5,549 matches
-
de-alături se află o comoară Cât vei putea să-ți iei, fără a-ți fi povară, Însă în graba ta să nu uiți ce-i frumos Valoarea ce-ai în brațe e aur, prețios. Ca să cuprindă mult a lăsat pruncul jos Voind s-adune totul, dar fără de folos... Când îngerul cel bun îi strigă ca să iasă Ea uită de copil, luă comoar-aleasă. Nici nu băgă de seamă că nu sunt semne bune Flămânda-i lăcomie avea să se răzbune... Lângă
GREȘEALA UNEI MAME de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362273_a_363602]
-
glia lui să zboare. Te rog pe Tine, Doamne, ridică a mea povară Să pot lupta cu haite ce-atacă mișelește, Dă-mi fulgere o mie să-mi apăr sfânta țară, Căci se aude-n ceruri cum țarina jelește. Iar pruncii noștri cresc printre dureri și spini Departe de iubire și brațul cald de mamă, Robiți vor fi de oameni nemilostivi, haini Și vom privi cu jale cum neamul se destramă. Trezește-ne, Mărite, din somn și dezbinare, Căci lupii cei
UNEŞTE-NE SUB TRICOLOR ŞI CRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378721_a_380050]
-
Fugeam de pușcă și de tun, Căutând un adăpost mai bun. Când ne-am întors ,eu tot copil, Simțeam mirosul de trotil, Călcam pe urme de senile, Vedeam răniți printre suspine, Cerșind aleanul unei mile, Și casele încă arzând, Și pruncii încă întrebând De frații și de tații lor Ce dorm uitați sub vreun răzor Sau pomeniți de câte-un om. Am cunoscut acestea eu Și rog să deie Dumnezeu La mării lumii gânduri bune, Să n-aiba dor să se
ERA... de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378747_a_380076]
-
de crini se-aude, Prin al nopților suspin... Stelele aprinse-n veghe, Îmbrăcate-s în senin. Calcă-ncet pe iarba crudă, Vântul ca un june iar... Și cu aripi de lumină Îl îmbracă luna-n dar . Doarme codrul ca și pruncul, Legănat de susur blând... Cel îngână-n curs izvorul, Doruri multe adunând. Undeva o stea pe boltă Lacrimi calde a picurat Peste omenirea-ntreagă Și în noapte a luminat. Doar o lacrimă atins-a, Tainic fruntea de poet. De-atunci
RUGA VERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378792_a_380121]
-
pentru moment de situația în care se afla Gabriela. Și totuși cheful le este curmat de crizele nașterii care o cuprinseseră din nou pe Gabriela. Puțin mai târziu, după miezul nopții, cercul lor se mări cu un nou sosit! Doi prunci se născuseră aproape în același timp, Anul Nou și un băiețel vânjos de toată frumusețea! Din acel moment atenția tuturor s-a concentrat numai asupra noului născut și a lăuzei. A doua zi dimineața dădură telefon la București la cunoștințe
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
doua zi dimineața dădură telefon la București la cunoștințe sus puse și făcură apel la ministrul sănătății ca să intervină pentru transportul mamei și a fătului la spital. În jurul orei două după amiaza sosi în sfârșit un elicopter și Gabriela cu pruncul au fost încredințați medicului care-l însoțea. Adrian rămase îngrijorat cu colegii săi, deoarece i se refuză îmbarcarea în elicopter. Băieții îl îmbărbătară și după vreo două pahare de vin prinse curaj ca un adevărat tătic! Petrecură împreună până seara
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
Ne-aprindem țigara și ne-așezăm pe scaunele profesionale. Scrutez lung și tăcut imensa pînză în lucru: trupuri goale, tincturate mov, galben, roz, prinse, convulsiv, într-o încleștare crudă, fără motiv, fără speranța atingerii unui țărm. Goya? Daumier? Munch? Niște prunci bucălați pe lîngă demonul ăsta răzvrătit, dragul meu semen întru pictură. Mă uit la pînză, mă uit la fața lui. Întreb: te doare ceva? Nu, sînt pur și simplu fericit. 3 iulie Cînd, prin anii șaizeci, în plin stalinism, pictorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîte altele! Zorii suficienței leneșe să-i căutăm, unde? în chiar zorii bolșevismului, între salvele de tun ale Aurorei? Cînd bestiile isterizate de Lenin au sugrumat țarismul și au deschis calea comunismului internațional, Rusia mai păstra încă la sînul ei prunci răzgîiați în ale artei, sugînd țîță maternă, dar cu ochii larg deschiși la biberonul Occidentului. Candizii Malevitch, Chagall, Kandinsky și mulți alții ca ei, unul din aceștia, atît de candid, că ajunsese comisar al poporului pentru arte, au crezut că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
