3,267 matches
-
unde va rămîne timp de patru ani. 1980 - obține premiul orașului Nisa „Grand Aigle d’Or“. 1983 - Editura Globus din Zagreb și Editura Prosveta din Belgrad Îi publică seria de Opere complete În zece volume: vol. I - Mansarda; vol. II - Psalm 44; vol. III - Suferințe timpurii; vol. IV - Grădină, cenușă; vol. V - Clepsidra; vol. VI - Noapte și ceață (Noć i magle); vol. VII - Criptă pentru Boris Davidović; vol. VIII - Lecția de anatomie; vol. IX - Homo poeticus; vol. X - Enciclopedia morților (Enciklopedija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cît durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgînilor, avea curînd să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cîntări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cîntau Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mîntuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetîndu-se să-i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adînci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atîta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tînguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
p. 101). Cuvântul magic rostit este, în acest caz, înlocuit cu cel scris. Într-o legendă medievală, înlocuirea este chiar motivată. Dat fiind că aspida - un șarpe monstruos - își astupă urechile pentru a nu auzi vraja care ar răpune-o (Psalmi, LVIII, 5-6), ea este „legată” cu eșarfe pe care, cu litere de aur, era înscris descântecul (2, p. 163 ; vezi și nota 95). De altfel, datele de semantică lingvistică nu vin decât să confirme omologia acțiunilor în discuție (a lega
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
texte zeul vedic al fulgerului, Indra (Meghavahana ; cf. 22, p. 326), zeul asiro-babilonian al furtunii Adad-Ramman (24), zeul fenician al furtunii Baal-Hadad (rkb’rpt ; cf. 32, pp. 211, 324) și chiar Iahve (rokeb ba’rabot ; cf. 32, p. 324 și Psalmi, 68, 5). Imaginea încălecării unei bovine este, în plan concret, una nerealistă. Proverbul latin folosit de poetul Horațiu, bovi clitellas imponere („a pune șeaua pe vacă/bou”), are sensul „a cere cuiva imposibilul”. Nefiind însă o ființă biologică, ci mitologică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Deuteronom, VIII, 3 ; reluat în Matei, IV, 4). Înțe lepciunea (sapientia) are gust (sapor), e savuroasă. Mai ales reve lația divină este gustoasă. Cum gustos este tot ceea ce ține de Dumnezeu : „Gustați și vedeți că bun [de mâncat] e Domnul” (Psalmi, XXXIV, 9). Motivul ingurgitării cărții a lăsat urme și în limbajul meta foric. Copiii sunt îndemnați să „mănânce cartea”, adică să învețe cu mare sârg, să stea „cu burta pe carte”. Se vorbește despre „foamea de carte” (libri satiari, la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu valorez nimic, nu reușesc; sau, prin forme ascunse de sadism, acuz pe alții, societatea, Biserica, comunitatea, grupul, parohia? Sau mă comport în mod rațional, întrebându-mă: „Am orientat bine dorințele mele?” Una dintre rugăciunile potrivite acestei reflecții poate fi Psalmul 62: „Sufletul meu e însetat de Tine”; întâlnim pe omul dorințelor, care are o dorință infinită de Dumnezeu. „Sufletul meu e însetat de Tine... ca un pământ pustiu, uscat și fără apă... astfel m-am uitat după Tine în sanctuarul
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
are o dorință infinită de Dumnezeu. „Sufletul meu e însetat de Tine... ca un pământ pustiu, uscat și fără apă... astfel m-am uitat după Tine în sanctuarul Tău”. Este istoria unei dorințe limpezi, perfecte, clare, drepte. Un altul este Psalmul 8: „Ce este omul, că te gândești la el... Ce este omul, că-l iei în seamă? L-ai făcut cu puțin mai mic decât pe îngeri, l-ai încununat cu cinste și măreție”. Noi suntem mari prin această măreție
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
