9,624 matches
-
existența unor principii orientative de viață (valori); și, de asemenea, a explica foarte ridicata consensualitate de gândire și comportament în cadrul multor culturi și subculturi. Pe de altă parte, nici viziunea „valorilor veșnice”, imuabile, general valabile, cu acțiune mecanică nu e productivă. Ca și alte „fapte sociale”, ele sunt supuse presiunilor situaționale, interpretărilor și schimbărilor. Dacă ar fi să sugerăm totuși o poziție care ni se pare cea mai benefică pentrucercetătorul pus în fața studierii și explicării unor fenomene concrete, credem că, din
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
resorturile intime ale opțiunii pentru o formă sau alta de peisaj. O opțiune sau o respingere, pentru că poezia se naște nu numai din seducția, dar și din oroarea față de obiectul liric. Teroarea față de o categorie a materiei este, uneori, mai productivă În planul poeziei decît iubirea sau umilința... Spiritele Întemeietoare nu sînt cu necesitate elementare, monocorde, spiritele Întemeietoare ating, adesea, În sfera lor, o complexitate și un rafinament (cazul lui Conachi) cu greu de depășit. Nu ascund faptul că acest eseu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
limbajul) ei se mai colorează. VIII Dimitrie Bolintineanu. «Simțualismulă și teroarea retoricii. „Iar poetul ei cel tînăr o privea cu Îmbătare, Și din liră curgeau note și din ochi lacrimi amare — Și astfel Bolintineanu Începu cîntecul său.” M. Eminescu Cu productivul, inegalul D. Bolintineanu, poezia română se deplasează spre sud, spre zona orientalo-mediteraneană, acolo unde se amestecă miturile. Florile Bosforului, Macedonele, puternicul poem Conrad inventează un spațiu liric În care natura este magică și pasiunile ating forme de delir. Eminescu va
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O neprihănită voioșie trece prin poemele lui Bolintineanu, pline, totuși, de atîtea fapte sîngeroase. Judecata morală nu Împiedică Însă jubilațiile spiritului poetic. Căci numai de la o anumită treaptă de Îmbătare Își Începe Bolintineanu cîntecul său. IX Vasile Alecsandri. O recluziune productivă. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Alecsandri scrie cu precădere iarna, anotimpul pe care Îl detestă cel mai mult. CÎnd se face frumos afară, se pregătește de călătorie. Literatura este lăsată atunci deoparte, fără remușcări, pînă ce un nou val de frig
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rele”. Cele din urmă aparțin unei exteriorități neprielnice trupului și spiritului (frigul, starea rea), dar prielnice, și Încă În grad maxim, poeziei. Tendința este de a le Împrieteni cu cele dintîi. Pentru aceasta este necesară reveria. O reverie afectuoasă și productivă. Rolul ei este dublu: să apropie spațiile Îndepărtate și să potolească vitalitatea barbară a naturii dinafară, să aducă lucrurile la o temperatură moderată. Rezultatul este că lucrurile se dematerializează, contururile aspre se șterg. Poezia le pune În armonie. O fuziune
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
După ce lasă imaginației materiale inițiativa În prima parte a poemului, Alecsandri revine la obișnuita lui retorică literară (o scenă animată) În cea de a doua. Poemul coboară În cunoscutele convenții. Peisajul, constituit printr-un refuz ce se dovedește a fi productiv, se Încheie cu imaginea deprimantului ocean de iarbă „necunoscut În lume”. Am intrat deja În peisajul retoricii. Relația dintre poezie și obiectul ei este primejduită, În poemul comentat Înainte, de o teamă obscură. Teama este provocată În alt poem (Calea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a cerului, În atitudinea față de lucruri, un proiect liric, o figură a sensibilității este mereu contrazis În așteptările lui. Sincretismul poetului Îl pune În Încurcătură. Frivolitatea retoricii Îl poate exaspera. Peisajul urmează aceeași cale: ici, muntele este un spațiu primitor, productiv, securizant, colo muntele este un obiect terorizam Într-o imagine mai vastă a haosului. El devine, astfel, pivotul mai multor figuri: de la figura solitudinii mîndre, purificatoare, la figura ororii de labirintul vegetal... Dintre peisajele ce trec prin versurile lui Alecsandri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sub el, treptat, Convoiu-ntreg dispare, Și-n zori tot cîmpu-i Învălit C-un giulgiu nemărginit...” Reveria pietrifiantă se deschide, aici, spre un simbolism remarcabil al culorilor. Al doilea peisaj este mai variat și, din punctul de vedere al imaginației, mai productiv. Reveriei pietrifiante, poeticii imobilității, terorii de frig li se substituie În Pasteluri un peisaj feeric. Din spaima față de forțele dezlănțuite, poetul trage un profit estetic și profitul ia forme euforizante. Iarna decorează somptuos natura, plopii se transformă În candelabre enorme
