8,957 matches
-
înviorează brusc însă printr-o întîmplare precum aceea petrecută, recent, în Atelierul de potcovit inorogi, strămutat, pentru o seară, de la Casa Pogor lîngă șevaletul, și celebrul pat din Strada Armenească, proprietăți garantate (ba, chiar, și ocrotite) ale lui Val Gheorghiu. Prozator, eseist, publicist, pictor - despre care s-au rostit, în timp, cei calificați să facă -, Val Gheorghiu e și un amfitrion șugubăț, pus pe șotii culturale, riscînd o "manifestare multimedia" într-un loc unde s-au văzut de toate: proze scurte
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
uși celebre, umbre, culori, tot felul de bunuri simbolice care îi vor fi hrănit spiritul și viața: cartea/viața, pînzele/traiul, sufletul/trupul, ochiul/viziunea. Într-o seară, sub privirea amuzat-caldă-ironică a meșterului din Atelier, ai norocul să descoperi un prozator tînăr, Florin Lăzărescu, să asculți, din nou, vorba molcom-apăsat-pedantă a magistrului Mihai Ursachi, muzica lui Romeo Cosma, frazele inspirate - o nouă pictură - ale lui Valentin Ciucă, să (re)vezi barba lui Nicolae Turtureanu, să ghicești șoaptele lui Emil Brumaru - adunați
Cică niște marginali... by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15024_a_16349]
-
de mai mulți ani în capitala Franței, deși mi-a mărturisit că făcuse și un an de franceză la București - a cărui carte nu era doar debutul său, ci și dovada unei perseverențe rare, dar întru totul firească la un prozator: am înțeles că scrisese cartea, în mai multe versiuni și vreme de mai mulți ani, dincolo de orice contact cu cercurile culturale franceze sau românești și a putut-o publica doar în urma unei șanse nesperate. Primele ei pagini mi s-au
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
valorifice în prima lui carte. Timpul nu este însă pierdut, iar capacitatea de a imagina "povești" stranii și artificioase, într-un decor exotic, aproape parnasian, nu este incompatibilă cu un anumit tip de proză fantastică; a arătat-o un alt prozator român care scrie franțuzește cu o remarcabilă originalitate, deși numele său este practic necunoscut la noi: Jean Pârvulesco. Să așteptăm deci cu încredere a doua carte a scriitorului care este, indiscutabil, Jean Pintéa înainte de a formula vreo concluzie.
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
posibile puncte de pornire pentru alte dezbateri mi se par însă capitolele dedicate lui Norman Manea, respectiv D. Țepeneag, scriitori care-și exploatează o materie autobiografică implicată și în eseistica lor, comparabili într-un fel cu Petru Dumitriu, și el prozator autobiografic și eseist, și poate că între acești scriitori atît de diferiți (dar încă o dată: comparabili!), ar trebui căutate măcar unele din trăsăturile neliniștitului autor român din exil, străin de vechile obsesii ale generației precedente, care devine problematic, filosof și
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
semnificative, ca aceea cu G. Ibrăileanu, datorită căruia Hogaș ajunge să fie cunoscut ca scriitor în "Viața Românească", nu în generația lui, care era a lui Eminescu și Slavici, ci în aceea a lui Sadoveanu și Brătescu-Voinești. Mai ales tinerețea prozatorului e narată cu un viu nerv epic, amintindu-l încă o dată pe G. Călinescu. Istoricul literar comentează variantele operei, inclusiv cea manuscrisă, înregistrează ecoul ei în conștiința unor mari contemporani ca I.L. Caragiale, care-l admira pe călătorul prin Munții
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
pe mătușa mea Ada Teodorescu, din Canada, să-mi declare că nu ne invidiază decât pentru calitatea actului medical de la noi; ei sunt copiii supradotați, în ciuda mizeriei, cei ce culeg lauri la mai toate concursurile internaționale; ei sunt poeții și prozatorii ajunși aproape de indigență, adevărata frunte gânditoare a României, salvatorii singurului nostru bun deplin: limba română. Uf, dar știu că m-am deșertat de o parte din obidă. Marea trăncăneală care a urmat "rotației la vârf a cadrelor" din '89 și
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Gabriela Omăt Reevaluarea cotării sale ca prozator, și în primul rând ca romancier, a fost pentru E. Lovinescu cea mai râvnită atitudine din partea contemporanilor și, desigur, a posterității. Criticul nu s-a ferit să declare că ar schimba fără șovăire statutul de cel mai important critic român
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
în Criticele sale predomină portretistica, anecdotica și romanescul construcției, că multe din portretele Criticelor au fost transferate în Memorii și că a recomandat ca memorialistica să-i fie citită ca �prelungire" a operei de istoric literar. Pe măsură ce cunoașterea adâncită a prozatorului E. Lovinescu, în dimensiunea sa de nuvelist și romancier, va câștiga teren, rețeaua de vase comunicante a întregului său scris se va dovedi probabil inextricabilă. Răutăcios, G. Călinescu - și nu e singurul - l-a învinuit pe E. Lovinescu că ar
