4,129 matches
-
întreba. Eu nu știam ce să zic. Plângi? continua. Nu e bine. Ai pățit ceva? Scuturam capul. Atunci nu mai plânge ca o fetiță, și mi se părea un argument cât se poate de rezonabil, în definitiv, de ce plâng ca prostul. Mai trecea vremea, iar o vedeam pe bunică-mea bocindu-se cu nu știu ce prilej și trecându-i ca prin farmec, și iar mă retrăgeam să plâng. Acum venea tata, și era rândul lui să se mire, dar el era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
băcăniilor și cofetăriilor). Și, mai ales, eram oameni mari, pentru că aveam idei, un ideal, pentru care trăiam. În adevăr, nu trăiam decât pentru acele idei, care erau singurul lucru important în viața noastră. La școală, învățam bine, pentru că nu eram proști. Dar școala era a cincea roată la căruță. O și disprețuiam, ca o instituție burgheză, unde se predau obiectele de acelea și în așa fel ca să întoarcă mintea tinerimii de la "adevăratele" probleme ale vieții și societății. De amor nici vorbă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ta, discuții glumețe, întocmai cum ți se întîmpla când erai de cinci ani. Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzație, un sunet, o culoare, atingerea mânii unei femei, dacă angajează sufletul, devine o fericire. Inteligenții joacă roluri față cu alții; proștii joacă roluri față cu ei înșiși și, dacă sunt prea proști, reușesc să se înșele singuri. Când o femeie te-a schimbat cu altul, nu ea e aceea care se simte, față de tine, încurcată, stângace și vinovată, ci bărbatul cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
consolat pe tatăl tău și pe mama ta și le-au ușurat ceasul greu al morții? Pentru o femeie toți bărbații sunt bărbați, afară de acela pe care nu-l mai iubește. La furie, mintea celui inteligent intră în ebuliție, a prostului se sleiește. În gelozie superioritatea adversarului triumfător te umilește, inferioritatea lui te coboară. Mai multă încredere am în reformatorul social condus de ambiție și de vanitate, decât în acela condus de iubirea de oameni, pentru că cel dintâi este mânat de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
le arată cineva este de cele mai multe ori răspunsul amorului nostru propriu măgulit și al vanității noastre satisfăcute. În societate, nu te ridica împotriva nici unui păcat, ca să nu comiți, din neștiință, vreo nedelicatețe. Inteligenții se împart în două: buni și răi. Proștii se împart în una: răi. Atitudinea ironică în fața vieții este consolarea ipocrită pe care ne-o dăm, depreciind ceea ce ne refuză viața. În amor omul se mulțumește cu un nimic, și nu se mulțumește cu nimic. Amorul este o febră
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Se poate spune că literatura, care aproape în întregime nu-i decât zugrăvirea afacerilor amoroase, nu este altceva decât epifenomenologia științei numită embriologie. Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un inteligent spune multe prostii. O sută de mii de proști nu fac un inteligent, dar o sută de mii de inteligenți fac un prost. În lume, prioritatea o are prostia. Un prost, care tace, nu va plictisi niciodată ca un inteligent care-și debitează întreaga gândire. Față cu o femeie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amoroase, nu este altceva decât epifenomenologia științei numită embriologie. Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un inteligent spune multe prostii. O sută de mii de proști nu fac un inteligent, dar o sută de mii de inteligenți fac un prost. În lume, prioritatea o are prostia. Un prost, care tace, nu va plictisi niciodată ca un inteligent care-și debitează întreaga gândire. Față cu o femeie, va învinge întotdeauna pe un inteligent, care spune mereu tot ce gândește. Tăcerea provoacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui doi plus doi că nu-i zece. Dacă încă nu ți-e rușine de nebuniile pe care le făceai pentru ea, să știi că iubirea ta n-a murit cu totul. Ambiția de a străluci este goana după sufragiile proștilor. Ambiția de a nu fi desconsiderat este frica de a nu te oglindi defavorabil în mintea celor inteligenți. Unele femei își iubesc mai mult copiii, altele mai mult bărbatul ori amantul; cu alte cuvinte, unele mai mult copiii actuali, altele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și parcă vinovat de atâta triumf. Sufletele de rând fac contrariul. Plăcere divină: să te arăți mic și umilit, cu sentimentul