Contra sinuziaștilor, adică a apolinariștilor radicali care considerau că trupul lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceea a actisteților, ce au împins pînă la limită doctrina lui Iulian din Halicarnassus, afirmînd că trupul lui Cristos nu era numai inalterabil, ci și increat. Mai tîrziu (către 557, dincolo de limitele cronologice ale prezentului volum) a apărut triteismul, unde problematica cristologică „ricoșează” către cea trinitară, ducînd la admiterea a trei naturi în Sfînta Treime, pentru că sînt recunoscute în ea trei ipostasuri. Opoziția violentă a lui Sever față de doctrina celor două naturi a fost calificată de cercetătorii moderni drept monofizism verbal
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la literatura clasică, dialogul apără doctrina facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfîrșitului lumii și a învierii trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e o mărturie importantă, chiar dacă tîrzie și lipsită de originalitate, a contactului/conflictului dintre creștinism și platonism. Materialul variat este tratat într-un stil nu lipsit de dinamism și eleganță. Ne-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fără să fie preoți, revendică și exercită dreptul de a ierta păcatele în calitatea lor de „duhovnici”, un principiu ce va fi foarte răspîndit în Biserica din Orient. în schimb, este aproape absentă - cu excepția schimbului de scrisori privitoare la origenism - problematica teologică propriu-zisă, fapt ce dovedește neîncrederea călugărilor în speculație, legată evident de acutizarea controversei origeniste, ca și de hotărîrea lor de a evita tensiunile într-un mediu și așa agitat de controversele monofizite. Speculația cristologică și raportarea la Calcedon lipsesc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
epocă bizantină, fiind unul dintre simbolurile și unul dintre aspectele cele mai reprezentative ale spiritualității acesteia. Cititorul va trebui să înțeleagă că noi nu vom putea face decît cîteva referiri la originile și la răspîndirea sa inițială, dat fiindcă această problematică - extrem de complexă - e legată mai ales de literatura siriacă și de cea bizantină, și nu atît de istoria liturghiei. Din nefericire, detaliile evoluției imnului, de la originile sale pînă la epoca de mare înflorire care începe cu secolul al IX-lea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prefața Trans-Atlanticului. Prin prisma unei asemenea mărturisiri, demersul scriitoricesc se redimensionează, invitându-ne să vedem dincolo de capriciile textuale ale autorului (și ele, de altfel, o modalitate de a zgudui șabloanele și mecanismele inerțiale ale unei tradiții anchiloza(n)te), o problematică foarte actuală și cu un grad înalt de generalitate: aceea a impasului pe care îl traversează dintotdeauna națiunile slabe. Frustrările, eroismul jucat, complexul onorabilității, falsul, compromisul, oportunismul sunt prinse într-un scenariu foarte elaborat, voit artificial, în care mișcarea precipitată
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
instrumente didactice. Ele, logic, nu pot lipsi din tehnologia predării și însușirii conținutului disciplinelor respective. Aceste exerciții, prezentate în manuale și culegeri metodice, sunt concepute în structuri precise, cu rol de a ușura pătrunderea treptată, pe etape rațional concepute, în problematica disciplinelor respective. În educația fizică exercițiile fizice se constituie în mijlocul specific de bază, respectiv mijlocul de acționare de bază. Putem afirma că exercițiile fizice sunt modelele operaționale cele mai frecvente, cu care se lucrează, se ,,operează” în scopul realizării obiectivelor
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
școlar și a sprijinului necesar fiecărui individ uman. În prezent, termenul de educație integrată este Înlocuit tot mai des cu cel de educație incluzivă. Cu toate că accentul În semnificația conceptului de educație incluzivă rămâne În bună măsură pe copiii cu dizabilități, problematica integrării școlare a acestora este abordată Într-un cadru tot mai larg, ce are ca grupuri țintă mai multe categorii de copii vulnerabili, supuși marginalizării și excluderii: copii foarte săraci, copii instituționalizați sau care trăiesc În medii nefavorabile, copii ai
EDUCAȚIA INTEGRATĂ – STUDIU DE CAZ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria BOZ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2167]
-
