11,637 matches
-
Și Septembrie s-a dus, Pe-Arieș în jos și-n sus Pluguri de lumină ară Prin păduri cu frunza rară, Ziua tot mai mică este, Cade brumă peste creste, Colo sus pe Dealul meu Plânge-un pui de Dumnezeu: Taci, puiule, nu mai plânge, Toamna aurul și-l strânge În cămările ei dulci, Vine vremea să te culci, Eu ți-oi spune iar povești, Tu în pacea lor să crești Și Septembrie s-a dus Pe Murăș în jos și-n
CÂNTECEL DE BRUMĂREL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353085_a_354414]
-
trântori incapabili să-și procure hrana? Sau poate crezi că vor avea mereu sprijinul tău și al mamei pentru a supraviețui? O fi bine? - Mdaa, iar gândești cu mintea ta îmbâcsită de dogme idioate. Lara este doar o prietenă, iar puii aceia nu sunt ai mei. Eu însă am grijă de ei pentru că, în mod sigur și de ai mei are grijă un alt confrate. Noi nu punem înainte de marele comandament al vieții, absurdități precum linia de sânge, dreptul la moșteniri
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
pentru un grătar. Mde, sunt un biet om, cu multe slăbiciuni! Am observat imediat lipsa de la post a lui Bobiță! Alarmat, întreb în dreapta și în stânga și aflu următoarele: Bobiță fusese atacat de șobolani și murise cu gâtul sfâșiat, Lara cu pui cu tot dispăruse, nu se știe unde, iar Gogu murise intoxicat fiindcă mâncase boabe de grâu stropite cu otravă de șobolani. Abia a doua zi, cam pe la vremea când îmi făceam siesta, am reușit să gândesc: -Păi, cum Doamne, iartă
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
un fel cu meremetul caselor, îl fac tovarăș în parte și-l și însor!”; „nevastă, e un băiat onorabil și credincios; n-ai ce-i face: ce-i al omului e al omului!” I se adresează cu vorba de alint puiule: „Chiriac, puiule, ia vezi de ce-am vorbit, fii cu ochii în patru [ ... ].” Ca o culme a ridicolului, în vorbirea sa în aceeași replică se întâlnesc disprețul față de Rică Venturiano a cărui vinovăție nici măcar nu fusese dovedită cu tandrețea față de
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
cu meremetul caselor, îl fac tovarăș în parte și-l și însor!”; „nevastă, e un băiat onorabil și credincios; n-ai ce-i face: ce-i al omului e al omului!” I se adresează cu vorba de alint puiule: „Chiriac, puiule, ia vezi de ce-am vorbit, fii cu ochii în patru [ ... ].” Ca o culme a ridicolului, în vorbirea sa în aceeași replică se întâlnesc disprețul față de Rică Venturiano a cărui vinovăție nici măcar nu fusese dovedită cu tandrețea față de cel care
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
a ridicolului, în vorbirea sa în aceeași replică se întâlnesc disprețul față de Rică Venturiano a cărui vinovăție nici măcar nu fusese dovedită cu tandrețea față de cel care îl înșela în propria casă și în care avea o încredere deplină: „Mațe-fripte, Chiriac, puiule, l-am văzut din uliță pe fereastră aici în casă ... cu ochelarii pe nas, cu giubenu-n cap.” Modul de exprimare al lui jupân Dumitrache în relație cu celelalte personaje este marcat în primul rând de trăirile subiective ale acestuia și
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
locul unde o lăsasem. Scene înduioșătoare puteai întâlni la tot pasul. Un copil de șapte ani, venit cu mama sa la cules de zmeură: - Mamă! Vino la mine, c-am umplut ulcica!... - Vine mama, vine! - Hai, mamă! Vino repede!... - Vin, puiule, vin! - Vino acum! N-avea încotro, mama veni să deșerte în căldare ulcica plină de zmeură a copilului. - Așa-i că se cunoaște când am vărsat ulcica în găleată? - Da, se cunoaște! Bravo, puiul mamei! Copilului nu i se mai
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
vine! - Hai, mamă! Vino repede!... - Vin, puiule, vin! - Vino acum! N-avea încotro, mama veni să deșerte în căldare ulcica plină de zmeură a copilului. - Așa-i că se cunoaște când am vărsat ulcica în găleată? - Da, se cunoaște! Bravo, puiul mamei! Copilului nu i se mai auzi glasul preț de un minut. Dar, la un moment dat, se aude un țipăt. - Ce e, ce-ai pățit? strigă îngrijorată mama. - Vino repede! Hî-hî-hî-hî! Uaaaaaa! Mama aleargă speriată la el și când
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
