3,076 matches
-
sa a devenit rumenă și bătută. Obișnuia să meargă atât de repede încât majoritatea curtenilor nu reușeau să țină pasul cu ea. Plăcerea de a mânca a făcut ca în timpul anilor să câștige în greutate, devenind supraponderală. Crescută în religia protestantă, nu iubea lungile liturghii în latină. A fost indignată de infidelitatea deschisă a aristocrației. Opiniile sale erau deseori în contrast cu cele de la curtea franceză.
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
în tabăra lui Carol, iar francezii sperau să-l încurajeze să își îndrepte armata împotriva împăratului Iosif I, despre Carol considera că-l trădase susținându-l pe August. Carol, căruia îi plăcea să se considere un mare apărător al Europei protestante, îl displăcea pe Ludovic al XIV-lea pentru cum îi trata el pe hughenoți, și nici nu era interesat de războiul occidental. El și-a îndreptat, în schimb, atenția asupra Rusiei. Tot în 1707, prințul Eugen a condus o invazie
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
conducerea landgrafului în 1768 și era la momentul nașterii ei general al armatei prusace. Adesea el era departe de copiii lui și astfel, educația prințesei a stat în mâinile mamei ei, Caroline. Caroline a educat-o pe Louise în tradiția protestantă evanghelică și ea a devenit interesată de literatură și muzică. Fiind cea mai mică fiică, cu opt frați, a fost important ca educația Louisei să îmbunătățească perspectivele ei de căsătorie. Din moment ce Ludovic al IX-lea a arătat puțin interes copiilor
Louisa de Hesse-Darmstadt () [Corola-website/Science/321220_a_322549]
-
popular încât înlocuise varianta Cărții lui Daniel din Septuaginta în toate manuscrisele ei, cu excepția a două manuscrise ale Septuagintei Trei narațiuni în plus au fost păstrate în versiunile din Septuaginta și din Theodotion, ele fiind considerate apocrife biblice de către creștinii protestanți și de către evrei și cărți deuterocanonice de către creștinii catolici și ortodocși. Aceste adăugiri la Cartea lui Daniel sunt Rugăciunea lui Azaria și Cântarea celor trei tineri, istoriile Suzanei și bătrânilor și a balaurului (a lui Bel și dragonului). Au fost
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
Autonomia lor era însă limitată prin excluderea oricărei expresii politice. Ea nu era teritorială ci demografică, aplicându-se membrii unei comunități pe tot teritoriul imperiului. În secolul al XIX-lea au fost înființate noi milieturi pentru comunitățile creștinilor greco-catolici și protestanți. Biserica Ortodoxă Bulgară a fost recunoscută ca miliet de sine-stătător prin firmanul din 1870 (drept care, ortodocșii bulgari aveau să fie excomunicați doi ani mai târziu de Patriarhul Constantinopolului pentru filetism adică erezia care pune națiunea deasupra religiei). În perioada de
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
Imperiului Otoman. Astfel, Imperiul Rus a devenit ocrotitorul grupurilor ortodoxe, Franța a celor catolice, iar Regatul Unit al evreilor și altor grupuri. Rușii și britanicii s-au aflat într-o competiție pentru protectoratul asupra armenilor. Credincioșii ortodocși considerau că misionarii protestanți, (peste 100 în Anatolia în perioada de dinaintea izbucnirii primului război mondial), ca pe o amenințare la adresa propriilor învățături. Activitățile religioase sponsorizate de guverne occidentale nu erau total lipsite de substraturi politice, așa cum a demonstrat-o „războiul lumânărilor” din 1847. O
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
contele Christopher a fost proclamat regent la Adunarea Ringsted și la Adunarea Skåne la St. Liber Hill de la Catedrala din Lund. Rezultatul a dus la un război civil timp de doi ani, cunoscut sub numele de Feuda Contelui, între forțele protestante și catolici, război pe care Cristian al III-lea l-a câștigat și a ocupat tronul Danemarcei, iar forțele catolice din Danemarca au fost supuse. Pericolele care îl amenințau pe Cristian din partea împăratului Carol al V-lea și ale altor
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
nou Danemarca au votat pentru Cristian, oferindu-i o parte din bunurile lor pentru a achita datoriile grele pe care le avea în Holsatians și către alți germani. Pivotul politicii externe a lui Cristian a fost alianța sa cu prinții protestanți germani, fiind o contragreutate la ostilitatea persistentă a lui Carol al V-lea, care era determinat să susțină pretențiile ereditare ale nepoatei sale, fiica lui Cristian al II-lea, la regatele scandinave. Războiul a fost declarat împotriva lui Carol al
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