insolitul avangardei începutului de secol. Eroare. Sovietele (ca și nazismul) s-au temut ca de foc de incomodele stilistici dilematice, stimulatoare ale gîndirii originale și distanțate de vulgul (doar ca masă de manevră) și i-au mătrășit urgent pe incomozii prunci. În definitiv, rău au făcut, pentru că, dacă numele Rusiei a mai contat cîndva în arta secolului, asta s-a datorat acestor excepționali expluzați. Nicicum celor care, în lene pe ruble și pe kopeici cohorte fără număr au sufocat fostele incinte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revină din stupoare. Și încă nu și-au revenit. În altă ordine de idei, naivii de serviciu au crezut că gestul președintelui ar fi doar o nobilă fentă care să îndemne și pe alții (pe Ilici?) să facă la fel. Pruncii de ei! Au uitat că așa ceva nu există nicăieri în același Curs Scurt de Istorie a PCUS. Propensiunea spre dinastie a celei mai nenorocite părți a omenirii, observă Mihai Zamfir, este un fenomen tipic al socialismului de lume a treia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un moment de maximă inspirație și, văzînd lîngă Lapidarium un grup de țigani curați și foarte decorativi, îi abordează, rugîndu-i prin mimică să-i dea voie să se fotografieze cu puradelul lor sugar. Zis și făcut. Tînăra țigancă îi întinde pruncul, japonezul îl ia atent, ca pe ceva din altă lume, și-i roagă și pe ceilalți din grup să-l încadreze. Japonezul retrocedează copilul și face temenele de mulțumire. Pînă aici totu-i perfect și consumat, nu-i așa, într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a-i găuri, în '53, țeasta lui Lavrenti. Țac-pac. Viața Isadorei Duncan un involt pas de dans. Aceeași ușurință și pe scenă fie și una pe loc improvizată și în înamorarea de primul ivit (unul chipeș, evident). Și în nașterea pruncului dorit/ nedorit și în înhumarea lui imprevizibilă. Și în dementa pasiune pentru exaltatul Esenin, și în dansul descreierat printre sîngeroșii bolșevici. Gestul final e, și el, scenic: eșarfa din jurul gîtului prinsă în roata mașinii fantomă, o gîtuie mortal. Vecinul/vecina
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu cîine" de Murillo (1618-1682). Sufletul topit în milă veselă. Contaminantă. Într-un moment dominat de daciada hingherilor. E un bebeluș, pe un spot publicitar, la t.v. În prima secundă, încruntat, e Răzvan Theodorescu, în a doua, rîzînd, e pruncul primordial. Să mori de rîs, nu alta... 1 martie Îmi intră-n atelier (fără să bată) și numai nu-mi pune mîna-n gît: Hai! zice. Și mă-nșfacă și mă duce-n atelierul lui (perete-n perete). Așa-i el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar dar blîndele, acum, Yamaha, Harley Davidson, Ninja, Honda, încălecate, vor reintra în regimul lor descreierat. Consolare: doar la o sută de metri statuia lui Descartes restabilește, de pe soclu, ordinea: Cogito, ergo sum! Și aici, da, cerșetori. Dar nu cu prunc într-o mînă și cu ziarul perimat în cealaltă. Exemplarele, deloc famelice, au la picioare superbe exemplare husky, cîte două, trei, cerșitul consumîndu-se în notă colocvială, radioasă, reciproc profitabilă. Vizită la École Supérieure des Beaux Arts. Local generos-modern. Sîntem conduși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ucide! tu esti mînia lui în Amăgire întrupata.] 155 L-am crezut păcătos pe Tharmas și Emanațiile i le-am omorît, Tainicele lui iubiri și Indurări. Ah, ticăloasa de mine! Ce-am făcut? Căci aflu-acum că toate-acele Emanații erau sufletele Pruncilor mei, Și i-am ucis cu o Cruzime de neispășit. Cei ce-au rămas fugit-au de cruzia-mi în pustiuri, 160 [Să rătăcească printre lighioane.] Și tu, care-nșelatu-m-ai ispitindu-mă aceste fapte să le fac, îmi șezi nainte. Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tăcute, cu groază se înclină, Cărțile și tablourile tăinuindu-și sub hrubele Pămîntului. 390 Cetățile își trimit vorba una alteia: "Fiii-Înnebunitu-mi-au De al cruzimii vin. Să împletim un bici, O, Sora cetate". Prunci sînt hrăniți pentru Măcel; cîndva cu Lapte Pruncul se hrănea, dar pentru ce acuma Pruncii-s hrăniți cu sînge? Calul e mai de preț că Omul. Tigrul cel fioros 395 Rîde de chipul Omului; Leul își bate joc și e setos de sînge. Ei urlă, " O Păianjene, întinde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tablourile tăinuindu-și sub hrubele Pămîntului. 390 Cetățile își trimit vorba una alteia: "Fiii-Înnebunitu-mi-au De al cruzimii vin. Să împletim un bici, O, Sora cetate". Prunci sînt hrăniți pentru Măcel; cîndva cu Lapte Pruncul se hrănea, dar pentru ce acuma Pruncii-s hrăniți cu sînge? Calul e mai de preț că Omul. Tigrul cel fioros 395 Rîde de chipul Omului; Leul își bate joc și e setos de sînge. Ei urlă, " O Păianjene, întinde-ți pînză! Mărește-ți oasele și-umplut