alerge de colo-acolo. În marșul lor victorios, vestitorii Primăverii intrară în pădure, unde le pieriră cântecul, când văzură ce dezastru făcuseră slujitorii Iernii. Mulțime de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
haa! Și pe voi vă amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-a întâmplat. Când văzu ceata de voinici și luptătorii cu
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
luă părul foc și atunci o luă la fugă, dându-se de-a berbeleacul prin zăpadă ca să stingă focul ce-l pârlea. Fugărit, plin de sânge și pârlit, ajunse la Palatul Împăratului Codrilor, unde BABA CLOANȚA ronțăia copacii sfârtecați de Pui de Ger. -Aoleu, stăpână, mor, m-au lovit, m-au rănit și m-au pârlit! -Ce ai, mă, blendărache? Ce ți s-a întâmplat? Dar când văzu cum arată javra sa uriașă și vitează, se înfricoșă și strigă: -Nu te
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
nu se umple complet înseamnă că nu se vor mărita în anul care urmează și nici nu vor avea noroc. Din categoria vaselor legate de ceremonia căsătoriei, ulcioarele sunt cele mai interesante ; mai ales ulcioarele în formă de pasăre cu pui, un vechi simbol al fecundității, lucrate de artizanii din Oltenia, spre exemplu...Există în tradiția românească expresia “A fi oale și ulcele” cu sensul de “a fi mort de mult”. A fi mort de mult, atât de demult încât trupul
ULCIORUL ROMÂNESC de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353239_a_354568]
-
temperate ale Asiei sau Africa de nord pentru a ierna, urmând ca anul următor străbătând mii de kilometri în zbor, să revină la cuibul de sub ștreașina balconului meu. Cine putea ști dacă era aceeași pereche de lăstuni sau unii dintre puii ei. În ciuda faptului că roiau pisicile în jurul blocului, perechea mea de lăstuni nu s-a speriat și și-au construit cu migală acel cuib chiar deasupra ferestrei. Parcă știau că așa erau mai ocrotiți. La început le-am fixat o
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
precum procedează și cucul. Când eram copil aveam la streașina casei și mai ales a grajdului animalelor, multe cuiburi de rândunele. Unele și-l construiau chiar în interior sub grinzi, intrând pe geam sau pe ușa mereu deschisă. Când auzeam puii făcând gălăgie, mă urcam de pe iesle pe grinzile grajdului și mă uitam la pui. Atunci părinții foarte agitați și speriați, că le sunt odraslele în pericol se repezeau în zbor până în apropierea mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
a grajdului animalelor, multe cuiburi de rândunele. Unele și-l construiau chiar în interior sub grinzi, intrând pe geam sau pe ușa mereu deschisă. Când auzeam puii făcând gălăgie, mă urcam de pe iesle pe grinzile grajdului și mă uitam la pui. Atunci părinții foarte agitați și speriați, că le sunt odraslele în pericol se repezeau în zbor până în apropierea mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am luat în mână. Mă mințeau bunica și mama că dacă pun mâna pe ei
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am luat în mână. Mă mințeau bunica și mama că dacă pun mâna pe ei părinții lor îi vor părăsi, nu le va mai da de mâncare omizi sau gâze și vor muri. Puii neștiind cine a sosit în preajma cuibului, când simțeau prezența cuiva în aropiere, imediat ridicau capetele și deschideau ciocurile înconjurate de o dungă galbenă căruia noi copii îi spuneam caș, care la maturizare dispărea. Oricum după o lună de zile puii
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
Puii neștiind cine a sosit în preajma cuibului, când simțeau prezența cuiva în aropiere, imediat ridicau capetele și deschideau ciocurile înconjurate de o dungă galbenă căruia noi copii îi spuneam caș, care la maturizare dispărea. Oricum după o lună de zile puii își luau zborul, luându-și viața pe cont propriu, perechea de părinți având timp suficient pentru a mai da viață unei noi serii de 5-6 pui până plecau în septembrie spre locurile de iernare. Și chiar dacă cei vârstnici reluau ciclul
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