în război pe alții și el să rămână acasă. Totuși David, să ne amintim, a fost întotdeauna un om măreț, unul dintre cei mai mari care au existat în istorie. Aceasta o putem observa, fie din cărțile istorice, fie din Psalmi. Nici un om de pe pământ, poate, nu L-a iubit pe Dumnezeu în mod corporal, fizic, pasional mai mult decât David; gândiți-vă la Psalmi: „te iubesc, Doamne, forța mea..., mântuirea mea... Tu conduci degetele mele în război...” David exprimă o
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
mari care au existat în istorie. Aceasta o putem observa, fie din cărțile istorice, fie din Psalmi. Nici un om de pe pământ, poate, nu L-a iubit pe Dumnezeu în mod corporal, fizic, pasional mai mult decât David; gândiți-vă la Psalmi: „te iubesc, Doamne, forța mea..., mântuirea mea... Tu conduci degetele mele în război...” David exprimă o iubire foarte intensă și foarte pură față de Jahve, este omul pasiunilor violente și curate, așadar un om de o umanitate foarte bogată și un
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
interpretat în sens anti cremațiune, dovedea și o strictă viziune subiectivă, întrucât și alte citate din Biblie puteau fi forțate în sens negativ, pentru a se obține concluzii total eronate (Capitolul X v. 4 și Cap. XIV v. 1 din Psalmi). Apoi el nota că evreii au întrebuințat atât înhumarea, cât și cremațiunea, deși, temporal vorbind, prima dintre acestea este menționată pentru prima dată (Cap. XV v. 15 din Geneză, respectiv Cap. XXXI, din I. Samuel. v. 11-13)146. Odată cu partea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să nu ținem seama de legătura între ele, de înțelesul întregului capitol, cum și de anumite reguli omiletice, apoi ajungem la interpretări arbitrare și la deducții cu totul opuse intenției autorului. Așa, de pildă, în Capitolul X v. 4 din Psalmi se spune: "Cel rău zice cu trufie: Nu pedepsește Domnul. Nu este Dumnezeu. Iată toate gândurile lui", iar în Cap. XIV v. 1 tot din Psalmi scrie: "Nebunul zice cu mintea lui: Nu este Dumnezeu!". Ei bine! Dacă un inconștient
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu totul opuse intenției autorului. Așa, de pildă, în Capitolul X v. 4 din Psalmi se spune: "Cel rău zice cu trufie: Nu pedepsește Domnul. Nu este Dumnezeu. Iată toate gândurile lui", iar în Cap. XIV v. 1 tot din Psalmi scrie: "Nebunul zice cu mintea lui: Nu este Dumnezeu!". Ei bine! Dacă un inconștient, ignorant sau rău voitor, ar vrea să fie pe placul celor ce nu cred în Dumnezeu sau să abată pe credincioși la necredință, nu are decât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
17; Isa. XXDII 14; 42 V. 8; Evr. XII 29; II Tesal. 1-8) Dumnezeu se arată prin foc (Numerii IX 15. Ps 105 v.39) în nor de foc (Numerii IX 15 Ps. 105 v. 39) și ca foc strălucitor (Psalm. XVIII 8-13 XXIX 7). Focul întrebuințat de Cain și Abel era "foc străin" (Levitie Cap. X 1-2) spre deosebire de "focul sfânt" care se coborâse din cer, când Aron aduse lui Dumnezeu primul sacrificiu, în calitatea sa de arhiereu. Focul sfânt, în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Așima, Nibichaz, Tartac, Aorammelech, Anammelech, Succoth și Benoth (II Împărați Cap XVII 24, 30, 31); Nisrach (II Împărați XIX 37; Isaia Cap. XXXVII 38); de Bel. al Babilonerilor (Isa. Cap. 46 1; Ier. 50 2) // de Ședim (Deuter XXXII 17; Psalmi 106 37 (tr. 105, 36); de Merodach (Ier. Cap. 50 2); de Nebo (Isa. 46 1) de Gad și Meni (Isa. 65 11) și de Rimmon (II Împărați Cap. V 18). Am citat înadins aceste texte scripturistice, pentru ca cititorii noștri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în Deuter. Cap. 32 vers. 30 că eu sunt Dumnezeu... Eu dau viață și Eu omor". "Toate viețuitoarele Te așteaptă Domne!... Îți ascunzi Tu fața, ele tremură; le dai Tu suflarea, ele mor; Îți trimiți Tu suflarea; ele sunt zidite" (Psalm 104 V. 29-30). "El (Dumnezeu) mi-a zis: Prorocește și vorbește duhului! Prorocește, fiul omului și zi duhului: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă morții aceștia, ca să învieze! Am prorocit, cum mi se poruncise. Și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