a lui Carol al V-lea, care era determinat să susțină pretențiile ereditare ale nepoatei sale, fiica lui Cristian al II-lea, la regatele scandinave. Războiul a fost declarat împotriva lui Carol al V-lea în 1542 și cu toate că prinții protestanți germani s-au dovedit a fi aliați necredincioși, închiderea transportului olandez s-a dovedit a fi o armă eficace în mâna regelui Cristian, astfel încât Olanda l-a determinat pe Carol să facă pace cu Danemarca în Speyer, pe 23 mai
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
de infanterie nr. 52 din Pécs (38 % germani - 52 % maghiari - 10 % alții). S-a numărat printre cei mai tineri colonei din Armata Comună la vremea sa și a ieșit în evidență ca unul din cei mai însemnați ofițeri de religie protestantă într-o instituție, în general, dominată de catolici. Din martie 1898 până în octombrie 1902, Kövess a fost comandantul regimentului de infanterie 23 din Budapesta (compus aproape exclusiv din maghiari). În octombrie 1902 a preluat conducerea brigadei de infanterie nr. 15
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
Europeană în timpul secolelor XV și al XIX-lea au condus la răspândirea Creștinismului până în Africa Subsahariană, Americi, Australia, și în Filipine. Inventarea presei de tipărit în secolul al XV-lea a jucat un rol major în răspândirea rapidă a reformei protestante sub conducători ca Martin Luther și Jean Calvin. Au urmat războaie religioase, culminând în războiul de treizeci de ani ce a devastat Europa centrală, 1618-1648. Atât Biserica protestantă cât și cea catolică au concurat într-un efort global de a
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
XV-lea a jucat un rol major în răspândirea rapidă a reformei protestante sub conducători ca Martin Luther și Jean Calvin. Au urmat războaie religioase, culminând în războiul de treizeci de ani ce a devastat Europa centrală, 1618-1648. Atât Biserica protestantă cât și cea catolică au concurat într-un efort global de a Creștiniza lumea. Secolul al XVIII-lea a văzut începutul secularizării în Europa, câștigând inerție după Revoluția franceză. Până la sfârșitul secolului XX, religia a coborât până la a fi o
Istoria religiilor () [Corola-website/Science/320628_a_321957]
-
primar (Lordul Primar). Londra medievală avea străzi înguste și întortocheate, iar majoritatea clădirilor erau ridicate din materiale care ardeau ușor, ca lemnul și paiele, ceea ce a făcut ca focul să fie o amenințare continuă. Salubrizarea orașului era insuficientă. În timpul reformei protestante engleze Londra a fost principalul focar al protestantismului în Anglia. Legăturile sale comerciale strânse cu centrele protestante din nordul Europei, comunitățile mari de negustori, numărul uriaș de locuitori și rolul său de centru de comerț cu tipărituri au contribuit la
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
care ardeau ușor, ca lemnul și paiele, ceea ce a făcut ca focul să fie o amenințare continuă. Salubrizarea orașului era insuficientă. În timpul reformei protestante engleze Londra a fost principalul focar al protestantismului în Anglia. Legăturile sale comerciale strânse cu centrele protestante din nordul Europei, comunitățile mari de negustori, numărul uriaș de locuitori și rolul său de centru de comerț cu tipărituri au contribuit la răspândirea ideilor reformei religioase. Înainte de reformă, mai mult de jumătate din suprafața Londrei era proprietatea mănăstirilor și
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
s-a născut la Hamburg ca singurul copil al cuplului Carl Ignatius von Ossietzky și Rosalie, n. Pratzka. Tatăl, Carl Ignatius (1848-1891), era originar din Silezia și lucra ca stenograf în biroul de avocat al senatorului Max Predöhl. Tatăl era protestant (luteran), iar mama era catolică pioasă care dorea ca fiul Carl să devină călugăr. Carl von Ossietzky a fost botezat catolic pe data de 10 noiembrie 1889 în biserica catolică Kleine Michel din Hamburg, și confirmat protestant pe data de
Carl von Ossietzky () [Corola-website/Science/321506_a_322835]
-
(n. 20 mai 1905 - d. 17 ianuarie 1962) - a fost un poet olandez. Achterberg s-a născut în Nederlangbroek, Olanda, fiind al treilea copil, într-o familie cu nouă copii. Provenind dintr-o familie protestantă, a fost crescut într-un spirit calvinist. Tatăl său a fost birjar. Achterberg a fost un elev bun, iar în anul 1924 a devenit învățător. În același an a avut debutul literar, împreună cu Arie Dekkers, care, de altfel, l-a
Gerrit Achterberg () [Corola-website/Science/321597_a_322926]
-
se va ridica împotriva dominației britanice: cum britanicii preluaseră controlul asupra provinciei în urma Războiului Francez și Indian din 1760, existau dificultăți și conflicte pe de o parte între populația locală și pe de altă parte armata britanică și administrația civilă protestantă și anglofonă. Tensiunile au fost atenuate prin adoptarea Legii Quebecului din 1774, prin care catolicii au reprimit unele drepturi civile și biserica catolică a fost recunoscută. Majoritatea locuitorilor francezi ai Quebecului au ales să nu joace un rol activ în