copii îi spuneam caș, care la maturizare dispărea. Oricum după o lună de zile puii își luau zborul, luându-și viața pe cont propriu, perechea de părinți având timp suficient pentru a mai da viață unei noi serii de 5-6 pui până plecau în septembrie spre locurile de iernare. Și chiar dacă cei vârstnici reluau ciclul procreerii, prima serie de pui rămânea mereu în preajma părinților până toamna când porneau în stoluri spre zonele mai calde. Acum, aflându-mă pe faleza orașului, în
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
-și viața pe cont propriu, perechea de părinți având timp suficient pentru a mai da viață unei noi serii de 5-6 pui până plecau în septembrie spre locurile de iernare. Și chiar dacă cei vârstnici reluau ciclul procreerii, prima serie de pui rămânea mereu în preajma părinților până toamna când porneau în stoluri spre zonele mai calde. Acum, aflându-mă pe faleza orașului, în drum spre barca mea aflată pe malul mării în zona spitalului municipal, la două sute de metri de stațiunea Saturn
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
din două scaune și o bucată de scândură și am scos paiele și tot ce era adus în cuib de către vrăbii, eliberând cuibul pentru familia mea de lăstunași. Cine știe, poate că au sosit și ei sau o pereche dintre puii lor, odată cu stolurile ce zburătăceau deasupra blocurilor și își caută vechiul cuib. Mai aveam în zonă și o pereche de guguștiuci (noi le mai spunem și turturele după turuitul lor) ce se cuibăriseră într-un oțetar, crescut lângă blocul de
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
stătea-n jilț gânditor, Iar fruntea-i lată părea de scriitor. -Ăsta-i cadou ? zise fudulul bou Și-și scoase subalternii din birou. Morala: Să îi faci cadou unui bou Un braț de fân,nu un stilou ! EU VOI FI ! Patru pui de ciocârlan, Cocoțați pe-un bolovan, Stau cuprinși de-o mare lene Și se ciugulesc prin pene. - Fraților, m-am tot chitit Și în taină-am socotit: Numai fiii de-mpărați Sunt ca noi așa moțați! Zise unul, visător, Legănându
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
hai-hui... Eu sunt soarele-ntre stele, Cea mai... vie dintre ele- Centrul universului!...” Lumea asta fermecată Se tulbură dintr-odată, De parcă prinsese viață: Un broscoi, lucios ca ghinda, Apei îi sparse oglinda Și ieși la suprafață. ‒‒ Ce mi-ai făcut, pui de lele? Mi-ai distrus lumea de stele... Le-ai furat?... unde le-ai pus? ‒‒ Unde-au fost dintotdeauna Și nu lipsește niciuna: Toate sunt, acolo, sus! MORALA Câți oameni n-ați întâlnit, Care vor necontenit, Să trăiască în minciuni
PLANETA OAC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352687_a_354016]
-
Există doar Cocor unu, doi și trei! Doar atât. Înțelege că n-avem timp, mai spuse el. -Domnule... de pe Arctic Boreal ce pregătește o rachetă... Probabil de tip Beel Zebul... -Ce-ți spuneam Lup prietene. Fă triangulația exactă și după ce o pui pe afet lanseaz-o imediat! Lup nu mai spuse nimic. -Distruge norul! spuse locotenentul. Trimite rachete obișnuite. Trei. -Sunt în elevator domnule! -Ce crezi Lup prietene, avem șanse să-i distrugem? spuse locotenentul zâmbindu-i încruntat. -Vom afla domnule! Rachetele se
FORTĂREAȚA VI- DANSUL COCORULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352713_a_354042]
-
Nu avea loc în viața lui pentru fleacuri. - Dragul meu ... Lady Annie îi puse mâna pe braț : - ... ești prins ! șopti - Mătușă, deși sunt obișnuit cu tine, de mic, am momente și asta este unul dintre ele, când nu înțeleg ce pui la cale. - ..ești prins. Da, da, îl admonestă în glumă, cu arătătorul. - Mătușă! Annie s-a strecurat afară fredonând o melodie. ...prins în laț. “În casa asta se întâmplă ceva. Toată lumea o ia razna. Inclusiv eu” *** În acea seară trăia
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
un cioban s-a retras cu turma de oi, departe de casă la umbra pădurii. Acolo de dragul soției a crestat două păsări, simbol al dragostei, dragobetele. Gândind că așa cum soția are grijă de copil, așa cum păsările pădurii au grijă de puii lor, a crestat o pasăre și un pui, simbol al dragostei materne. A crestat apoi rozeta, simbolul soarelui, reprezentând mișcarea veșnică, viața veșnică, gândind că vor trece zilele și nopțile și va ajunge și el acasă lângă cei dragi. Îl
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]