e limpede și pur, / Fruntea lună-nouă răsturnată-n visul de azur...// Uite, Doamne, toate ușile cerești mi sau deschis! / Vai, dar cine îmi rotește fruntea peste-abis?... Cine, Doamne?... Cine? ... / Cine-știe-cine / Își tălăzu[i]ește-oceanele de lavă-n mine!...” (Constantin Rotariu, Psalm, IV, 1, 1 februarie 1929, p. 7); „Sat ascuns pe culmi și văi / cu oameni buni, cu oameni răi, / mai scos în lume tainic foc / să-mi cat durere și noroc. Cu miorițe m-ai hrănit / și basme dulci din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
care trecem, tot așa, nicio valoare a Bisericii, nicio personalitate a acesteia nu poate fi dată uitării, indiferent de situația Bisericii și de timpurile care le traversează. „Potrivnicii sunt mulți, zilele sunt grele, dar speranța nu poate pieri pe vecie”(Psalmi, 9:11), iar „nădejdea vieții veșnice pe care a făgăduit-o mai înainte de anii veacurilor Dumnezeu, care nu minte”(Tit, 1:2), nu poate dispărea. Mitropolitul Nectarie ar mustra acele „suflete inconștiente, care nu apreciază zilele mari pe care
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și primit buna educație. „Părinți țărani din munții românești ai țărișoarei noastre”, Teodor și Ioana l-au crescut pe copilul lor în frică de Dumnezeu, ducându-l la Biserică și învățându-l încă de mic să cânte și să citească psalmi lui Dumnezeu, dovedind înclinație spre cele duhovnicești. Pr. Teodor Moroșan, născut și crescut pe plaiuri stulpicănene, bun cunoscător al imaginii publice lăsate de către mitropolitul Nectarie în satul natal și care a putut aduna informații chiar din gura bătrânilor săteni spunea
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
dovedit o părintească blândețe și o bunătatea rară, un duh de dreptate și de creștinească iertare. Si poate tocmai pentru că a fost drept, a trebuit să poarte atâția ani jugul suferințelor, după cuvântul Psalmistului care zice „dreptul trebuie să sufere” (Psalm 34:20).
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Iscariotul, șgândulț de a-L preda”. În timpul spălării picioarelor, câteva versete mai jos, Isus ține să amintească: „Voi sunteți curați, dar nu toți”. Îndată după spălare înfige iar cuțitul în rană: Veți semăna cu Mine, dar nu toți, fiindcă, zice Psalmul: „Cel ce mănâncă pâinea cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea” (Ps. 40,10, după LXX). În fine, urmează lovitura de grație. Isus le mărturisește apostolilor că unul dintre ei Îl va preda. Aceștia încep să se privească nedumeriți, ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
xecÚqh p£nta t¦ spl£gcna aÙtoà). și șlucrulț a ajuns la urechile (exact: a fost făcut cunoscut) tuturor locuitorilor din Ierusalim, așa încât țarina aceea a fost numită, în limba lor, Akeldamach, adică țarina sângelui. Căci este scris în Cartea Psalmilor: Genhq»tw ¹ œpaulij aÙtoà œrhmoj kaˆ m¾ œstw Ð katoikîn ™n aÙtÍ, ka..., T¾n ™piskop¾n aÙtoà labštw ›teroj (Ps. 68,26 și Ps. 108,8). Există două diferențe majore între Matei și Faptele apostolilor. La Matei, Iuda se spânzură; în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se numește „Copacul lui Iuda”. Imediat după predarea lui Isus, Iuda, ajuns „pe culmile disperării”, începe să caute prin Ghetsimani un copac vânjos de care să se spânzure. Dar nu găsește decât un cedru multisecular „sub care David își cântase psalmii, la umbra căruia judecase Solomon și proorocise Isaia”. Acesta, înduplecat de a mia rugăminte a ucenicului pierdut, pleacă o creangă, iar sinucigașul găsește „alinarea în moarte”. A doua zi, soldații lui Pilat intră în grădină ca să taie un lemn pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]