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spre acest obiect ocrotitor și luminos („omul, trist, cade pe gînduri și s-apropie de foc”). Succedaneu al soarelui, focul mai are o funcție stimulatorie: provoacă meditația și eliberează imaginația... El face ca singurătatea să fie agreabilă, retragerea să fie productivă. „Tovarăș mîngîios”, vesel, focul intră În categoria obiectivelor securizante. Este, Împreună cu lampa, cadrele aurite, ceaiul aromat, și un stimulent al scrisului. Focul face, prin tripla lui determinare, ca solitudinea să devină dintr-o figură a dezolării, Închiderii, o figură a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dulce În veci neasfințit! Așa nu te vei stinge din minte-mi niciodată, O! suvenir puternic de dragoste-nfocată! O! timp ferice-n care minunea ce iubesc M-au deșteptat În raiuri cu glasu-i Îngeresc!” Există un Alecsandri galant, monden, productiv autor de dedicații, versuri ocazionale trecute În albume. Dedicațiile epuizează retorica luminii solare și a florilor. Într-un loc (Buchet) aduce elogii calului favorit al domnișoarei Măria Docan, numită și Mitica. CÎnd e mai filozof, Alecsandri scrie despre dorul de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nici aici de o anumită limită de abstracțiune și stereotipie, rareori o pulsație, o nuanță, o repetiție indică un atașament involuntar pentru o categorie de lucruri. Trebuie o mare perseverență și inventivitate critică pentru a descoperi un subtext (un inconștient productiv) Într-un text ordonat și lustruit de un talent care se exprimă ușor, prea ușor. Mai inventivă, cu o mai mare mișcare, În orice caz, este retorica În poemele epice. Dumbrava roșie este un model. Regăsim, aici, toate instrumentele retoricii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mă Înșel, singurul element de interior pomenit În poeme este oglinda. Obiect-simbol, obiect narcisiac, martor al frumuseții, imagine a dublului... Conachi o limitează la banala alegorie a trădării frumuseții... Iatacul este, În realitate, un peisaj sărac. Imaginația este, În schimb, productivă cînd intervine fuga stralegica, surghiunul de bună-voie. Iată notat momentul acestei hotărîri: „În năcazul meu cel mare, că te scîrbisăși pe mine N-am avut altă ce face decît să fug de la tine. Să nu-ți mai fiu la vedere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pare a fi particularitatea spațiului poetic al lui Alexandrescu: loc de retragere, loc de provocare a istoriei, loc de incitație la rebeliune Împotriva prezentului, loc, În fine, În care meditația, reveria nu liniștesc spiritul, ci Îi sporesc melancoliile, incertitudinile”. „Cu productivul, inegalul D. Bolintineanu, poezia română se deplasează spre sud, spre zona orientalo-mediteraneană, acolo unde se amestecă miturile” (cu toate acestea poetul va „ține departe poezia lui sudică de orice mitologie”). În versurile sale natura bosforiană este „În egală măsură incitantă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
singurătății. Erosul lui Bolintineanu. Regimul farmecului vergural, „Rumeneala”, cartea de vizită a inocenței. Loialitatea ochiului. Amorul magic. Figura «raptuluiă Femeia la vîrsta canonică. Figura mistificației și a sacrificiului. Teroarea retoricii. IX. Vasile Alecsandri. Liniștea, confortul și timpul rău. O recluziune productivă. Soba, focul ceaiul și blana groasă: obiecte-refugiu, obiecte ocrotitoare. Un jurnal de călătorie și o fugă din fața frigului. Starea de a scrie. O penetrație lentă, o supunere progresivă a lucrurilor. Scrisul nu cunoaște praguri. Căminul: spațiul securizant. Cabinetul și tabieturile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pentru ilustrul pedagog român C. Narly formarea personalității presupune „...maximum de desăvârșire, Într-o ființă umană, a originalității sale specifice, În cadrul principiului social, principiul prin care Înțelegem armonia productivă cu mediul.” Personalitatea se afirma printr-un comportament unic determinat și motivat interior prin organizarea dinamică a sistemelor psiho-fizice ale individului. Orice tendința de uniformizare sau de aliniere univoca a comportamentului la acela al educatorului, orice inhibare a inițiativei și
APLICAȚII PEDAGOGICE ALE TEORIILOR ÎNVĂȚĂRII ÎN EDUCAȚIA COPIILOR CU CES. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ofelia IONESCU, Adriana BĂICEANU, Bogdan IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2134]
-
social trecând dintr-o casă într-alta, colportând, spunând anecdotele momentului cu tact și mansuetudine. Smărăndăchioaia îi semăna ca o picătură de apă, cu nuanța că în vreme ce lui Smărăndache îi trebuia colocviul spre a-și justifica interior lipsa de activitate productivă, ea înțelegea viața în chipul unui carnaval continuu. Prin urmare, Smărăndache și Smărăndăchioaia se consultară din ochi și conveniră tacit că în casa Manigomian nu mai era nădejde în acea seară de nici o complicație festivă. Armeanul zâmbea afabil în dreapta și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
agent economic. În opinia specialiștilor 5 prin administrație se înțelege: "conținutul principal al activității puterii executive a statului; sistemul de autorități publice care înfăptuiesc puterea executivă; conducerea unui agent economic sau instituții social -culturale; un compartiment din entități organizaționale direct productive etc." Administrația publică cuprinde ansamblul instituțiilor care organizează elaborarea, executarea și prin care se realizează aplicarea legilor, iar organul care emite acte administrative valabile este denumit autoritate administrativă 6. În limbajul actual termenul "administrație" este utilizat cu cel puțin patru
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