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
în �agenda" criticului, actualmente în curs de editare, devansează cu o lună pe cea făcută publică de romancier, 13 iulie 1940 - și până în ultimele luni de viață, E. Lovinescu a lucrat la ceea ce considera a fi opera lui capitală de prozator: romanul-frescă, de peste 4000 de pagini, Mălurenii. O exclamație euforică, înregistrată de agendă în 20 august 1940: �Sunt romancier!", e legată de �descoperirea unui mare filon" pentru subiectul Mălurenilor. Din puțina materie publicată se vede clar că Mălurenii e un roman
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
a exista. Tocmai această extindere de sensuri de la social la existențial îl îndreptățea pe Negoițescu să vorbească despre Revolte ca despre "o scrisoare parabolică". Eroul Revoltelor, pe numele său Ștefan Istrăteanu, este voiajor comercial, profesiune întâlnită relativ frecvent în romanele prozatorilor interbelici, precum, de pildă, în cele ale lui Ury Benador, care el însuși a practicat-o, activând o vreme în branșa comerțului de librărie și papetărie. Prin specificul ocupației sale, comis-voiajorul este un ins care veșnic aleargă, veșnic schimbă decorul
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
îl remarcăm este felul cum își reconstituie ea, treptat, statutul elementar de proză realistă. Redescoperind și recuperînd, ca după o inundație devastatoare cu mîl roșu, resturi din marile construcții interbelice, zidurile rămase în picioare, folosind vechile temelii și memoria supraviețuitorilor, prozatorii păreau a fi constrînși să reînvețe abeceul construcției narative: începînd cu principiile creării de tipuri și conflicte. Ca model al "reconstrucției", și-au luat ceea ce fiecare dintre ei considera că e mai solid în istoria precomunistă a romanului și indeniabil
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
lumi bune - și nu numai, ca pînă atunci, clasei muncitoare conduse de P.M.R. pe un "drum nou" - a îmbogățit cu substanță umană romanul românesc, compus pînă atunci pe schemele dezolant de previzibile ale realismului socialist. Dispărînd, moșierimea a furnizat și prozatorilor români șansa (pe care o oferise, în Uniunea Sovietică, unor autori de felul lui Alexei Tolstoi) de a ieși din cvasianonimatul detașamentului de scriitori realist-socialiști. A fost o probă de intuiție artistică și de evaluare corectă a posibilităților, întrucît, chiar
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Ningea în Bărăgan, căruia la apariție, în 1959, am avut prilejul să-i consacru o recenzie de întâmpinare în "Gazeta literară". Am plecat satisfăcut de la ședința de lectură. Năbădăiosul nostru coleg nu era doar simpatic dar avea și talent. Tânărul prozator ducea însă o viață de student îndeajuns de accidentată, plină de neprevăzut. Oficial domicilia la cămin, dar tot mai rar trecea pe acolo. Nici pe la cursuri nu-l prea vedeam, în afară de cursul lui Tudor Vianu unde mergeam toți. Într-o
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
intrat și eu de-acum, vezi Doamne, în lumea literară, ca tânăr critic promițător. Între timp se rotunji însă în calendarul literar, în dreptul numelui Fănuș Neagu, o cifră incredibilă - 70. Este venerabilă vârstă - cum să-i spun altfel? - pe care prozatorul o împlinește în 5 aprilie, oricât mi-ar fi mie de greu să accept această întâmplare. Nu-mi rămâne decât să-l felicit, din toată inima, la capătul însemnărilor de față în care a fost vorba, fie și în fugă
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
număr de Crăciun sau de alte mari sărbători, a așternut el, în stilul patronului, editorialul respectiv. Adevărul adevărat este, însă, că gazetarul Vinea a scris foarte mult. Iar gazetăria sa este de o mare calitate, inconfundabilă. De altminteri, și ca prozator este autor de patentă, Paradisul suspinelor fiind o capodoperă. Și celelalte, Lunatecii și Venin de mai se-nscriu, prin valoarea lor, la același capitol, deși se bănuie unele intervenții străine în text, la editare, după moartea sa. în timpul războiului, îl întâlnim
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
bine minte. S-au făcut fotografii? Nu știu, nu cred. Pe urmă, toată treaba era strict controlată, ca de obicei când era vorba de nume cu rezonanță sau cu un trecut glorios, cum era cel al lui Ion Vinea, poet, prozator și gazetar de mare clasă. Deja a fost lucru deosebit că i-au acordat onorurile respective. A fost o mare îngăduință că s-a permis să fie expus la Casa Scriitorilor. (1994) Note 1) Este celebru pamfletul Lenin călătorește, pe
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