timpul de muncă, timpul de Învățare și cel pentru joacă; este necesară o mai mare atenție acordată dezvoltării vorbirii, posibilităților de exprimare prin antrenarea elevei În activități de povestire, discuții libere, exprimarea opiniei. Obiective Mijloace de realizare -Sensibilizarea părinților față de problematica și nevoile copilului -Îmbunătățirea colaborării dintre părinți și școală (cadrul didactic) discuții cu părinții; crearea unui caiet prin intermediul căruia părinții să fie informați săptămânal de activitatea și rezultatele elevei la școală, În care să noteze aspecte semnificative ale activităților desfășurate
ŞI EA ESTE COLEGA NOASTRĂ… Studiu de caz. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
impresionistă, gesturile sînt însă mai largi și suprafețele mai calme, fapt care dovedește o altă atitudine față de model și o altă manieră de a caracteriza personajul. Atunci cînd interesul sculptorului se mută pe construcția abstractă și nonfigurativă, adică atunci cînd problematica volumului se schimbă, aceleași schimbări se operează și la nivelul suprafeței. Ceea ce înainte era neliniștit și rugos, devine acum de un calm aproape clasic. Numai că, în esență, raporturile rămîn aceleași. Dacă în figurativ suprafața captează lumina prin fragmentare și
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
din opera scriitorului comentat, dosar de receptare critică, repere biobibliografice. Direcția optzeci în poezia română (2000), la origine teză de doctorat, este o cercetare ambițioasă, care vizează situarea istorică și descrierea tipologică a poeziei optzeciștilor. Criticul dedică o primă secțiune problematicii generale („nașterea optzecismului”, „trăsăturile optzecismului” și ale poeziei optzeciste, raporturile acesteia cu postmodernismul). În a doua secțiune, analizează opera câtorva optzeciști reprezentativi (Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Mariana Marin, Ion Mureșan, Alexandru Mușina, Liviu Ioan Stoiciu). SCRIERI: Pauză de respirație (în
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
timpul „capricios”, sălbatic, răutăcios, omagiindu-și părintele (De ziua tatei), descriind „dânsul norilor” și „glasul apelor”. În Sonetele nebuniei (1914), Nebunia (1915) și Poezii (1926) sunt adunate versuri cu o tematica variată, evidențiind preocuparea tot mai acută a autorului pentru problematică socială (Cântecul mașinii, Cerul muncii, Elevatorul etc.). Nu lipsesc temele etern umane (Iubirea, Credința) sau exteriorizarea senzațiilor (Convalescenta, Ascetism). În proza de după primul război mondial - trilogia autobiografica Petru Arbore (1924), românele Glasuri în surdina (1927) și Prieteniile lui Miron (1934
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
vremurilor în care a fost scrisă, antitotalitar, anticeaușist, amintind, poate și prin recursul la recuzita „de epocă”, de Cântul al unsprezecelea din Levantul lui Mircea Cărtărescu, elaborat cam în același timp), iar „piesa din piesă” abordează, în registru grav, o problematică moral-filosofică perfect omoloagă celei din farsa în care e inserată. În alte texte autorul se înfățișează ca un dramaturg neoionescian, izbutind să nu fie strivit de ponderea uriașă a „modelului”, întrucât și acum asemănarea nu provine din deficit de originalitate
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
cei ce, sintetizând tendințele noi, redau criticii „libertatea și puterea ei de creație”, cât și de la respingerea oricărui „fanatism metodologic”. Critica nouă trebuie să fie una a pregătirii sensului pierdut, sens „al plenitudinii și al totalității”. Întoarcerea autorului rămâne, prin problematică și calități stilistice, acestea topind dezinvolt-elegant asperitățile celor mai „aride” aspecte, un moment semnificativ în dezbaterile critice românești dintr-o fază extrem de dificilă, anii ’80 ai dictaturii. Dincolo de abordarea istorico-teoretică, S. discută pe un ton „optimist” idei grave, legate de
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Câteva eseuri cu râvnă teoretică, operând cu generalizări și sistematizări (Memoriile. Autobiografia. „Un pact de identitate”, Spațiul biograficului, Genurile înrudite), grupate în deschiderea cărții, sub forma unui capitol intitulat Pactul cu istoria, trasează liniile directoare ale cercetării și schițează întreaga problematică a genurilor biograficului. Numeroasele eseuri critice sau cronici literare care formează grosul volumului ilustrează convingător - și nuanțează sau întregesc, prin observații de finețe și glosări de detaliu - observațiile și concluziile din segmentul introductiv. Autorii de memorii ori textele de autoficțiune