administrație" este utilizat cu cel puțin patru sensuri, si anume: * reprezintă sistemul de autorități publice care pun în practică hotărârile puterii executive; * conținutul principal al activității puterii executive a statului; * conducerea unei entități economice; * structura (un compartiment) aparținând unei unități productive care nu desfășoară o activitate concret, direct productivă. David H. Rosenbloom relevă faptul că "administrația publică, precum multe alte strădanii umane, este dificil de definit, dar oamenii au cu toții un sens al acesteia, deși sunt păreri diferite despre cum ar
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
si anume: * reprezintă sistemul de autorități publice care pun în practică hotărârile puterii executive; * conținutul principal al activității puterii executive a statului; * conducerea unei entități economice; * structura (un compartiment) aparținând unei unități productive care nu desfășoară o activitate concret, direct productivă. David H. Rosenbloom relevă faptul că "administrația publică, precum multe alte strădanii umane, este dificil de definit, dar oamenii au cu toții un sens al acesteia, deși sunt păreri diferite despre cum ar putea fi realizată". Administrația presupune și cuprinde imperativele
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
pe care Godelier o operează între paradigma neomarxistă și structuralismul lui Lévi-Strauss se traduce prin importanța pe care o acordă unor chestiuni lăsate în plan secundar de Meillassoux din 1960: cele privind tehnicile endogene sau împrumutate (ca parte a forțelor productive), procesul de apropriere a pământului (mijloc de producție) și relațiile intercomunitare (ca una din componentele acestui proces). Astfel, influența lui Polanyi, notorie la Meillassoux în diferitele forme de relații pe care le diferențiază (prestare / redistribuire, schimb reciproc, schimb comercial), apare
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
obiectivat fenomenele pe care le indică termenul de mondializare și ale căror actualizări sunt înainte de toate economice și politice. Instituirea unui nou sistem de dominație economică, fondat pe financiarizare, logica pieței, speculație și lichiditate, deconectate și chiar antagonice în raport cu sfera productivă (întreprinderea, industria), marchează economia contemporană 78. Această generalizare a capitalismului are ca simptom integrarea progresivă a ultimelor sisteme comuniste (Asia) în schimburile mondiale. Prin urmare, slăbirea statelor naționale, conjugată cu înmulțirea lor, privatizarea tendențială a fostelor lor funcții fundamentale, ascensiunea
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cu evidență atât în ceea ce privește influența ideologică asupra cercetărilor, cât și la nivelul fabricării realităților sociale ca piloni ai definirii statutelor, ai construirii pozițiilor și raporturilor sociale globale. Conjunctura mondială evoluează de la sfârșitul anilor șaptezeci spre o îndepărtare progresivă a sferei productive munca, întreprinderea -, în favoarea concentrării atenției asupra schimbului de piață. Desigur, foarte eterogene în funcție de situațiile și contextele socioculturale și istorice avute în vedere, transformările contemporane sunt astfel marcate în mod diferit de ajustările realității la procesele de hegemonizare a unei piețe
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
vom evoca în continuare, dar și al industriei textile, al siderurgiei și al altor sectoare. Nu există întotdeauna o astfel de conjuncție între spațiul rezidențial și spațiul producției, ea fiind întâlnită fără îndoială din ce în ce mai rar din pricina evoluțiilor progresive ale aparatului productiv și ale formelor de urbanism deopotrivă. Etnologul se lovește atunci de probleme metodologice delicate. Aplicarea obiectelor și metodelor etnologiei elaborate pe terenuri rurale unor spații sociale noi necesită reformulări care au făcut obiectul a numeroase disensiuni în ultimii douăzeci de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
eficient drept suport pentru comparare și elucidarea transformărilor în curs. De exemplu, în logica lor proprie, hegemonia finanței sau dominația lichidității asupra investițiilor 106 tind să impună o amplificare a proceselor de comercializare ale întreprinderilor acoperind suprafețe întregi ale aparatului productiv. Acestea sunt evaluate după măsura valorii lor bursiere și a unei rentabilități financiare directe, disociate de capacitățile de producție. Cu privire la aceste logici financiare, dominând atât un sector privat în expansiune, cât și administrația publică, ea însăși supusă rentabilității, salariile sunt
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
paravan al degradării pieței muncii, pe de alta. Astfel, debordarea progresivă a formelor de coeziune construite pornind de la muncă se traduc, în modalități variabile la infinit, printr-o înmulțire simetrică a ideologiilor glorificând modurile de inserție socială detașate de sfera productivă. În formulările lor savante (sociologice, economice, filozofice), generate de curentele asociative sau promulgate oficial, ideologiile care se apropie de topica "sfârșitului muncii" (a centralității muncii ca loc de învestire și de definire a statutului) sunt deosebit de emblematice. Fie că aparțin
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]