trecînd prin Capitală-n ospeție, și bătrîni tutelari. Le-am întîlnit în atîtea și atîtea contes de vie care poetizează, de obicei, în mărturisirile scriitorilor, răscrucile de traseu literar, dar nu m-aș fi așteptat, nicidecum, să le recupereze un prozator la debut. O prozatoare, de fapt, Anca Maria Mosora (pseudonimul Ancăi Dumitru), care a publicat, de curînd, la Humanitas, primul ei volum: Arhanghelii nu mor. Virtutea de căpătîi a cărții e tactul comparației. Nu întîmplător vorbesc de tact în fața unui
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
cursivitate a prilejurilor din care se înfrupta din plin într-o epocă neguroasă (în treacăt fie menționată atenția, pe destule pagini de reviste inclusiv importante, ce i se dedică acestui ,exercițiu" cinic-exhibiționist; mă întreb, cu naivitate, firește, oare cărților înzestratului prozator care e dl Constantin Mateescu li se va acorda măcar un sfert din spațiul rezervat poetei stabilite acum în State?). Dar să revenim. Cum se explică epitetul ,fals" din titlul cărții de care ne ocupăm? Avem impresia că fie printr-
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
în secret visul de a deveni scriitor: evident, scriitor maghiar - după cum o dovedește volumul pe care îl pregătea, Szamárlétra, adică Scara măgarilor; trimiterea din titlu avertiza asupra satirei usturătoare la adresa ierarhiei militare. Ar fi putut deveni, fără îndoială, un interesant prozator maghiar. Întorsătura de destin îl obliga însă la o reconsiderare a spațiului lingvistic de afirmare. Demisionat din armată, tânărul cu aspirații literare se întoarce acasă și-și reintră în rolul de român ce-și câștigă existența ca ajutor de notar
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
nebuloase greu de mărturisit. Din trecut îi vin numai vinovății sau amintirea stăruitoare a acestor vinovății. Mama îi reamintește obsedant, periodic, datoria neonorată față de ai săi. Conștiința acestor culpabilități multiple este fondul psihologic și moral din care se va naște prozatorul. Nu-i deloc întâmplător că în crezul său artistic din Amalgam va recunoaște că se sfiiește să scrie la persoana întâi. e un simptom. Liviu Rebreanu avea o nevoie disperată să devină un mare scriitor, pentru a vedea astfel înfrânte
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
scriitor, pentru a vedea astfel înfrânte și îngropate, prin prestigiul unei opere, impedimentele (vinovățiile obscure, complexele), care lucrau insidios împotriva lui. Gloria, care a înfrânt toate susceptibilitățile, a venit destul de târziu, abia în 1920, odată cu apariția romanului Ion. Până atunci, prozatorul făcuse destule tentative de afirmare, prin critica de teatru, prin publicistica politică, prin volumele de nuvele, prin prima piesă de teatru publicată: Frământări (1912), Golanii (1916), Mărturisire (1916), Calvarul (1919), Cadrilul (1919), Răscoala moților (1919), Răfuiala (1919). Nici una din aceste
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
clasică asupra timpului obiectiv, ireversibil și fără subiectivitate psihologică; 2) construirea personajului pe axul esențial al voinței și integrarea unui caracter într-un context funciarmente social; 3) fundamentarea unei viziuni epice omnisciente, demiurgice, bazate pe obiectivitatea reflectării. Pentru fiecare dintre prozatorii realiști, la modul clasic, din secolul XX, opțiunea pentru un astfel de program își are o motivare personală, alta decât respectarea unor convenții. De unde derivă această asumare exclusivă a unei retorici a obiectivității în roman, în cazul lui Rebreanu? Aparent
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
literară cea mai sacră!" și face ghemotoc procesul-verbal. Ziaristul îi rîde în nas. Trimisese o copie pe fax la redacție, asta era pentru reacții. Și mai scoate o copie a procesului-verbal, cu care se duce la masa ocupată de cîțiva prozatori, care dezbăteau același subiect. Cînd e vorba de premiile Uniunii, apar totdeauna scenarii compensatorii pentru orgoliile celor aflați în competiție. Mai nou, ele par a fi produse de nominalizații cu șanse mai mici sau mai panicoși, care își pregătesc o
Premiile Uniunii la bursa zvonurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11126_a_12451]
-
ori, interesată exclusiv de potențialul romanesc al unor scene, pe care le transformă într-un bun propriu. Cititorul e atent, în primă instanță, la reperele și siluetele ieșite din aerul epocii, dar se adaptează, treptat, la ficționalizarea lor, respectând marcajele prozatorului. Balansul între cele două medii (istoric și prozastic) structurează întreg romanul La belle Roumaine, centrat pe o figură feminină enigmatică și profitând la maximum de ambiguitatea sa existențială. Proza începe, în ordine cronologică răsturnată, cu episoadele pariziene din viața frumoasei
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]