distanței dintre tine și ceilalți. Nimic mai nivelator decât prezența femeii iubite cu pasiune. De obicei, ea dă inteligență prostului și tâmpește pe cel inteligent. Timpul nu iartă. Cu fiecare clipă în copilul acesta candid se tot aprinde conștiința, flacără palidă și rece, dar care vestejește și usucă. Orice femeie măritată se simte sclava bărbatului ei, sclavă supusă sau revoltată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sine însuși. Nimene nu va putea descoperi de ce anume lucru ne temem, când ne temem de moarte, cum nimene n-ar putea spune ce vrea, când ar putea fi întrebat, mai înainte de a se naște, pentru ce dorește viața. Numai proștii sunt destul de inteligenți ca să nu-i înșele iluziile. Tinerii caști își iubesc mai mult mamele decât ceilalți. Bunătatea e un dar gratuit al naturii, tot atât de rar ca și inteligența ori frumusețea. A ierta prostia ori urâțenia și a condamna răutatea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i decât egoismul bine înțeles, priincios individului și unui număr cât mai mare de alți indivizi, a căror bunăstare aduce bine individului de la care purcede fapta. 6. Inteligența nu se poate sulimeni spre a arăta altfel de cum este; deci cei proști n-au nici un mijloc de scăpare. 7. Umoriștii sunt foarte prețioși, fiindcă sunt foarte rari și fiindcă se arată ireverențioși față cu realitatea, în contra căreia, conștient sau inconștient, "avem toți un dinte". 8. ... Sunt mai multe nuanțele stărilor sufletești - care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
amăgit de-o umbră care trece, își poartă necontenit osânda de-a fi voit să-și schimbe locul..." (fr.). Mulțumit cu puțin, ca să poată suporta viața... Indulgent cu alții, sever cu el însuși. Inspiratorul tuturor endemonologiilor amabil pesimiste. Neînțelese de proști și de porci, care traduc "plăcerea" lui subtilă și detașată în plăcerea lor trivială și-l stropesc cu noroiul indignării lor ipocrite. Sunt interesante aerele aristocratice pe care și le ia în micile stațiuni "balneare" și "climaterice" toată lumea asta, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încete, ca să nu treacă neobservate, a luat o prăjitură, a tăiat-o în două și mi-a dat o jumătate mie. Când am întrebat-o pe urmă pentru ce a făcut "în public" un gest atât de neobișnuit: "Ca să arăt proștilor că ești prietenul meu". Dar am avut cu ea și altercații. Îi vorbeam adesea de viitor și, firește, și de vremea când o să aibă o familie. Ea tăcea. Dar într-o zi mi-a răspuns, supărată, părăsind respectul pe care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ceea ce viața ne refuză. Ambivalența firii omului, necesitatea ascunderii, a teatralității fac obiectul unui număr de circa douăzeci de aforisme, pe care le includem în relația om - lume. O subdiviziune se referă la raporturile omului superior, inteligent cu lumea, cu proștii. Idealismul, spiritul, capacitatea de a juca mai multe roluri, pentru că inteligentul are și imaginația, judecată morală, sobrietatea și disprețul cabotinismului, iată câteva coordonate ce definesc omul superior. Care, în fața lumii, nu trebuie să-și dezvăluie incertitudinile, autoexigențele, deoarece lumea va
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate acestea asigură confortul psihic. Să nu se înțeleagă greșit acest scepticism ori cinism inocent. Este vorba, în fond, de economisirea judicioasă a energiilor psihice și intelectuale, de o anume lașitudine morală sau dezamăgire cauzată de preponderența în lume a proștilor, agresivității, a capriciului superficial etc. (concepție care trădează o psihologie de om dezarmat, vulnerabil; anticipăm, Ibrăileanu nu are o psihologie de biruitor, nu este un temperament de polemist, așa cum s-a afirmat; vom aduce argumentele de rigoare la capitolul despre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
atât mai bine, înnobilează sufletul; dar unii dintre ei sunt rude bune cu demagogii, atunci când fac parte din tagma lăudăroșilor și a excrocilor verbali. Avocații apără o cauză dreaptă sau nedreaptă; oricum o fac pentru bani și se îmbogățesc pe seama proștilor, care apelează la ei; nu mi se par atât de necesari pentru societate; ar fi mai bine dacă pârâții sau nepârâții s-ar apăra singuri, cu probe materiale credibile, bineînțeles; avocații sunt foarte convinși de mârșăvia realizată de vreun pârât