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
la cursurile liceale serale, terminând, în 1927, Cursul complementar de științe, iar apoi pe cel de litere. În perioada aceea a fost un participant plin de zel al activităților culturale și sportive ale YMCA (Asociația creștină a tineretului), cu caracter protestant. În 1931 a obținut licența în științe istorico-filozofice, la Facultatea de litere a Universității din Porto. A fost elev al lui , căruia i-a devenit prieten și admirator, deși nu a fost un discipol al filozofului Creaționismului. I-au mai
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
a susținut un mic discurs în fața Convenției Naționale Democrate din Denver, Colorado, 2008. Doamna Obama este mama a două fiice, Malia și Sasha și este sora lui Craig Robinson, antrenorul echipei de baschet de la Oregon State University. este o creștină protestantă. Ea a fost crescută metodist și s-a alăturat Trinității Bisericii Unite a lui Hristos, unde ea si Barack Obama s-au căsătorit, nuntă realizată de Rev Jeremiah Wright. La 31 mai 2008, Barack și a anunțat că au retras
Michelle Obama () [Corola-website/Science/315291_a_316620]
-
din afară sau din surse ale Bisericii. Calcutta va trimite prin intermediul soldaților irlandezi și prin intermediul angajaților Companiei Indiei de Est 12.000£. Papa Pius al XI-lea va trimite și el fonduri, regina Victoria va dona 2.000£, iar asociațiile protestante s-au implicat și ele în acte caritabile. Asociația de Ajutorare Britanică a strâns în anul 1847 o sumă considerabilă : circa 171.500£ cu ajutorul donațiilor din toată lumea : Anglia, America , Australia, etc. De asemenea se vorbește deseori despre ajutorul otoman; în
Marea Foamete Irlandeză () [Corola-website/Science/315354_a_316683]
-
alte posesiuni în Țările de Jos. Acesta devine unul dintre principalii participanți în războiul de optzeci de ani ce a dus la independența Republicii Provinciilor Unite din Țările de Jos de pe teritoriul actual al Olandei. Principatul devenind asociat cu statul protestant olandez, devine unul dintre destinațiile preferate ale protestanților hughenoți. Totodată principatul suferă datorită conflictelor dintre Regatul Franței și Provinciile Unite și mai tîrziu Regatul Angliei, odată cu urcarea pe tronul englez a lui Wilhelm al III-lea de Orania. Principatul este
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
se referă la un număr de biserici creștine care au aderat la tradiția teologică calvinistă din cadrul schismei protestante. Teologia presbiteriană subliniază suveranitatea lui Dumnezeu, autoritatea Bibliei și necesitatea prin credința în Iisus Hristos. ul a evoluat inițial în Scoția înainte de din 1707. Majoritatea puținilor prezbiterieni care mai pot fi găsiți în Anglia de astăzi își pot găsi o
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
Anglicani, and Metodiști. În Țara Galilor Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Prezbiteriană din Wales, care a fost inițial compusă în mare parte din calviniști metodiști. În Franța Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Reformata din Franța, Prezbiterianismul este cel mai numeros grup protestant din Franța. Exista de asemenea Luterani si Evanghelici. Termenii utilizați în Franța sunt "Protestant, Calvinist", nu "Prezbiterian". Simbolul este o Cruce Hughenota (Croix Huguenote) with the burning bush. Clergy, or theologians: Lay members: (source: adherents.com)
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
a fost inițial compusă în mare parte din calviniști metodiști. În Franța Prezbiterianismul este reprezentat de Biserica Reformata din Franța, Prezbiterianismul este cel mai numeros grup protestant din Franța. Exista de asemenea Luterani si Evanghelici. Termenii utilizați în Franța sunt "Protestant, Calvinist", nu "Prezbiterian". Simbolul este o Cruce Hughenota (Croix Huguenote) with the burning bush. Clergy, or theologians: Lay members: (source: adherents.com)
Presbiterianism () [Corola-website/Science/315373_a_316702]
-
und Kritik eine motivgeschichtliche Untersuchung zum Wesen der Mutterhausdiakonie". Între 1971 și 1986 a condus Institutul pentru Științe diaconice ("Institut für Diakoniewissenschaftlichen") al Universității din Heidelberg. În 1974 i-a fost acordat titlul de doctor honoris causa al Institutului Teologic Protestant din Cluj și Sibiu ("Vereinigtes Protestantisch-Theologisches Institut Klausenburg-Hermannstadt"). În 1979 a fost invitat ca profesor itinerant la Facultatea de Teologie la Sibiu, dar după doi ani a fost obligat să plece din nou din România. A reușit să dovedească faptul
Paul Philippi () [Corola-website/Science/315390_a_316719]