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
distinge două funcții îndeplinite de tradițiile referitoare la adversarul eshatologic: funcția existențială și cea dogmatică. „Primele scrieri - Evanghelia după Marcu, 2 Tesaloniceni, 2 Ioan și Apocalipsa - înfățișează adversarii eshatologici în situația în care parusia lui Cristos devenise, din diferite motive, problematică. În acest caz, este evidentă dimensiunea existențială a așteptării adversarilor eshatologici. Dimpotrivă, în ultimele documente analizate - Didahia (cap. 16), Barnaba (cap. 4), Dialogul cu Trifon (cap. 32 și 110), Urcarea la cer a lui Isaia - figura adversarului eshatologic al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
epoca sa. Anticristul, venit din Orient, va da lovitura de grație Cetății eterne, deplasând puterea în spațiul oriental. În Epitomă, rezumat redactat ulterior recunoașterii religiei creștine ca religio licita, Lactanțiu regândește în profunzime radicalismul său eshatologic și anticristologic: aproape întreaga problematică a sfârșitului Romei este deliberat omisă, iar ultimul tiran nici măcar nu mai poartă numele de Anticrist. Cu toate acestea, nici în Inst. Imperiul nu este vreodată confundat cu Anticristul (așa cum se întâmplă la Hipolit). Dimpotrivă, el este prezentat (cap. 25
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doi slujitori: unul care rămâne credincios stăpânului său, altul care îl trădează. „Slujitorul rău” este lăsat deoparte de Augustin. El propune un scenariu de trei variante în interiorul registrului pozitiv. Ideea avansată vizează domeniul credinței în general și depășește cu mult problematica eshatologică. Nu este suficient să credem, trebuie să știm să credem în mod corect. Pornind de aici, Augustin identifică trei tipuri de credincioși/slujitori. Primul crede că Isus va veni „mai devreme” (citius). El spune: Uigilemus et oremus, quia citius
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ne aparține. . „Osservazioni sulla struttura letteraria del De Christo et Antichristo di Ippolito”, Orpheus, 12, 1965, pp. 133‑155. . Quaestionum Hippolytearum specimen, Iena, 1864, cap. II, pp. 42‑56. . „Osservazioni...”, p. 150. . Ippolito, L’Anticristo, pp. 41‑42. . Pentru întreaga problematică, cf. articolul lui E. Norelli, „Profezia e politica nella ricezione antica dell’Apocalisse: Ippolito e Vittorino di Petovio”, în Annali dell’Istituto storico italo‑germanico in Trento, 25, 1999, pp. 315‑346. . Ier. 14,14; 23,16.26; 27,15
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mesaj modern, cu o paletă elocventă a stilisticii de epocă. Editată la sfârșitul unui an de prag pentru evoluția mentalului și formelor literare, când, pe un fond de sămănătorism stagnant și sub ofensiva „literaturii noi”, presa culturală era dominată de problematica „direcțiilor”, „curentelor”, „crizei”, „derutei”, S. nu urmează însă moda momentului printre micile publicații de frondă - care începea a se recunoaște drept „modernistă” - și nu arborează vreun manifest provocator. În schimb, sub blazonul titlului, practică un programatism al conținutului, înscris în
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
amintirea unei femei cu fizic maiestuos și spirit cultivat (o preocupa astronomia, iar la revista „Sburătorul” ar fi trimis inițial versuri în franceză despre Praga medievală), fire solitară, ancorată în propria trăire, părându-le unora absentă până la indolență, altora agasant problematică. Cu excepția celor două versiuni ale Istoriei literaturii române contemporane lovinesciene, poeta nu a beneficiat, în lucrările de sinteză, decât de mențiuni enumerative. Conștiința procesului artistic, a „puterilor ce dormitează” în „ideea creatoare” și personalizarea acută a unor motive poetice o
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
încercând să lumineze condiția femeii (numeroase și remarcabile cele consacrate unei Antichități „feminine”; vezi mai jos în această carte), și-au șlefuit din mers uneltele, seturile de concepte, unghiurile de analiză, sunt departe de a fi izbutit să clarifice această problematică deosebit de complexă. Aplecați asupra acestei categorii omogene (pentru vremea veche discriminarea ar putea fi socotită drept factor coagulant), îndemnați în ultimul timp și de mișcările feministe (deloc de neglijat sub raportul înrâuririlor), istoricii (bărbați dar și tot mai multe femei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]