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
strigatul care se stinge moare pururi, Glasul cel viu trăiește pururea în tainițele bucuriei. Nălțați-vă, licăritoare aripioare și va cîntați copilăreasca bucurie! 365 Nălțați-vă și îmbătați-vă cu fericire! Căci este sfînt tot ce trăiește; căci pentru ca să fie prunc ce plînge Izvorul vieții se pogoară; Căci Rîma re-nnoiește umezeală cîmpiei nisipoase. Acuma mîna stîngă mi-o întind înspre țarina dedesubt, 370 Și-ating înfricoșata coardă. Trezesc duioasa bucurie în hrube-ale tristeții și-un zîmbet îl sădesc În codri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iubire în tunătorul vifor ce-a dúșmanului casă o dărîma; Și să te bucuri de tăciunele ce-i năpădește cîmpul, și boală ce-i séceră copiii, În vreme ce măslinul și vită cea de vie cîntă și rîd în jurul ușii noastre, si pruncii noștri ne aduc flori și fructe. Atuncea geamătul și-ndurerarea sînt pe deplin uitate, deși la moară sclavul macină, 415 Și este-n lanțuri prizonierul, și cel sărac în temnița, și-n cîmp zace soldatul Cînd osul cel zdrobit l-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pus stăpîn pe toate.] De ce vrei viitorul să-l privești, întunecînd ce-i bucurie-acum?" Ea se opri; Prințul lumină și-o întunecắ și-nfășurắ în nouri groși Splendorile coroanei sale din care glasul sau măreț bufnind se auzi: "O, luminoasă-Ahania, un Prunc fost-a născut din sumbru-Ocean 15 Căruia Urizen slujește, Lumina revărsînd peste-întunecimea-i. Aici sînt pus Rege-al necazului 108, aici pus să slujesc Și preoția-mi s-o-mplinesc pentru acei ce la întinsa-mi masă se-ospătează. Toate acestea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
peste-întunecimea-i. Aici sînt pus Rege-al necazului 108, aici pus să slujesc Și preoția-mi s-o-mplinesc pentru acei ce la întinsa-mi masă se-ospătează. Toate acestea-s ale mele, si totusi trebuie ca să slujesc, și-acel Profetic prunc Să crească trebuie, spre-a porunci Prințului sau; asculta însă nestrămutatul meu edict: 20 Vala se va preface-n Vierme în Pîntecul lui Enitharmon, Sămînță să pe fibre așezînd-o, ce în curînd va încolți 109, Iară Luváh, întunecoasa, furibunda moarte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căsnicie, Un dans grozavnic începură. Și vînturile dimprejur pe steiuri 35 Ca niște lilieci se așezară fără număr, gata să zboare-n depărtări. Gemetele lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte vîlvătăi, urlete, furie și sînge. Curînd după ce Ochii-i arzători fost-au deschiși peste Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
roșu, și-n jurul fíravei Enitharmón. Sudoare și sînge pe mădularele lui Los stătură-n globuri; Pleoapele-i de foc Se stinseră; (se) deștepta, cuprinse cu mîinile minunea și merse Tremurînd, plîngînd prin Beznă, și jos în afunzimi. 70 Enitharmón pruncul de foc și-l alăpta în mohorîtele străfunduri, Șezînd în întuneric: deasupră-i Los era-ntristat în suferință-ngrozitoare De beznă-nvăluit; pruncul de foc creștea, hrănit cu laptele Lui Enithármon. În jurul ei Los stîlpi de fier zidi, Si de arama și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stinseră; (se) deștepta, cuprinse cu mîinile minunea și merse Tremurînd, plîngînd prin Beznă, și jos în afunzimi. 70 Enitharmón pruncul de foc și-l alăpta în mohorîtele străfunduri, Șezînd în întuneric: deasupră-i Los era-ntristat în suferință-ngrozitoare De beznă-nvăluit; pruncul de foc creștea, hrănit cu laptele Lui Enithármon. În jurul ei Los stîlpi de fier zidi, Si de arama și argint și aur împătriți, cu-ntunecoasă temere profetica, 75 Fiindcă se temea acum de Moartea cea de Veci și de supremă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
155 Dar cînd ajunseră la-ntunecata stîncă, la peșteră spectrala, Iată că tinerele mădulare în stîncă rădăcini prinseseră, și Din al Geloziei Lanț vîrtoase fibre se întrețesură în Iute-nmugurire-n jurul stîncii și în jurul Peșterii Și pește veșnicele mădulare ale grozavnicului prunc de foc: 160 Zadarnic se luptau acum ca să descătușeze, Zadarnic, cu amare lacrimi, Ca să topească lanțul Geloziei; nici dacă Enitharmon ar muri, Nici dacă Los s-ar Mistui, nu s-ar putea vreodată să se topească lanțul, Nici fibrele-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]