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acela, să-i arăt eu cum se zice acu !... Numai c-a lui Găină e, că umblă zăbăucul cu chica ca toporul și grăiește din vârvu’ limbii ! Belioaie, poreclit Gafton, intervine răgușit : - A zis el bine cine-a zis că prostului i se șade fudul. - Ba am zis-o eu mai bine, sare fina Gâscă care, la toate nunțile din sat, e bucătăreasă și scornește zicături. - Așa, fină, o îndeamnă gazda înveselită, zi, s-audă toată lumea. - Pui... se pregăti Gâsca trăgând
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Averescu. Pe urmă am încheiat pace pe trei sute cincizeci de milioane de ani. Chiar mâne apare la gazetă. Uimită, lumea clătina din capete, iar câte unuia îi venea să râdă, dar se oprea. - Oameni buni, eu o fac pe prostul și pe nebunul, ca să nu mă înțeleagă lumea. Și pentru a fi crezut, bătrânul începu să scheaune. - Dar minciuni nu spun. Tata m-a bătut pentru minciuni și de-atuncea n-am mai spus minciuni. Drept dovadă, bătrânul scoase din
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în cap, în dosul lentilelor groase cu rame negre. Cred că e însuși diavolul sau un agent secret al acestuia. Își începe ședințele de redacție prin a-și pune picioarele pe biroul lui Gini. Când țipă la noi că suntem proști făcuți grămadă - ceea ce e fără doar și poate adevărat, îmi închipui cum îi transpiră picioarele în șosete. E genul căruia îi put picioarele și căruia i se urcă sângele la cap. Asta e ceva foarte comun la boși. Însă mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și eu în stradă, ca să dărâm comunismul. Mi-au șuierat gloanțele pe la ureche și am văzut oameni tineri zăcând în propriul lor sânge pe trotuare, fără ca nimeni să se atingă de ei. Am văzut moartea cu ochii... Am fost un prost ! M-am oferit voluntar să ajut la instaurarea minciunii și a înșelătoriei la putere. Este atât de dezgustător încât nu mai pot fi altfel decât detașat de circul ăsta, pentru că altfel ar trebui să iau un pistol și să-i
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
este Numele Tău prin puterea Ta. 7. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ție se cuvine teama; căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor, nici unul nu este ca Tine. 8. Toți laolaltă, sunt proști și fără minte, știința idolilor nu este decît deșertăciune, e lemn! 9. Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz, meșterul și mîna argintarului le pun în lucru, hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lui Coșuță i-a spus verișorul lui, iar verișorul lui nu minte, că, dacă Cristos și gașca n-au sărit de pe bloc atunci, e doar pentru că ei o făcuseră altă dată și că deja erau prea plictisiți ca să mai enerveze proștii. Se aruncau toți deodată, cădeau liber vreo două etaje, după care, așa, pur și simplu, în loc de mâini le apăreau aripi, din care începeau să fâlfâie încet, apoi mai tare, și toți ăia începeau să răcnească și să chiuie, mișcau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că ușurința cu care Coșuță cade la pământ trebuie să fie cumva egală cu cea a lui Cristos făcând același lucru. Închideam ochii atunci și vedeam asta mai bine ca niciodată: Cristos era totuna cu Coșuță, iar Coșuță era un prost. Ceva trebuie să fi simțit și Coșuță. Știa că pe undeva ultima lui salvare, dacă tot nu știa să fluiere, era ca necunoscutul de pe aleea Băiuț - Cristos Salvatorul - să nu ia bătaie. O să-l bat, âi spuneam eu. Nu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că, ba din contră, se umflă și mai tare, ca un Bau-Bau grăsun, și îi scoate pe toți tații din jur, din case, din papuci, din pepeni. Cam atunci e timpul s-o întinzi unde vezi cu ochii: numai un prost și un sisi poate să creadă că ăștia care ies noaptea din apartamente, mânați de neveste spre un cauciuc de tractor, au gânduri pașnice sau gospodărești. Toți copiii din lume care au strigat măcar o dată „nu mă doare c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bine cu ele, încât nici să nu le mai numești miracole sau minuni. Luna se ține după tine. Punct. Dacă nu sunteți convinși, asta e, îmi pare rău. Sau: Știm și Ștam vorbesc. Oriunde, oricât, oricum. Oricum, nu. Spuneți-le proști, tăntălăi, duși, dar mai mult decât ce faci Știme, bine Ștame și restul de vești, mereu aceleași, despre familia fiecăruia, ei n-au îndrăznit (sau li s-a părut inutil) să mai rostească. La ce vă așteptați de la niște ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]